2rhc-119/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: E. Clim 2rhc-119/14 instanţa de recurs: I. Muruianu, N. Cernat, V. Barba ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan examinând cererea de revizuire depusă de lichidatorul Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, Întreprinderea Individuală „Eni Veaceslav” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006, prin care a fost admis recursul declarat de Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/219, casată hotărârea Curţii de Apel Economice din 14 decembrie 2005 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă şi încasat de la Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului în folosul Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/219 suma de 116856,39 lei pentru recuperarea cheltuielilor legate de plata taxei de stat constată: La 03 august 2005, Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii a indicat că între SA „Termocom” şi APLP 54/219 a fost încheiat un contract de livrare a energiei termice în apă caldă nr. 5121 din 12 octombrie 1999. Cu referire la p. 2.1 al acestui contract, indică că s-a obligat de a furniza energie termică obiectelor APLP 54/219, iar pârâtul, corespunzător, în baza p. 4.1 şi-a asumat obligaţia de a achita consumul lunar, conform tarifelor stabilite pentru utilizarea energiei termice în baza facturilor prezentate de către SA „Termocom”. Menţionează că din cauza nerespectării condiţiilor contractuale, la data de 13 iulie 2005 s-a acumulat o datorie în sumă de 7734399,02 lei, confirmată prin lista calculării şi achitării pentru energia termică.

1 Afirmă că toate încercările de a soluţiona litigiul pe cale extrajudiciară nu au nici un rezultat, iar la pretenţia expediată în adresa pârâtului nu a primit nici un răspuns. Solicită încasarea de la pârât în beneficiul SA „Termocom” a datoriei în sumă de 7734399,02 lei, precum şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 14 decembrie 2005 acţiunea a fost admisă integral, a fost încasat de la APLP 54/219 în beneficiul SA „Termocom” în procedura planului suma de 7790426,44 lei cu titlu de datorie şi suma de 2337812,78 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006 a fost admis recursul declarat de APLP nr. 54/219, casată hotărârea Curţii de Apel Economice din 14 decembrie 2005 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă şi încasat de la SA „Termocom” în procedura planului în folosul APLP nr. 54/219 suma de 116856,39 lei pentru recuperarea cheltuielilor legate de plata taxei de stat. La 05 iulie 2006, SA „Termocom” în procedura planului a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei instanţei de recurs cu emiterea unei noi hotărâri prin care hotărârea primei instanţe să fie menţinută fără modificări.

În motivarea cererii de revizuire, SA „Termocom” în procedura planului cu referire la prevederile art. 449 lit. a) CPC, a indicat că instanţa de judecată şi-a depăşit atribuţiile sale de putere judiciară, denaturând şi tratând incorect legislaţia RM, modificând desinestătător drepturile şi obligaţiile părţilor în baza contractului nr. 1521 din 12 octombrie 1999. Ulterior, la 28 septembrie 2006 SA „Termocom” în procedura planului a depus cerere de revizuire suplimentară, întemeindu-şi cerinţele în baza prevederilor art. 449 lit. c) CPC şi susţinând că instanţa de recurs, în mod individual a recunoscut drept parte componentă a contractului nr. 5121 din 12 octombrie 1999, procesul- verbal al divergenţelor din 01 aprilie 1999, care nu putea exista fizic, deoarece este datat cu 6 luni mai devreme decât încheierea contractului.

Ca dovadă celor invocate, revizuentul SA „Termocom” în procedura planului a anexat copia raportului de expertiză nr. 35 din 09 august 2006, conform căruia semnătura de pe copia Procesului-verbal al divergenţelor din 01 aprilie 1999 nu aparţine d-lui Ştirbu, fostul director al SA „Termocom”, dar a fost făcută de o altă persoană, care a utilizat elemente ale semnăturii fostului director. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 octombrie 2006 cererea de revizuire depusă de SA „Termocom” în procedura planului a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

La 05 iunie 2014 lichidatorul SA „Termocom”, ÎI „Eni Veaceslav” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei nominalizate şi emiterea unei noi decizii prin care să fie încasată de la APLP nr. 54/219 suma de 116856,39 lei şi încasarea taxei de stat de la APLP nr. 54/219 în beneficiul statului după examinarea cauzei în conformitate cu art. 86 alin. (2) CPC. 2 În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, afirmând că procesul-verbal de divergenţă la contractul nr. 5121 din 01 aprilie 1999 care a stat la baza emiterii deciziei revizuirea cărei se solicită, este ilegal.

Menţionează că la 05 mai 2012 SA „Termocom” în procedura planului s-a adresat la Judecătoria Ciocana mun. Chişinău cu o cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţelor Privatizate 54/219 privind încasarea datoriei pentru energia termică în sumă de 17522993,22 lei, care prin hotărârea din 20 martie 2013 a fost respinsă.

Afirmă că SA „Termocom” nefiind de acord cu hotărârea nominalizată la 10 aprilie 2013 a depus cerere de apel şi în şedinţa de judecată a instanţei de apel a solicitat efectuarea expertizei judiciare pe proces-verbal divergenţă la contractul nr. 5121 din 01 aprilie 1999. Indică că conform raportului de expertiză nr. 2310-2311 din 05 decembrie 2013, întocmit la data 12 decembrie 2013 a fost stabilit că semnătura ex-directorului SA „Termocom” – V. Ştirbu sub rubrica „Organizaţia furnizoare de energie”, din procesul-verbal de divergentă la contractul nr. 5121 din 01 aprilie 1999, nu a fost executată de V. Ştirbu, dar a fost executată de către o altă persoană, prin imitarea semnăturii.

Astfel, consideră că în conformitate cu art. 449 lit. b) CPC la data de 05 martie 2014, când a făcut cunoştinţă cu decizia motivată a Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului. Mai indică că în urma convorbirilor la data de 06 decembrie 2013 între SA „Termocom” şi APLP nr. 54/219 a fost încheiat un contract de tranzacţie. Tranzacţia dată are ca obiect stingerea litigiului ce face obiectul dosarului nr. 2rac-341/13 aflat pe rol la Curtea de Apel Chişinău.

Susţine că prin decizia din 04 februarie 2014 Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de apel depusă de SA „Termocom” în procedura planului şi a casat hotărârea primei instanţe, emiţând decizie sub formă de încheiere prin care a confirmat tranzacţia încheiată între părţi la 06 decembrie 2013 cu condiţiile asupra cărora s-a convenit, a încetat procesul şi a explicat părţilor că nu se acceptă o nouă adresare în judecată pe aceiaşi cauză, cu acelaşi obiect de litigiu. Prin referinţa din 12 decembrie 2014 APLP nr. 54/219 COOP a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.

În susţinerea cererii de revizuire lichidatorul SA „Termocom”, ÎI „Eni Veaceslav”, cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC, a invocat ilegalitatea procesului-verbal de divergenţă la contractul nr. 5121 din 01 aprilie 1999 care a stat la baza emiterii deciziei revizuirea cărei se solicită, anexând în copii raportul de 3 expertiză nr. 2310-2311 din 05 decembrie 2013, întocmit la 12 decembrie 2013, în baza cărui a fost stabilit că semnătura ex-directorului SA „Termocom” - V. Ştirbu sub rubrica „Organizaţia furnizoare de energie”, din procesul-verbal de divergenţă la contractul nr. 5121 din 01 aprilie 1999, nu a fost executată de V. Ştirbu, dar a fost executată de către o altă persoană, prin imitarea semnăturii (f. d. 8-15), contractul de tranzacţie din 06 decembrie 2013 încheiat între SA „Termocom” în procedura planului şi APLP nr. 54/219 conform cărui ultimele au convenit prin concesii reciproce să stingă litigiile dintre ei în legătură cu executarea contractului nr. 5121 din 22 noiembrie 2013 cu privire la furnizarea energiei termice (f. d. 6-7) şi scrisoarea de expediere nr. 546 din 19 februarie 2014 a copiei deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 în adresa SA „Termocom” şi APLP nr. 54/219 (f. d. 5). În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC,

revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. În sensul normei enunţate este de înţeles că circumstanţele sau faptele menţionate, trebuiau să existe obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul nu putea şti despre aceste circumstanţe anterior pronunţării hotărârii, revizuirea căreia se cere. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, şi prin urmare nu poate fi reţinut în sensul formulat.

Tot aici se vor remarca şi dispoziţiile art. 451 alin. (4) CPC care statuează că nu se admite depunerea repetată a cererii de revizuire în aceleaşi temeiuri, or, revizuentul în cererea de revizuire nu a invocat decât acelaşi temei precum că semnătura lui V. Ştirbu de pe procesul-verbal al divergenţelor la contractul nr. 5121 din 12 octombrie 1999 ar fi falsificată, cărui i s-a dat apreciere şi anterior, prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 octombrie 2006 prin care a fost respinsă o altă cerere de revizuire depusă de SA „Termocom” în cauza dată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. Prin urmare este evident că revizuienta în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o 4 violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de lichidatorul Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului, Întreprinderea Individuală „Eni Veaceslav” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 15 iunie 2006 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului împotriva Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan 5