2rac-92/15 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-92/15 prima instanţă: judecătoria Ciocana-L. Ouș instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău -L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele ședinței judecător, Svetlana Filincova, Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Dumitru Mardari, Elena Covalenco, Maria Ghervas, examinînd cererea de recurs depusă de către Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni ”Termocom” în procedura falimentului împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/219 cu privire încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2014, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Societatea pe Acțiuni ”Termocom” în procedura falimentului, s-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 20 martie 2013 cu emiterea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care s-a abrobat tranzacția de împăcare încheiată între părți la 06 decembrie 2013 și s-a încetat procesul civil, CONSTATĂ : La 20 martie 2012 SA ”Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva APLP nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei pentru furnizarea energiei termice în mărime de 17522993,22 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că la 12 octombrie1999 între SA ”Termocom” și APLP nr.54/219 a fost încheiat contractul nr. 5121 privind folosirea energiei termice în apă fierbinte, prin care ultimul și-a asumat obligația de a achita lunar energia termică furnizată de SA ”Termocom” la obiectele sale.

Din cauza neonorării obligațiilor contractuale asumate prin neachitarea plății pentru consumul de energie termică pentru perioada decembrie 2010-decembrie 2011 pîrîtul a acumulat o datorie în mărime de 17 522 993,22 lei, pe care solicită să fie încasată în mod forțat. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20 martie 2013 acțiunea dată a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d.116-122) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, SA ”Termocom” a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi soluții, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă în volum deplin. (f.d. 124-125, 133-137) Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 februarie 2014 cererea de apel a fost admisă, s-a casat hotărîrea judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 20 martie 2013 și s-a emis o nouă decizie sub formă de încheiere, prin care s-a confirmat tranzacția de împăcare, încheiată între părți la 16 decembrie 2013 cu încetarea procesului civil. (f.d. 202-204) La 17 ianuarie 2015 APLP 54/219 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecători. În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că circumstanţele cauzei nu au fost examinate sub toate aspectele, iar la examinarea pricinii și adoptarea soluției au fost încălcate normele de drept material şi procedural.

Soluția instanței de apel contravine voinței exprimate de părți în tranzacția de împăcare din 06 decembrie 2013. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că dispozitivul deciziei Curţii de Apel Chișinău a fost pronunţat la 04 februarie 2014. Potrivit înscrisului anexat la f.d.205 decizia integrală a fost expediată părţilor prin poștă la 19 februarie 2014, dar la materialele dosarului lipsește dovada recepționării de către recurent a deciziei integrale. Din informația prezentată în materialele cauzei civile rezultă că reprezentantul APLP 54/219 a făcut cunoștință cu dosarul civil, inclusiv cu decizia motivată a instanței de apel la 23 decembrie 2014. (f.d.209) Astfel, recursul declarat la 17 ianuarie 2015 se consideră depus în termen.

Conform art.445 alin.(1) lit.c) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. În speță, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către APLP 54/219 întemeiat și care urmează să fie admis din următoarele considerente. Studiind materialele cauzei, instanța de recurs constată următoarea stare de fapt: La 12 octombrie 1999 între SA ”Termocom” și APLP 54/219 a fost încheiat contractul nr. 5121 privind folosirea energiei termice în apă fierbinte, prin care furnizorul s-a obligat să livreze întreprinderii APLP 54/219 energie termică în apă fierbinte, iar APLP 51/219 să achite lunar energia termică utilizată.

La 20 martie 2013 SA ”Termocom” s-a adresat în instanța de judecată cu acțiune împotriva APLP 54/219, indicînd că din cauza neonorării obligațiilor contractuale APLP 54/219 la data de 17 februarie 2012 a acumulat o datorie pentru energia termică în sumă de 17522993,22 lei pentru perioada de consum decembrie 2010-decembrie 2011 și a solicitat încasarea datoriei în mod forțat. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 20 martie 2013 acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 10 aprilie 2013 SA ”Termocom” a depus cerere de apel, solicitînd casarea soluției instanței de fond cu emiterea unei nou hotărîri de admitere a acțiunii.

În cadrul examinării apelului, părțile au încheiat o tranzacție de împăcare, care a fost aprobată de instanța de apel și s-a dispus încetarea procesului. Recurentul a contestat încheierea de aprobare a tranzacției de împăcare, care în opinia sa contravine prevederilor art.212 CPC, condițiile tranzacției și efectele neexecutării tranzacției fiind neclare. În sensul art.1331 Cod Civil tranzacția este contractul, prin care părțile previn un proces ce poate să înceapă, termină un proces început sau rezolvă dificultățile ce apar în proces. În speță, părțile au încheiat tranzacția în scopul terminării procesului la acțiunea SA ”Termocom” către APLP 54/219 privind încasarea datoriei în sumă de 17522993,22 lei.

Potrivit art.375 CPC părțile după depunerea apelului pot încheia o tranzacție. Tranzacția încheiată între părți după depunerea apelului se prezintă instanței de apel în scris sub formă de cerere. Înainte de a confirma tranzacția părților, instanța judecătorească explică părților efectele acestui act de procedură. În cazul confirmării tranzacției, instanța de judecată pronunță o încheiere, prin care dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției, confirmate de instanță. Din dispozitivul instanței de apel, adoptat la 04 februarie 2014, coraportat la procesul-verbal al ședinței de judecată din această dată rezultă că instanța de apel nu a cercetat sub aspectul prevederilor art.60 alin.(5) CPC tranzacția încheiată între părți.

Deși în pct.3 al tranzacției părțile au convenit că condițiile tranzacției vor fi consemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată și se vor semna de ambele părți procesuale, aceste prevederi lipsesc în procesul verbal al ședinței de judecată din 04 februarie 2014. Din pct. 4 al tranzacției rezultă că părțile au convenit asupra recunoașterii și stingerii creanțelor debitoriale, litigiul fiind soluționat pe cale amiabilă. Instanța de apel nu a verificat care este creanța debitorială ori în cererea de chemare în judecată a fost indicată datoria 17522993,22 lei, iar în tranzacție s-a făcut trimitere la o creanță debitorială în sumă de 17522933,22 lei. Totodată instanța nu a stabilit în ce constă creanța și dacă în urma aprobării tranzacției între părți mai există careva obligații patrimoniale și cum urmează a fi executate.

Potrivit alin.(5) art.60 CPC instanța de judecată nu va admite tranzacția între părți dacă aceasta contravine legii ori încalcă drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, interesele societății sau ale statului. La caz, instanța de apel fără a verifica condițiile tranzacției, a aprobat-o, condiționînd noi litigii între părți. Din considerentul că lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, decizia instanței de apel urmează a fi casată, iar cauza civilă se remite spre examinare în instanţa de apel în alt complet de judecată. La rejudecarea pricinii instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și să respecte prevederile legislației materiale, adoptînd o hotărîre legală și întemeiată pe circumstanțele de fapt și de drept stabilite în cadrul procesului judiciar și în conformitate cu cumulul de probe pertinente și concludente.

Paralel, instanța de apel urmează să se expună și asupra cheltuielilor de judecată. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.c), 445, alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curțiii Supreme de Justiție DECIDE: Se admite recursul declarat de către Asociația Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr. 54/219. Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni ”Termocom” în procedura falimentului împotriva Asociației Proprietarilor Locuințelor Privatizate nr.54/219 cu privire încasarea datoriei, cu remiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Dumitru Mardari Elena Covalenco Maria Ghervas