2rac-351/16 — incasarea datoriei

2rac-351/16 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță, Jud. Ciocana, mun. Chișinău: L. Ouș dosarul nr. 2rac-351/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Vascan, V. Negru, A. Bostan

D E C I Z I E

23 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Ion Druță

Iuliana Oprea

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

”Termocom” în procedura planului împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica” și menținută

hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 martie 2013, și, încheierii Curții de

Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care a fost respinsă cererea Societății pe Acțiuni

”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil,

c o n s t a t ă

La 20 martie 2012, SA ”Termocom” în procedura planului a depus cerere de

chemare în judecată împotriva APLP nr. 54/219 cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta SA ”Termocom” în procedura planului a indicat că

la 12 octombrie 1999 a încheiat cu APLP nr. 54/219 contract pentru folosirea energiei

termice în apă fierbinte nr. 5121, prin care organizația furnizoare s-a obligat să asigure

livrarea energiei termice către ”Abonat” la hotarul delimitării în parametrii

corespunzători graficului temperaturii de la sursele de căldură, iar pîrîta la rândul său să

achite lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate la obiectele sale.

Conform pct. 3.1 din contractul nominalizat, calculele pentru energia termică erau

efectuate în temeiul datelor aparatului de evidență prezentate de către ”Abonat” agentului

termic, iar potrivit pct. 4.1 din același contract pentru energia termică livrată pârâta era

obligată să achite lunar plata costului energiei utilizate conform tarifelor stabilite.

Susține că APLP nr. 54/219 nu și-a onorat obligațiile contractuale, astfel, la data de

17 februarie 2012 acumulându-se o datorie în sumă totală de 17522993,22 lei pentru

neachitarea în termen a facturii pentru folosirea energiei termice pe perioada decembrie

2010 – decembrie 2011, fapt ce se confirmă prin lista facturărilor și achitărilor.

Declară că la 23 februarie 2012, a expediat în adresa pârâtei APLP nr. 54/219

reclamația nr. 79/1303, solicitînd achitarea benevolă a sumei de 17522993,22 lei în

1

termen de 10 zile din data recepționării prezentei somații, efectuând prin transfer la

contul de decontare a agentului termic indicat în factura de plată, însă datoria respectivă

nu a fost achitată nici până în prezent.

Astfel, cere SA ”Termocom” în procedura planului încasarea din contul APLP nr.

54/219 în beneficiul său sumei de 17522993,22 lei cu titlu de datorie pentru neachitarea

în termen a facturii pentru folosirea energiei termice și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 martie 2013, acțiunea a

fost respinsa ca neîntemeiată. A fost încasată din contul SA ”Termocom” în procedura

planului în bugetul de stat suma de 50000 lei taxa de stat la depunerea cererii de chemare

în judecată. A fost încasată din contul SA ”Termocom” în procedura planului în

beneficiul APLP nr. 54/219 suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2014, a fost admis apelul

declarat de către SA ”Termocom” în procedura planului, casată hotărârea Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 20 martie 2013 și emisă o nouă hotărâre sub formă de

încheiere prin care a fost confirmată tranzacția de împăcare încheiată la 06 decembrie

2013 între SA ”Termocom” în procedura planului și APLP nr. 54/219, în condițiile

asupra cărora s-a convenit, cu încetarea procesului civil.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 martie 2015, a fost admis recursul

declarat de către APLP nr. 54/219, casată decizia Curții de Apel Chișinău din 04

februarie 2014, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecători.

La 23 septembrie 2015, SA ”Termoelectrica”, în temeiul art. 70 CPC, a depus în

instanța de apel cerere, solicitînd substituirea reclamantului SA ”Termocom” în

procedura falimentului cu dânsa în calitate de succesor în drepturi ale ultimei.

Concomitent, la 02 decembrie 2015, în cadrul ședinței de judecată a instanței de

apel, reprezentantul SA ”Termoelectrica” a depus cerere privind renunțul de la acțiune,

invocând că după înaintarea cererii de apel intimata APLP nr. 54/219 a achitat integral

datoria pentru consumul energiei termice în sumă de 17522993,22 lei pentru perioada

decembrie 2010 – decembrie 2011.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost admisă cererea

SA ”Termoelectrica” și înlocuită partea în proces SA ”Termocom” în procedura

falimentului cu succesorul ei în drepturi SA ”Termoelectrica”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respinsă cererea

SA ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SA ”Termoelectrica” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 20 martie 2013.

La 05 iulie 2016, SA ”Termoelectrica” a declarat recurs împotriva încheierii și

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 09 martie 2016 și încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016,

prin care a fost respinsă cererea sa privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului

civil, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului SA ”Termoelectrica” a invocat ilegalitatea și netemeinicia

actelor judecătorești de dispoziție atacate în ordine de recurs, instanța de apel

neelucidând pe deplin toate circumstanțele importante ale pricinii, concluziile acesteia

venind în contradicție cu probele administrate, fapt ce a adus la încălcarea esențială și

aplicarea eronată a normelor de drept material și de drept procedural.

2

Afirmă că instanța de apel neîntemeiat a respins renunțul său de la acțiune, având în

vedere că este dreptul reclamantului de a nu-și susține pretențiile din cererea de chemare

în judecată. Cu atît mai mul că, a fost prezentată instanței de judecată informația din

contabilitate, prin care se confirmă faptul achitării integrale a datoriei, fiind astfel în

deplină cunoștință cu efectele actului de procedură, respectând întocmai prevederile art.

212 CPC.

Susține că la faza examinării pricinii de către instanța de apel, dânsa nu mai avea

pretenții față de pîrîta APLP nr. 54/219, iar renunțul său de la acțiune nu contravine legii

și nici nu încalcă careva drepturi sau interese legitime ale ultimei.

Declară că instanța de apel a încălcat normele de drept procedural, și anume prin

faptul că completul de judecători, în componența: Nina Vascan, Veronica Negru și

Angela Bostan, nu era în drept să examineze apelul său, dat fiind faptul că prin încheierea

din 09 martie 2016, prin care a fost respinsă cererea sa privind renunțul de la acțiune și

încetarea procesului civil, acesta, soluționând cererea respectivă, s-a pronunțat inclusiv și

asupra fondului cauzei, indicând că intimata-pârâtă APLP nr. 54/219 nu are și nici nu

poate avea datorii față de SA ”Termoelectrica”, întrucât toate facturile se achită direct de

către locatarii blocurilor locative prin intermediul ÎM ”Infocom” în contul furnizorului,

ocolind achitările cu Asociația dată.

Susține că nu a avut posibilitate, până la examinarea cererii de apel, să înainteze

îndată recuzare completului dat de judecată, din considerentul că cu partea motivată a

încheierii atacate a făcut cunoștință ulterior, după finisarea examinării pricinii în ordine

de apel.

Indică recurenta că instanța de apel de asemenea a soluționat problema drepturilor

unor persoane care nu au fost implicate în proces, și anume a locatarilor blocurilor

locative gestionate de către APLP nr. 54/219, care potrivit deciziei recurate au obligația

de plată a energiei termice față de SA ”Termoelectrica”, în lipsa unui contract direct.

Mai mult ca atît, potrivit practicii judiciare SA ”Termocom”, actual SA

”Termoelectrica”, nu poate avea calitatea de reclamant în acțiunile privind încasarea

datoriilor de la consumatorii finali de energie termică din sectorul rezidențial, dat fiind

faptul că nu a încheiat contracte directe cu ultimii, adică lipsește legătura juridică și ca

rezultat lipsește raportul material litigios, or, SA ”Termoelectrica” (SA ”Termocom”) nu

este titular al dreptului încălcat.

Susține că în esență instanțele de judecată ierarhic inferioare au confundat contractul

de livrare (folosire) a energiei termice cu contractele de prestare a serviciilor locativ-

comunale (alimentare cu energie termică), având în vedere că dânsa nu este prestator de

servicii alimentare cu energie termică.

De fapt, SA ”Termoelectrica” este unicul producător/furnizor/distribuitor de energie

termică în mun. Chișinău, licențiat de către ANRE, care vinde marfă – energie termică

până la hotarul de delimitare a rețelelor termice prin intermediul rețelelor termice

centralizate, în baza contractelor încheiate cu gestionarii fondului locativ.

Gestionarii fondului locativ, în speță APLP nr. 54/219, sunt operatori de serviciu

public de alimentare cu energie termică, la rândul său prima prestând serviciul de

alimentare cu energie termică (încălzire și apă caldă menajeră), prin intermediul

sistemului colectiv de alimentare cu energie termică (rețelele termice intrabloc), în baza

contractelor încheiate cu locatarii blocului locativ gestionat.

Astfel, locatarii blocului locativ au obligația de plată pentru serviciul prestat către

APLP nr. 54/219, iar ultima are obligația de plată pentru marfa livrată față de furnizor.

3

SA ”Termoelectrica”, potrivit prevederilor contractuale, lunar eliberează factura

fiscală APLP nr. 54/219 pentru marfa livrată, iar ultima conform pct. 3.1 din contractul

nr. 5121 din 12 octombrie 1999, are obligația de a achita energia termică livrată.

Cu atît mai mult că, APLP nr. 54/219 nu a contestat vreo factură fiscală, și, anual, la

începerea sezonului de încălzire, înaintează cerere de livrare a energiei termice din

numele său.

Mai mult ca atît, au fost prezentate suficiente probe instanței de apel, în special

extrasul din contul nr. 1/5121 din 01 noiembrie 2013 și acte de verificare a datoriilor,

semnate de către APLP nr. 54/219, prin care intimata confirmă datoria pe facturile emise

în adresa sa în sumă de 20987765,11 lei.

Consideră că este eronată concluzia instanței de apel precum că pe contul APLP nr.

54/219 nu vin mijloacele destinate pentru energia termică, dar vine direct pe contul

agentului termic, care emite bon de încasare a numerarului pe numele fiecărui locatar

prin intermediul ÎM ”Infocom”, or, dânsa nu încasează mijloace financiare de la locatari

și nici la materialele cauzei nu se atestă probe prin care s-ar demonstra faptul că a emis

vreun bon privind încasarea datoriei pe energia termică direct de la locatari.

De asemenea, menționează recurenta că bonurile de încasare a numerarului sânt

emise de către ÎM ”Infocom”, iar în calitate de beneficiar al plăților este APLP nr. 54/219

pentru serviciul prestat de aceasta și sunt acumulate pe contul primei, dar nu pe contul

agentului termic, circumstanță eronat apreciată de către instanța de apel.

La 28 iulie 2016, SA ”Termoelectrica” a depus supliment la cererea de recurs,

invocând argumente similare celor din recursul declarat inițial.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul expedierii deciziei și încheierii Curții de Apel

Chișinău din 09 martie 2016 în adresa SA ”Termoelectrica” (f.d. 102), însă lipsesc date

(aviz de recepție) când a fost recepționată de către recurentă. Concomitent, SA

”Termoelectrica” în cererea sa de recurs a indicat că actele judecătorești recurate le-a

recepționat la 06 mai 2016.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SA ”Termoelectrica” la 05 iulie

2016 se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

La 25 iulie 2016, și, respectiv la 08 august 2016, în adresa intimatei APLP nr.

54/219 a fost expediată copia recursului inițial declarat de către SA ”Termoelectrica” și

suplimentului la acesta, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

La 09 august 2016, intimata APLP nr. 54/219 a depus referință, solicitînd să fie

considerat inadmisibil recursul declarat de către SA ”Termoelectrica” sau după caz

respingerea acestuia, cu menținerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 martie

2016, prin care a fost respinsă cererea SA ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune

și încetarea procesului civil, deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016 și

hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 martie 2013, invocând că instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, pronunțând astfel legal și întemeiat decizia și încheierea recurate.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 19 octombrie 2016 2016, recursul

declarat de către SA ”Termoelectrica” a fost considerat admisibil.

Reieșind din prevederile art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

4

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs și

obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis cu casarea

integrală a deciziei și încheierii instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

Din suportul probatoriu prezent la actele pricinii rezultă că la 20 martie 2012, SA

”Termocom” în procedura planului a depus cerere de chemare în judecată împotriva

APLP nr. 54/219, solicitînd încasarea din contul ultimei în beneficiul său sumei de

17522993,22 lei cu titlu de datorie pentru neachitarea în termen a facturii pentru folosirea

energiei termice și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20 martie 2013, acțiunea a

fost respinsa ca neîntemeiată. A fost încasată din contul SA ”Termocom” în procedura

planului în bugetul de stat suma de 50000 lei taxa de stat la depunerea cererii de chemare

în judecată. A fost încasată din contul SA ”Termocom” în procedura planului în

beneficiul APLP nr. 54/219 suma de 3400 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, SA ”Termocom” în procedura

planului a declarat apel împotriva acesteia.

Pe parcursul examinării pricinii, și anume la 23 septembrie 2015, SA

”Termoelectrica”, în temeiul art. 70 CPC, a depus în instanța de apel cerere, solicitînd

substituirea reclamantului SA ”Termocom” în procedura falimentului cu dânsa în calitate

de succesor în drepturi ale ultimei.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost admisă cererea

SA ”Termoelectrica” și înlocuită partea în proces SA ”Termocom” în procedura

falimentului cu succesorul ei în drepturi SA ”Termoelectrica”.

De asemenea, la 02 decembrie 2015, în cadrul ședinței de judecată a instanței de

apel, reprezentantul SA ”Termoelectrica” a depus cerere privind renunțul de la acțiune,

invocând că după depunerea cererii de apel intimata APLP nr. 54/219 a achitat integral

datoria pentru consumul energiei termice în sumă de 17522993,22 lei pentru perioada

decembrie 2010 – decembrie 2011.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respinsă cererea

SA ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către SA ”Termoelectrica” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 20 martie 2013.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că SA ”Termoelectrica” a înaintat propunere

de recuzare întregului complet de judecători, în componența: Nina Vascan, Veronica

Negru și Angela Bostan, care a examinat nemijlocit atât cererea privind renunțul de la

acțiune a SA ”Termoelectrica”, cât și cererea de apel a acesteia, invocând drept temei de

recuzare precum că judecătorii respectivi în încheierea din 09 martie 2016, s-au pronunțat

inclusiv și asupra fondului cauzei, concluzionând că intimata-pârâtă APLP nr. 54/219 nu

are și nici nu poate avea datorii față de SA ”Termoelectrica”, întrucât toate facturile se

achită direct de către locatarii blocurilor locative prin intermediul ÎM ”Infocom” în contul

furnizorului, ocolind achitările cu Asociația dată.

Colegiul consideră circumstanța dată drept temei de admitere a recursului, casare a

deciziei instanței de apel, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

5

Astfel, actele pricinii atestă că același complet de judecată în ziua de 09 martie 2016

a emis consecutiv 3 acte judecătorești de dispoziție, și anume: încheierea, prin care a fost

admisă cererea SA ”Termoelectrica” și înlocuită partea în proces SA ”Termocom” în

procedura falimentului cu succesorul ei în drepturi SA ”Termoelectrica”; încheierea, prin

care a fost respinsă cererea SA ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și

încetarea procesului civil, și, decizia, prin care a fost respins apelul declarat de către SA

”Termoelectrica” și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 20

martie 2013, ultimele două fiind atacate cu recurs de către SA ”Termoelectrica”, instanța

de apel pronunțând în cadrul ședinței de judecată, doar dispozitivul acestora (f.d. 75-78,

vol. II).

Din conținutul încheierii motivate din 09 martie 2016, prin care nu a fost admis

renunțul SA ”Termoelectrica” de la acțiune, rezultă că instanța de apel, soluționând

cererea respectivă, s-a pronunțat inclusiv și asupra fondului cauzei, indicând că intimata-

pârâtă APLP nr. 54/219 nu are și nici nu poate avea datorii față de SA ”Termoelectrica”,

întrucât toate facturile se achită direct de către locatarii blocurilor locative prin

intermediul ÎM ”Infocom” în contul furnizorului, ocolind achitările cu Asociația dată.

Însă, nefiind cunoscută partea motivată a încheierii din 09 martie 2016, prin care a

fost respinsă cererea SA ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea

procesului civil, recurenta-apelantă a fost în imposibilitate la data respectivă, până la

examinare în fond a cererii de apel, îndată să înainteze recuzare completului de judecată

enunțat supra, care ulterior a judecat nemijlocit apelul ultimei.

Or, motivul recuzării completului de judecată menționat, a apărut abia după ce

recurenta-apelantă SA ”Termoelectrica” a făcut cunoștință cu partea motivată a încheierii

și deciziei recurate, adică după finisarea examinării pricinii în ordine de apel, fapt ce

rezultă și din actele pricinii.

Prin urmare, instanța de apel nu a admis renunțul SA ”Termoelectrica” de la acțiune

din motive care la acel moment încă nu erau stabilite, or, apelul împotriva hotărârii

primei instanțe nu era examinat, iar ultima la examinarea apelului a încălcat normele de

drept procedural, deoarece nu era în drept să-l examineze, dat fiind faptul că deja s-a

expus asupra fondului.

În conformitate cu art. 50 alin. (1) lit. d) CPC, judecătorul care judecă pricina

urmează a fi recuzat dacă și-a expus opinia asupra pricinii care se judecă.

Pe cale de consecință, instanța de recurs concluzionează asupra necesității admiterii

recursului declarat de către SA ”Termoelectrica”, casării deciziei Curții de Apel Chișinău

din 09 martie 2016 și încheierii din 09 martie 2016, prin care a fost respinsă cererea SA

”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil, și remiterii

pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că atît decizia instanței de

apel din 09 martie 2016, cât și încheierea prin care a fost respinsă cererea SA

”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil, nu satisfac

standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care

nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea pricinii în ordine de recurs,

întru evitarea încălcării dreptului recurentei SA ”Termoelectrica” la un proces echitabil,

și, reiterând lipsa temeiurilor legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță

(art. 432 alin. 3 lit. d) și f) CPC), Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de

către SA ”Termoelectrica”, a casa decizia Curții de Apel Chișinău și încheierea din 09

6

martie 2016, cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecători.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, cu respectarea dreptului

părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ”Termoelectrica”.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 09 martie 2016, și, încheierea Curții

de Apel Chișinău din 09 martie 2016, prin care a fost respinsă cererea Societății pe

Acțiuni ”Termoelectrica” privind renunțul de la acțiune și încetarea procesului civil, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni ”Termocom” în

procedura planului împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/219

cu privire la încasarea datoriei, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Ion Druță

Iuliana Oprea

Mariana Pitic

7