2rac-386/16 — încasarea sumei

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2rac-386 /16

Mun. Chișinău

Judecător: L. Pruteanu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în cauza civilă intentată la cererea de chemare

în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” împotriva Asociației de

Proprietari ai Locuințelor Private 53/440 privind încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 26.10.2015, SA „Termoelectrica” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva APLP 53/440 privind încasarea datoriei pentru energia termică în mărime de

62 497,72 lei pentru perioada de consum 01.02.2015-30.04.2015. Ulterior și-a

concretizat cerințele solicitând instanței încasarea datoriei pentru energia termică în

mărime de 22 733,02 lei pentru perioada de consum 01.02.2015-30.04.2015.

În motivarea acțiunii reclamantul, a invocat că în baza contractului de livrare a

energiei termice în apă caldă nr.5565 din 21.11.2003, încheiat între SA

„Termoelectrica” și APLP 53/440, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate de către societatea reclamantă la obiectele

sale, specificând că potrivit pct. 3.1 al contractului nominalizat, calculele pentru

energia termică au fost făcute în baza datelor aparatului de evidență prezentate de către

„Abonat” la SA „Termoelectrica”.

Concretizează reclamanta că pentru energia termică livrată, pârâtul în

conformitate cu p.4.2 al contractului nominalizat era obligat să achite lunar plata

costului energiei utilizate organizației furnizoare de energie termică prin dispozițiile de

plată ale reclamantului, conform tarifelor stabilite.

Precizează societatea reclamanta că din cauza neonorării obligațiilor

contractuale prin neachitarea facturilor de plată pentru consumul de energie termică,

pârâtul a acumulat o datorie la consumul de energie termică în sumă de 62 497,72 lei

pentru perioada de consum 01.02.2015 - 30.04.2015, confirmată prin lista facturilor și

achitărilor, specificând că părțile au convenit, că plata se consideră efectuată la data

încasării sumelor bănești pe contul de decontare a furnizorului.

Afirmă reclamanta că de către furnizor au fost respectate integral obligațiile

contractuale, menționând că pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului creat

pârâtului i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o

1

reclamație/somație cu nr.79/950 din 08.10.2015, lăsată de către ultimul fără examinare

și până în prezent nu a fost primit nici un răspuns.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2016

acțiunea înaintată de SA „Termoelectrica” s-a respins.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se încadrează în

prevederile legii.

La 16.02.2016, SA „Termoelectrica” a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016 s-a respins apelul

declarat de către SA „Termoelectrica” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 04 februarie 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărîre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 22 iulie 2016 SA

„Termoelectrica” a înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea recursului,

casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016 și a hotărârii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 04 februarie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea înaintată să fie admisă integral.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în

cererea de apel și anume, neaplicarea normelor de drept material și procedural

pertinente cauzei.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au apreciat

înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

2

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este

garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată

a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei

în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către SA „Termoelectrica” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SA „Termoelectrica” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

3