3rh-130/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: M. Anton 3rh-130/14 instanţa de recurs: M. Poalelungi, Iu. Sîrcu, I. Corolevschi, T. Chişca-Doneva, V. Clevadî ÎNCHEIERE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu examinând cererile de revizuire depuse de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova şi Întreprinderea Mixtă „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 prin care a fost respins recursul declarat de reprezentantul Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni, Oleg Tănase şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 13 aprilie 2012, Î.M „Glass Container Prim” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza ordinului nr. 55 din 20 martie 2012, Biroului Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al ÎM „Glass Container Prim” SA. Relatează că în rezultatul controlului au fost emise următoarele acte: nota de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 şi decizia de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012, în care s-a indicat asupra recalculărilor şi încasării drepturilor de import în sumă de 17909458,30 lei (TVA-11288594,72 lei şi penalitatea în mărime de 6620863,58 lei).

Consideră că nota de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 şi decizia de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012 sunt neîntemeiate deoarece modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului (materialelor) tehnologic destinat construcţiei fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de Autoritatea Centrală a Serviciului Vamal prin scrisoarea nr. 06-1-6-510/1772 din 13 martie 2008. 1 Solicită anularea notei de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 şi decizia de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012, întocmite de Biroul Vamal Chişinău. La 30 mai 2012, ÎM „Glass Container Prim” SA a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii a indicat că Biroul Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al ÎM „Glass Container Prim” SA. În rezultatul controlului au fost emise actul nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr. 153/04.05.2012 din 04 mai 2012 în baza cărora, în urma constatării iregularităţilor vamale, au fost recalculate şi încasate drepturile de import în sumă de 15108991,63 lei (TVA – 9672371,97 lei, penalitatea – 5436619,66 lei).

Consideră nefondate şi pasibile casării Actului nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire şi Decizia de regularizare nr. 153/04.05.2012 din 04 mai 2012 deoarece modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului (materialelor) tehnologic destinat construcţiei fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de Autoritatea Centrală a Serviciului Vamal prin scrisoarea nr. 06-1-6-510/1772 din 13 martie 2008. Relatează că tehnic nu era posibil de a introduce în ţară cuptorul integral printr-o declaraţie unică, acesta fiind masiv şi din aceste considerente societatea a solicitat Serviciului Vamal permisiunea de a importa cuptorul pe bucăţi şi părţi componente.

Indică că pe conturile evidenţei contabile a întreprinderii activele materiale aferente cuptorului de topire a sticlei au fost reflectate la contul 2118, conform prevederilor pct. 22 al Standardului Naţional de Contabilitate nr. 16 aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997. Potrivit hotărârii Guvernului RM nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23 al Codului fiscal nr. 1163 din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) a Legii cu privire la tariful vamal, pentru a beneficia de scutirea de taxă vamală şi TVA, societatea a prezentat actele specificate la pct. 13 din Regulament.

Totodată indică că la momentul prezentării actelor pentru verificare, din partea Serviciului Vamal nu au parvenit careva obiecţii. Afirmă că măsurile de rigoare propuse de Biroul Vamal Chişinău nu sunt conforme cadrului normativ şi din aceste considerente la 08 mai 2012 în adresa Serviciului Vamal al RM a fost înaintat dezacordul pe marginea actului nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire şi deciziei de regularizare nr. 153/04.05.2012 din 04 mai 2012. Solicită anularea actului nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire şi deciziei de regularizare nr. 153/04.05.2012 din 04 mai 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, au fost conexate într-un singur proces cauza civilă nr. 3-1533/12 cu cauza civilă nr. 3-1012/12.

În cadrul susţinerilor verbale reclamanta a mai indicat că conform contractului nr. TGA-88-2007 din 14 noiembrie 2007, încheiat între ÎM „Glass Container Prim” SA şi „PBPH Techglass SP z.o.o.” (cu sediul în Polonia) şi respectiv contractul ÎM 2 „Glass Container Prim” SA şi „OOO MD Grupp” (cu sediul în Ukraina) din 12 martie 2008, a procurat un echipament integru, denumit „cuptor de topit sticlă”, având în componenţa sa anumite elemente tehnice necesare pentru asamblarea acestuia. Aceste componente au fost reflectate în termenii expreşi în anexele la contract. Mai indică reclamanta că, nu a fost posibil de importat acest bun în baza unei declaraţii unice din cauza dimensiunilor mari, astfel cerându-i Serviciului Vamal, autorizarea vămuirii pe părţi componente a utilajului şi materialelor destinate asamblării cuptorului de topit sticlă.

Susţine că în adresa pârâtului a fost expediată notificarea nr. 510/1772 din 13 martie 2008, ce a avut ca efect autorizarea vămuirii utilajului şi materialelor destinate asamblării „cuptorului de topit sticlă”, ca active materiale destinate includerii în capitalul social. Dovada introducerii bunului importat în capitalul social al ÎM „Glass Container Prim Plus” SRL l-a constituit decizia Camerei Înregistrării de Stat, emisă la 03 iunie 2008, în rezultatul căreia s-a majorat capitalul social al societăţii nou create. Mai menţionează că conform prevederilor art. 21 alin. (1), coroborat cu art. 22 alin. (3) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, capitalul social al societăţii îl constituie aporturile asociaţilor ce reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.

Astfel, Camera Înregistrării de Stat, dispunând majorarea capitalului social, a constatat că, activele materiale introduse constituie un bun integru, nefiind incompatibilităţi în acest sens. Susţine că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 903 din 21 noiembrie 2012, întocmit de Centrul de Expertize Independente, specifică că „materialele refractare importate constituie parte componentă a utilajului tehnologic-cuptor pentru topirea sticlei şi au fost utilizate, conform destinaţiei”, pentru asamblarea cuptorului de topit sticlă, acestea nefiind aplicabile pentru construcţia altor bunuri. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin recursul depus la 26 februarie 2013 şi recursul suplimentar din 22 aprilie 2013, ÎM „Glass Container Prim” SA a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 a fost respins recursul declarat de reprezentantul ÎM „Glass Container Prim” SA, Oleg Tănase şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 19 septembrie 2013, SRL “Glass Container Prim Plus” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi hotărârii primei instanţe cu remiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

În motivarea cererii de revizuire SRL ,,Glass Container Prim Plus” cu referire la prevederile art. 449 lit. c) a invocat dezacordul cu decizia instanţei de recurs, considerînd că instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Menţionează că atît prima instanţă, cît şi instanţa de recurs a judecat pricina în lipsa reprezentantului SRL „Glass Container Prim Plus”, însă hotărârea în cauză este relevantă şi aduce atingere intereselor comerciale ale societăţii. Afirmă că în cazul în care examinarea pricinii ar fi avut loc şi cu participarea 3 SRL „Glass Container Prim Plus”, efectiv aceasta ar fi avut posibilitatea să pledeze cu suficiente argumente întru evitarea unor pretinse plăţi.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 octombrie 2013 a fost corectată eroarea din partea dispozitivă a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 prin înlocuirea sintagmei „hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013” cu sintagma corectă „hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013”. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 26 martie 2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SRL „Glass Container Prim Plus” împotriva deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013. La 26 iunie 2014, Ministerul Justiţiei al RM a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii pentru rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 447-449, 453 alin. (1) lit. b) CPC, indicând că admiterea cererii de revizuire şi repunerea părţilor în poziţia iniţială ar restabili echilibrul necesar într-o societate democratică, avînd în vedere şi importanţa litigiul dat pentru economia naţională, precum şi riscul pentru stat în cazul adresării întreprinderii în organele judiciare internationale. La 09 iulie 2014, ÎM „Glass Container Prim” SA a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi hotărîrii primei instanţe cu remiterea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

În motivarea cererii de revizuire a indicat că după pronunţarea hotărârii irevocabile, în procesul de executare a hotărârii în cauză, au devenit cunoscute unele circumstanţe relevante speţei, care au ca efect corectarea erorii judiciare şi omisiunii justiţiei. Indică că în arhiva jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie au fost descoperite unele decizii, despre existenta cărora nu aveau la cunoştinţă de cauză, care denotă o altă practică şi abordare, decât cea admisă de autorii hotărârilor în speţa dată. Relevă că Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr. 3ra-271/13 din 18 septembrie 2013 a menţinut anularea actului de control al Serviciului Vamal motivînd că: „legea nu stabileşte cert, că importul unui bun în set de elemente neasamblate nu ar fi admis cu declararea acestora, ca un bun rezultat în urma asamblării.

Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentului, că nu au fost importate materiale de construcţie din care se pot construi camere frigorifice, care luate distinct au o durată de utilizare până la un an şi conform SNG 2 „stocuri şi mărfuri materiale” sunt materiale de construcţie. Acest argument se respinge şi prin faptul, că autoritatea vamală la momentul introducerii în ţară a acestor elemente a acceptat un asemenea import şi a validat declaraţia vamală de import din 31 mai supusă controlului, în condiţiile beneficierii de către intimat de facilităţile fiscale. Mai mult, din actele pricinii rezultă, că după mai bine de 3 ani de la importare cele 7 combine frigorifice sunt utilizate după destinaţie în activitatea intimatului şi ele sunt incluse în capitalul social al societăţii”.

La fel, indică că prin decizia nr. 3r-1153/11 din 29 iunie 2011, CSJ constată următoarele: „conform art. 181/1 alin. (3) Cod vamal, dacă „după verificarea 4 declaraţiei sau după controlul ulterior rezultă, că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal i-a măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinând seama de noile informaţii obţinute” ori la caz, dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv nu au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete ale brokerului vamal, intimatul prezentând informaţii exacte şi complete despre marfa importată şi destinaţia acesteia, iar careva noi informaţii în această privinţă, decât cele relatate în declaraţiile vamale iniţiale, nu au fost obţinute, astfel, în lipsa „noilor informaţii obţinute” nu a fost temei pentru întocmirea actului de control şi respectiv, a actului constatator.” Invocă că în speţa ÎM „Glass Container Prim” SA împotriva Biroul Vamal Chişinău, la fel nu au fost depistate „informaţii noi”, pe lângă cele trecute în declaraţiile vamale acceptate iniţial şi astfel, reclamantul merita un tratament similar din partea instanţei de judecată la evaluarea probelor prezentate de către Biroul vamal Chişinău pentru respingerea cererii.

Relatează că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 3r-2246/12 din 21 noiembrie 2012 a fost reţinut în sensul dispoziţiei art. 181/1 Cod vamal, că organele vamale au dreptul să recalculeze drepturile de import doar în cazul, în care în cadrul auditului post-vămuire se va constata, că importatorul a furnizat informaţii inexacte sau incomplete la depunerea declaraţiei vamale. Citează că prin decizia nr. 3ra-613/13 din 17 aprilie 2013 Curtea Supremă de Justiţie aplicând prevederile art. 181/1 din Codul vamal a reţinut că prima instanţă, nu a indicat ce fel de informaţii inexacte sau incomplete ar fi fost furnizate de către recurent la depunerea declaraţiilor vamale şi nici intimatul nu a indicat, care informaţii adiţionale au fost constatate în cadrul controlului post vămuire, care nu ar fi fost prezentate de către ÎM.

„Becor” SRL la vămuirea mărfurilor respective. Indică că de asemenea, în şedinţa de judecată la caz, nu au fost prezentate şi nu au fost constatate circumstanţe, care ar fi demonstrat faptul furnizării de către reclamantă a informaţiilor inexacte sau incomplete la depunerea declaraţiilor vamale, iar Biroul Vamal nu a trecut nici o probă referitor la circumstanţele şi informaţiile adiţionale constatate în cadrul controlului post vămuire, care nu ar fi fost prezentate de către ÎM „Glass Container Prim” SA la vămuirea elementelor cuptorului de topit sticlă. Invocă că deciziile enumerate nu i-au fost cunoscute revizuientului anterior şi prezintă temei de a solicita revizuirea hotărîrii.

În acest sens, face referire şi la decizia CSJ nr. 3rh-134/10 din 13 octombrie 2010 din conţinutul cărei denotă faptul că instanţa supremă după emiterea deciziei, a constatat că în alte decizii ale Curţii Supreme de Justiţie, care se referă la o situaţie similară, în care instanţa a recunoscut dreptul faţă de alte persoane şi pentru ca revizuentul să nu se pretindă victima unei discriminări, a considerat ca temei pentru redeschiderea procesului. Cu referire la jurisprudenţa CEDO (Rosca versus Moldova, Beian versus România) consideră că circumstanţele enumerate sunt relevante speţei şi au efectul corectării erorii judiciare şi omisiunii justiţiei, nefiind afectat principiul securităţii raporturilor juridice.

Îşi întemeiază cererea de revizuire în baza prevederilorart. art. 446, 447 lit. a), 448 alin. (2), 449 lit. b), 450 lit. c), 451 alin. (1) şi alin. (2), 453 alin. (1) lit. b) CPC. 5 Prin referinţa depusă la 13 octombrie 2014, Biroul Vamal Chişinău relatează că atît Ministerul Justiţiei al RM, care acţionează din numele Guvernului RM, cît şi compania reclamantă au invocat faptul că Ministerul Finanţelor este organul central de specialitate al administraţiei publice care elaborează setul necesar de acte normative ce reglementează sistemul de impozitare şi era în drept să se expună asupra neclarităţilor din legislaţie. Consideră că Ministerul Finanţelor al RM, în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice, este în drept să participe în cadrul litigiului dat, la solicitare.

Tot la 13 octombrie 2014, „Glass Container Prim” SRL a depus referinţă prin care susţine integral argumentele aduse de către Ministerul Justiţiei al RM în cererea de revizuire şi solicită anularea deciziei CSJ din 14 august 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite încheierea de admitere a cererii de revizuire şi de casare a hotărârii sau deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Iar în conformitate cu art. 447 CPC sînt în drept să depună cerere de revizuire: a) părţile şi alţi participanţi la proces; b) persoanele care nu au participat la proces, dar care sînt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească şi c) Agentul guvernamental, în cazurile prevăzute la art. 449 lit. g) şi h). În contextul normelor enunţate, la caz se constată că Ministerul Justiţiei al RM a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 şi cu referire la art. 449 CPC a invocat dezacordul cu decizia instanţei de recurs, considerând-o ilegală.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Ministerul Justiţiei al RM, în virtuea legii, nu este investit în speţă cu dreptul de a depune cerere de revizuire, or în cauza dată ultimul nu este parte în proces, nu se include în categoria altor participanţi la proces în conformitate cu art. 55 CPC şi nici în categoria persoanelor care nu au fost antrenate în proces, însă cărora prin hotărârea judecătorească revizuită le-ar fi fost încălcate drepturile, libertăţile sau interesele legitime. Ca urmare, cererea de revizuire depusă de Ministerul Justiţiei al RM urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Totodată, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cererea de revizuire declarată de către ÎM „Glass Container Prim” SA urmează a fi admisă.

Astfel, la caz se constată că revizuientul ÎM „Glass Container Prim” SA, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a invocat în susţinerea cererii de revizuire că după pronunţarea hotărârii irevocabile, în procesul de executare a hotărârii în cauză, au devenit cunoscute unele circumstanţe relevante speţei, care au ca efect 6 corectarea erorii judiciare şi omisiunii justiţiei şi anume că în arhiva jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie au fost depistate unele decizii, despre existenţa cărora nu a avut la cunoştinţă, acestea indicând o altă practică şi abordare decât cea admisă de autorii hotărârilor în speţă.

În susţinerea acestor invocări revizuentul ÎM „Glass Container Prim” SA a anexat copiile deciziilor Curţii Supreme de Justiţie nr. 3ra-271/13 din 18 septembrie 2013, nr. 3r-1153/11 din 29 iunie 2011, nr. 3r-2246/12 din 21 noiembrie 2012, 3ra-613/13 din 17 aprilie 2013, prin care instanţa supremă, în cazuri similare speţei supuse revizuirii, a dat o altă înterpretare circumstanţelor cauzei şi normelor de drept material aplicabile la caz, decât cea abordată în pricina dată. La fel, a fost anexată copia încheierii Curţii Supreme de Justiţie a RM nr. 3rh-134/10 din 13 octombrie 2010 din care rezultă că instanţa de judecată a admis cererea de revizuire în cazul când revizuientul a invocat existenţa unor decizii a instanţei supreme prin care s-a format o altă practică, această împrejurare fiind calificată ca circumstanţă esenţială a pricinii care nu a fost şi nu a putut fi cunoscută anterior revizuientului.

Verificând temeinicia argumentului menţionat, prin prisma prevederilor art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit constată că într-adevăr, în situaţii similare speţei examinate, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat soluţii diferite celei reţinute în pricina dată, respectiv, decizia revizuită contravine practicii existente, cât şi principiului unificării practicii judiciare. Pe când, Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate admite o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei. În acest sens, Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.

Potrivit aceleiaşi hotărâri, rolul unei instanţe supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare. În susţinerea acestei opinii, vine şi scrisoarea Ministerului Finanţelor al RM din 25 iunie 2014, nr. 19-06/966 anexată la materialele dosarului, prin care Ministerul reiterează că în urma examinării tuturor materialeler ce ţine de cazul dat, inclusiv şi expertizei tehnice independente, s-a constat că echipamentul integru, denumit „cuptor de topit sticlă”, procurat de ÎM „Glass Container Prim” în anul 2008, a fost importat de către agentul economic în conformitate cu modalitatea propusă de către Serviciul Vamal, întreprinderea beneficiind de facilitatea fiscală prevăzută de legislaţie.

Totodată, s-a mai constatat că agentul economic a amplasat cuptorul rspectiv, utilizând toate părţile importate conform contractului cu furnizorul. Materialele declarate nu au putut fi ulterior înstrăinate sau utilizate pentru un alt scop din cauza că sunt părţi componente ale cuptorului coform proiectului acestuia, iar lipsa unei părţi nu permitea funcţionarea lui. La momentul de faţă, cuptorul operează în cadrul companiei, fiind întrodus în capitalul statutar al companiei „Glass Container Prim” ca un activ material integru. 7 La fel, în scrisoarea Ministerului Finanţelor se mai menţionează că chiar dacă suma TVA ar fi fost achitată la momentul importului, contribuabilul oricum beneficia de dreptul de trecere în cont a TVA aferentă valorilor materiale importate, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (6) Cod fiscal, sumă, cu care ulterior micşora plăţile TVA aferente bugetului, adică bugetul de stat nu era să fie afectat.

În asemenea împrejurări, întru evitarea admiterii unei încălcări a dispoziţiilor statuate la art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite cererea de revizuire declarată de ÎM „Glass Container Prim” SA, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) şi b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se admite cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea Mixtă „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative şi se reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma Ala Cobăneanu 8