Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Dosarul nr.
3ra-1199/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
14 august 2013
Părțile
ÎM Glass Container Prim SA vs Biroul Vamal Chişinău
Pe scurt
Ilegalitatea deciziei

3ra-1199/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M.Anton dosarul nr. 3ra-1199/13 DECIZIE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni, Oleg Tănase în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 13 aprilie 2012, Î.M „Glass Container Prim” S.A.

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului nr.55 din 20.03. 2012, Biroului Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al Î.M „Glass Container Prim” S.A. În rezultatul controlului au fost emise următoarele acte: nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012, în care s-a indicat asupra recalculărilor şi încasării drepturilor de import în sumă de 17.909.458,30 lei (TVA-11.288.594,72 lei şi penalitatea în mărime de 6.620.863,58 lei).

Consideră reclamanta ca fiind neîntemeiate nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012 din considerentul aplicării eronate a normelor de drept, or modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului tehnologic destinat construcţiei fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de autoritatea centrală a Serviciului Vamal. La 30 mai 2012, Î.M „Glass Container Prim” S.A a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că Biroul Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al Î.M „Glass Container Prim” S.A.

În rezultatul controlului au fost emise actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012, în care s-a indicat asupra recalculărilor şi încasării drepturilor de import în sumă de 15.108.991,63 lei (TVA - 9.672.371,97 lei, penalitatea - 5.436.619,66 lei). Consideră reclamanta ca fiind neîntemeiate actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012 din considerentul că, importul bunului în litigiu a fost autorizat de autoritatea centrală a Serviciului Vamal, precum şi faptul că, acest import a fost efectuat în condiţiile legii şi Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale aprobat de Guvern, iar legalitatea contabilizării bunului importat a fost asigurată de prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate aprobat prin ordinele Ministerului Finanţelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, a fost admis demersul reprezentantului reclamantei Î.M „Glass Container Prim” S.A, fiind dispusă conexarea pricinilor civile nr.3-1012/12 şi nr.3-1533/12 într-un singur proces, cu atribuirea nr.3-1012/12. În motivarea acţiunii reclamanta a mai indicat că conform contractului nr.TGA-88-2007 din 14 noiembrie 2007, încheiat între Î.M „Glass Container Prim” S.A şi „PBPH Techglass SP z.o.o.” (cu sediul în Polonia) şi respectiv, contractul Î.M „Glass Container Prim” S.A şi „OOO MD Grupp” (cu sediul în Ukraina) din 12 martie 2008, a procurat un echipament integru, denumit „cuptor de topit sticlă”, având în componenţa sa anumite elemente tehnice necesare pentru asamblarea acestuia.

Aceste componente au fost reflectate în termenii expreşi în anexele la contract. Mai indică reclamanta că, nu a fost posibil de importat acest bun în baza unei declaraţii unice din cauza dimensiunilor mari, astfel cerându-i Serviciului Vamal, autorizarea vămuirii pe părţi componente a utilajului şi materialelor destinate asamblării cuptorului de topit sticlă. În acest sens, a fost expediată la sediul pârâtului cererea, fiind primită notificarea nr.510/1772 din 13 martie 2008, ce a avut ca efect, în opinia reclamantei, autorizarea vămuirii utilajului şi materialelor destinate asamblării „cuptorului de topit sticlă”, ca active materiale destinate includerii în capitalul social.

Dovada introducerii bunului importat în capitalul social al întreprinderii, „Glass Container Prim Plus” S.R.L (fondator 100% Î.M „Glass Container Prim” S.A) l-a constituit decizia Camerei Înregistrării de Stat, emisă la 03 iunie 2008, în rezultatul căreia s-a majorat capitalul social al societăţii nou create. Mai menţionează reclamanta că, conform prevederilor art.21 alin.(1), coroborat cu art.22 alin.(3) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, capitalul social al societăţii îl constituie aporturile asociaţilor ce reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea. Astfel, Camera Înregistrării de Stat, dispunând majorarea capitalului social, a constatat că, activele materiale introduse constituie un bun integru, nefiind incompatibilităţi în acest sens.

Susţine reclamanta că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.903 din 21.11.2012, întocmit de Centru de Expertize Independente, specifică „materialele refractare importate constituie parte componentă a utilajului tehnologic-cuptor pentru topirea sticlei şi au fost utilizate, conform destinaţiei”, pentru asamblarea cuptorului de topit sticlă, acestea nefiind aplicabile pentru construcţia altor bunuri. Conform prevederilor art.103 alin.(1) pct.23) Cod Fiscal, T.V.A. nu se aplică la importul de active materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislaţie.

Conform prevederilor art.28 lit.q) din Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţii fiscale respective se stabileşte prin Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale aprobat de Guvern.

Conform pct.6 şi pct.7 din Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite in art.103 alin.(1) pct.23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal (nr.102 din 30.01.2007), pentru a beneficia de facilităţile fiscale, specificate la pct.1 şi pct.2 din Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) valoarea activelor materiale, stabilite, conform pct.14 sau pct.18 din prezentul Regulament, trebuie să depăşească 3000 lei pentru o unitate, având un termen de peste un an; b) activele materiale sunt destinate includerii în capitalul social.

Activele materiale vor fi transmise efectiv societăţii în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie şi conform actelor de constituire. Reclamanta indică că, reieşind din caracteristicile tehnice al importului, marfa cade sub incidenţa legislaţiei sus menţionate şi beneficiază de facilităţi vamale, motiv din care consideră corectă decizia iniţială a Serviciului Vamal (Autoritate Vamală Centrală), de a admite importul cuptorului de topit sticlă, cu includerea ulterioară în capitalul social „Glass Container Prim Plus” S.R.L (fondator 100% Î.M „Glass Container Prim” S.A) şi neaplicarea faţă de „Glass Container Prim Plus” S.R.L (Î.M. „Glass Container Prim” S.A) TVA la import. Ulterior Biroul Vamal Chişinău şi-a revizuit decizia iniţială şi a întocmit Nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 (Decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012) şi Actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire (Decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012).

Reclamanta a mai indicat că, actele emise de pârât au efectul încălcării dreptului de proprietate, deoarece fără motive justificabile s-a pretins la existenţa unei obligaţii de plată, respectiv reclamantul a înaintat pârâtului dezacordul său, indicând asupra omisiunilor organului vamal. La aceste dezacorduri pârâtul nu a luat nici o atitudine de bună credinţă, rezumându-se la invocarea anumitor texte de lege, fără să aducă anumite motive verosimile asupra legalităţii acţiunilor sale. Conform prevederilor art.179 Cod vamal şi ordinului Serviciului Vamal „Cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu” (nr.480-O din 18.12.2006), la momentul efectuării importului organul vamal este obligat să verifice corectitudinea completării declaraţiei vamale în detaliu, precum şi concordanţa între datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele din documentele anexate.

În cazul în care regimul preferenţial indicat de declarant este incorect organul vamal nu îl acceptă. Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate. Toate declaraţiile vamale prezentate de către reclamantă în aprilie-iunie 2008 au fost verificate în modul corespunzător şi acceptate de către organele vamale. Astfel, regimul preferenţial propus de către Reclamant pentru bunurile importate, destinate introducerii în capitalul social, a fost considerat corect de către organul vamal. Reclamanta a prezentat, la momentul importului, toate documentele şi informaţiile referitoare la mărfurile indicate în declaraţiile vamale, inclusiv, Deciziile Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor în actele de constituire privind majorările capitalului social din contul valorii cuptorului de topire a sticlei.

Cu referire la dreptul organelor vamale de a modifica declaraţia vamală reclamanta a menţionat că prin liberul de vamă se are în vedere acţiunea prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, confirmând astfel legalitatea vămuirii mărfii şi încadrarea corespunzătoare, conform regimurilor şi destinaţiilor vamale.

Conform art.11 lit.j) Cod vamal, în atribuţiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor, astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate, iar în cazul în care aceste informaţii au fost indicate greşit, inspectorul vamal este obligat să stabilească de sine stătător atribuirea corectă în corespundere cu actele normative în vigoare; Prin prisma art.181/1 din Codul vamal, în lipsa noilor informaţii (informaţiilor care nu au fost prezentate de către importator la vămuirea mărfurilor) nu există temeiuri pentru recalcularea drepturilor de import.

Reclamanta consideră că interpretarea e diferită a legislaţiei din partea Biroului Vamal Chişinău, expusă în nota de constatare şi actul de audit post- vămuire, contravine principiilor de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, consfinţite în Legea nr.235-XVI din 20.07.2006 şi anume: previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător; echitatea în raporturile dintre stat şi întreprinzător; tratarea dubiilor, la aplicarea legislaţiei, în favoarea întreprinzătorului (art.16 alin. (6)). Indică că societatea reclamantă a informat preventiv autoritatea centrală a Serviciului Vamal despre intenţia de a importa utilajul prin scrisoarea nr.4 din 26.02.2008 şi a solicitat confirmarea modalităţii de declarare a acestuia pentru scopurile stabilite.

În acest sens, reclamanta a obținut autorizaţia pentru vămuirea utilajului şi a materialelor destinate construcţiei utilajului cu aplicarea facilităţilor fiscale stabilit la art.103 al.(1) pct.23) Codul Fiscal. Menţionează reclamanta că chiar dacă se admite că aplicabilitatea normelor privind regimul înlesnirilor de care a beneficiat aceasta este interpretabilă, or toate dubiile trebuie tratate în favoarea reclamantului. Astfel, la efectuarea importului, reclamanta a acţionat cu bună-credinţă, în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi vamale referitoare la aplicarea facilităţilor stabilite la art.103 alin.(1) pct.23) din Codul Fiscal şi conducându-se de Autorizaţia eliberată de Serviciul Vamal.

Indică că nu a prejudiciat şi nici nu putea să prejudicieze bugetul de stat prin neachitarea T.V.A. la importul activelor, or în condiţiile în care T.V.A. ar fi fost achitat, în conformitate cu prevederile art.102 alin.(6) Codul Fiscal ar fi avut dreptul la trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorilor materiale importate. Astfel, suma T.V.A. trecută în cont ar fi diminuat ulterior obligaţiile de plată T.V.A. ale reclamantei aferentă livrărilor de bunuri pe teritoriul Republicii Moldova. Cere reclamanta Î.M „Glass Container Prim” S.A: - anularea notei de constatare nr.22 din 06.04.2012; - anularea deciziei de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012; - suspendarea actelor administrative contestate: notei de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi deciziei de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012, până la soluţionarea definitivă a cauzei; - anularea actului de audit post-vămuire nr.25 din 04.05.2012; - anularea a deciziei de regularizare nr.153/04.05.2012.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2013 acțiunea a fost respinsă integral. La 26 februarie 2013, reprezentantul Î.M „Glass Container Prim” S.A, Oleg Tănase a depus cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, pe care o consideră drept ilegală și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acțiunii. În motivarea recursului, recurenta a invocat că prima instanță a interpretat în mod eronat legea materială, și anume faptul că, toate argumentele invocate de către ea în cererea de chemare în judecată au fost întemeiate şi trebuiau să fie admise integral. Conform art. I din Legea nr. 155 din 5 iulie 2012 Cod de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 s-a modificat şi completat cu excluderea din Cod a articolelor 397-422.

Conform art. II alin. (6) din Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, recursurile depuse împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi. În conformitate cu art.3 al. (1) Cod de procedură civilă, instanţele judecătoreşti aplică legile procedurale civile în vigoare la data judecării cauzei civile. Prin încheierea din 22 mai 2013 completul din 3 judecători a considerat recursul admisibil şi a decis examinarea acestuia în fond de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.442 al.(1) CPC, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) din CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013, din considerentele ce urmează. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, recursul permite implicarea instanţei de recurs numai în chestiuni de drept.

Instanţa de recurs a constatat că recurenta, în perioada aprilie - octombrie 2008, a importat utilaj şi materiale de construcţie şi anume: produse din materiale refractare pentru construcţii, cu un conţinut în greutate peste 50% de MG, CA sau CR, considerate separat - clasificate la poziţia tarifară 6902100000; părţi de construcţii din fier sau din oţel pregătite în vederea utilizării lor în construcţii clasificate la poziţia tarifară 7308909900; produse din materiale refractare pentru construcţii cimenturi refractare - clasificate la poziţia tarifară 3816000000; produse din materiale refractare pentru construcţii, cu un conţinut în greutate peste 50% de alumina (AL 203), de siliciu (SI02) sau amestec ori o combinaţie a acestor produse - clasificate la poziţia tarifară 6902209900; produse din materiale refractare pentru construcţii, altele decât cele din pulberi silicioase fosile sau din pământuri silicioase similare - clasificate la poziţia tarifară 6902900000; produse din materiale refractare pentru construcţii, cu un conţinut în greutate peste 50% de combinaţie de alumină (AL 203) şi de siliciu (SI02) peste 7%, dar sub 45% din greutate - clasificate la poziţia tarifară 6902209100. Astfel, mărfurile nominalizate au fost importate în urma încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cu agenţii economici din străinătate şi anume: „P.B.P.H.

Techglass SP. z.o.o”, Polonia (contractul de vânzare- cumpărare nr.TGA-88-2007 din 14.11.2007), S.R.L „MD Grupp”, Ucraina (contractul de vânzare-cumpărare nr.MD-GCP/18 din 12/03/2008), „P.B.P.H. Techglass SP. z.o.o”, Polonia (contractual de vânzare-cumpărare nr.TGA-35- 2008 din 16.04.2008), fapt confirmat prin copiile contractelor date anexate la materialele cauzei.

La fel instanţa de recurs a mai constatat că în perioada aprilie-august 2008 recurenta, conform declaraţiilor vamale: 3014I03466 din 26.04.2008, 3014I03467 din 26.04.2008, 3029I06023 din 25.04.2008, 3029I06025 din 25.04.2008, 3029I05884 din 23.04.2008, 3029I05885 din 23.04.2008, 3014I03321 din 22.04.2008, 3029I05799 din 22.04.2008, 3029I05800 din 22.04.2008, 3029I05842 din 22.04.2008, 3029I05844 din 22.04.2008, 3029I05845 din 22.04.2008, 3029I05729 din 21.04.2008, 3029I05733 din 21.04.2008, 3029I05740 din 21.04.2008, 3029I05745 din 21.04.2008, 3029I05750 din 21.04.2008, 3029I05643 din 18.04.2008, 3029I05450 din 16.04.2008, 3029I05273 din 14.04.2008, 3029I05277 din 14.04.2008, 3029I05280 din 14.04.2008, 3029I05281 din 14.04.2008, 3029I05285 din 14.04.2008, 3029I05315 din 14.04.2008, 3029I05316 din 14.04.2008, 3029I05317 din 14.04.2008, 3029I05319 din 14.04.2008, 3029I05202 din 11.04.2008, 3029I05203 din 11.04.2008, 3029I05103 din 10.04.2008, 3029I05104 din 10.04.2008, 3029I05113 din 10.04.2008, 3029I05114 din 10.04.2008, 3029I05116 din 10.04.2008, 3029I05046 din 09.04.2008, 3029I06220 din 29.04.2008, 3029I08143 din 29.05.2008, 3029I08145 din 29.05.2008, 3029I08151 din 29.05.2008, 3029I07964 din 27.05.2008, 3029I7970 din 27.05.2008, 3029I7976 din 27.05.2008, 3029I7978 din 27.05.2008, 3029I7888 din 26.05.2008, 3029I7895 din 26.05.2008, 3029I4093 din 23.05.2008,

3029I7650 din 22.05.2008, 3029I7652 din 22.05.2008, 3014I4038 din 21.05.2008, 3029I7528 din 21.05.2008, 3029I7379 din 20.05.2008, 3029I7445 din 20.05.2008, 3029I7446 din 20.05.2008, 3029I7447 din 20.05.2008, 3029I7338 din 19.05.2008, 3014I3691 din 06.05.2008, 3029I6469 din 06.05.2008, 3029I6471 din 06.05.2008, 3029I6473 din 06.05.2008, 3029I6474 din 06.05.2008, 3029I6475 din 06.05.2008, 3029I06842 din 13.05.2008, 3029I06841 din 13.05.2008, 3029I10253 din 30.06.2008, 3029I10152 din 28.06.2008 3029I09729 din 23.06.2008, 3029I09730 din 23.06.2008, 3029I09732 din 23.06.2008, 3029I09511 din 19.06.2008, 3029I09521 din 19.06.2008, 3029I09222 din 16.06.2008, 3029I09225 din 16.06.2008, 3029I09227 din 16.06.2008, 3029I09228 din 16.06.2008, 3029I09230 din 16.06.2008, 3029I09296 din 16.06.2008, 3029I09301 din 16.06.2008, 3029I09319 din 16.06.2008, 3014I04677 din 14.06.2008, 3029I08871 din 09.06.2008, 3029I08872 din 09.06.2008, 3029I08641 din 05.06.2008, 3029I08443 din 03.06.2008, 3029I08409 din 02.06.2008, 3029I108410 din 02.06.2008, 3029I11338 din 21.07.2008, 3029I11210 din 18.07.2008, 3029I10939 din 14.07.2008, 3029I10941 din 14.07.2008, 3029I10944 din 14.07.2008, 3029I10946 din 14.07.2008, 3029I10982 din 14.07.2008, 3029I10983 din 14.07.2008, 3029I10775 din 10.07.2008, 3029I10690 din 08.07.2008, 3029I10616 din 07.07.2008, 3029I10617 din 07.07.2008, 3029I10618 din 07.07.2008,

3029I10345 din 02.07.2008, 3029I12384 din 06.08.2008, 3029I12267 din 04.08.2008, a importat materialele de construcţie menţionate mai sus în regim vamal IM 4, cu aplicarea tratamentului tarifar favorabil, destinaţia fiind majorarea capitalului social al întreprinderii „Glass Container Prim Plus” S.R.L.

În decembrie 2008, reclamantul a înregistrat în contabilitate toate materialele la contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”, transmiţându-le prin acte întreprinderii „Glass container Prim Plus” S.R.L la care este fondator, circumstanţe recunoscute de către părţi şi se confirmă prin deciziile Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor din 07.04.2008, prin care capitalul social al S.R.L „Glass Container Prim Plus”, al cărei unic asociat este S.A „Glass Container Prim”, a fost majorat până la 108 102 668 lei, dintre care 108 097 288 lei constituie valoarea cuptorului de topire a sticlei în componenţa indicată, din 06.05.2008, prin care capitalul social a fost majorat până la 112 894 896 lei, dintre care 4 792 208 lei constituie valoarea cuptorului pentru topirea sticlei cu flacără în formă de potcoavă, din 03.06.2008, prin care capitalul social al Societăţii sus-indicate a fost majorat până la 115752876 lei, dintre care 2857980 lei constituie valoarea utilajului cuptor de topire a sticlei cu flacără în formă de potcoavă, şi, respectiv, prin decizia din 19.06.2008, prin care capitalul social a fost majorat până la 204581604 lei, suma majorării de 88828728 lei constituind mijloace ne băneşti: utilajul uzinei pentru fabricarea sticlei.

Consideră instanţa de recurs că corect prima instanţa a stabilit că, în urma efectuării de către Biroul Vamal Chişinău a auditului post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor (provenite din tranzacţiile economice externe) în capitalul social al societăţii Î.M „Glass Container Prim” S.A (întreprinderii- fiice „Glass Container Prim Plus” S.R.L), au fost emise nota de constatare nr. 22 din 06.04.2012, decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012 şi actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012, potrivit cărora, în urma recalculărilor, s-a dispus încasarea drepturilor de import în sumă de 17 909 458,30 lei, ce constă din TVA în mărime de 11 288 594,72 lei şi penalitatea în mărime de 6 620 863,58 lei, şi, respectiv, suma de 15 108 991,63 lei, ce constă din TVA în mărime de 9 672 371,97 lei şi penalitatea în mărime de 5 436 619,66 lei.

În acest sens corect au fost aplicate prevederile art.31 al.(1) şi (2) Codului Vamal, care dispun că, importul este regimul vamal în care mărfurile introduse pe teritoriul vamal primesc statutul de mărfuri puse în liberă circulaţie numai după ce sânt plătite drepturile de import şi sânt aplicate măsurile de politică economică. Statutul mărfurilor străine puse în liberă circulaţie pe teritoriul Republicii Moldova se echivalează cu statutul mărfurilor autohtone după acordarea liberului de vamă. Certificatul de origine, în acest caz, nu se eliberează. În temeiul art.103 al.(1) pct.23) Codului Fiscal, TVA.

nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova:¸ activele materiale a căror valoare depăşeşte 6 000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţii fiscale respective se stabileşte prin regulamentul aprobat de Guvern.

Conform pct.1 al Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(l) pct.23) al Codului fiscal nr.H63- XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr.l380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 102 din 30.01.2007, în conformitate cu prevederile art.103 al.(1) pct.23) al Codului Fiscal, TVA nu se aplică la importul şi pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3 000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an (în continuare - active materiale), destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

Punctul 2 al aceluiaşi Regulament statuează că în conformitate cu prevederile art.28 lit.q) al Legii cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3 000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. La fel consideră instanţa de recurs că întemeiat prima instanţă a stabilit că mărfurile importate au fost plasate în conturile contabile 2118 „Materiale de construcţie”, iar ulterior acestea au fost trecute în contul contabil 121 - „Active materiale în curs de execuţie”, circumstanţe ce nu a fost negată de către părţi, la dosar lipsind probe prin care s-ar confirma contrariul.

În conformitate cu art.123 al.(6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. În circumstanţele descrise mai sus, având în vedere că bunurile importate au fost vămuite separat, şi nu drept bun întreg, acestea au fost incluse în conturile contabile în calitate de mijloace fixe, şi, în consecinţă, nu constituie active materiale, astfel încât corect s-a ajuns la concluzia că normele citate mai sus, ce reglementează oferirea facilităţilor la import, nu sunt aplicabile prezentei speţe, motiv pentru care instanţa de recurs concluzionează că actele contestate sunt legale în fond, iar recurenta fiind obligată, în consecinţă, reieşind din prevederile pct.15 din Regulamentul sus-indicat, să achite TVA la import, precum şi taxele vamale.

Astfel, argumentul recurentei, cu referire la scrisoarea Serviciului Vamal nr.06-1-6-510/1772 din 13.03.2008 pe care ultima o califică drept o justificare legală ale acţiunilor sale indicând că înscrisul nominalizat, nu reprezintă procedeul legal stabilit pentru obținerea tratamentului tarifar favorabil importurilor de mărfuri, corect a fost respins de către instanţa de judecată. Urmează a fi respinse şi cele invocate de către recurentă cu privire la aspectul interpretabil al înscrisului utilizat la aplicarea tratamentului tarifar favorabil, astfel încât, caracterul ilegal al scrisorii nominalizate nu constituie un temei pentru anularea actelor administrative contestate, emise în urma controlului de post-vămuire la datele de 06.04.2012 şi 04.05.2012, deoarece acestea sunt legale şi se încadrează strict în prevederile art.127 cu indicele 13 din Codul vamal.

În aceiași ordine de idei, urmează a fi respins şi argumentul cu referire la buna-credinţă a societăţii, dat fiind faptul că acţiunile acesteia nu reflectă respectarea întocmai a prevederilor legislaţiei fiscale şi vamale la aplicarea facilităţilor stabilite de art.103 alin.(1) pct.23) Codul Fiscal. În consecință, nerespectarea prevederilor legale generează respingerea argumentelor cu referire la violarea prevederilor art.1 Protocolului nr.1 la CEDO, or jurisprudenţa Curţii, ce rezultă din cauzele Beian împotriva României (Hotărârea CEDO, din 06.12.2007), Serkov împotriva Ukrainei (Hotărârea CEDO, din 07.07.2011), S.A.

Dangeville împotriva Franţei (Hotărârea CEDO din 16.07.2002), Vermeire împotriva Belgiei nu sunt aplicabile speţei, astfel, încât pretinsul drept încălcat lipseşte, iar importatorul este unica persoană care îşi manifestă unilateral şi cert voinţa sa prin întocmirea declaraţiilor vamale, fapt care exclude prezenţa erorii din partea autorităţilor vamale. La fel, urmează a fi respins argumentul recurentei cu referire la caracteristicile bunului importat ca fiind un obiect unic, identificat prin natura sa drept active materiale deoarece însăşi recurenta prin acţiunile sale concludente de declarare separată a mărfurilor de la bun început a viciat regimul preferenţial solicitat.

Reieşind din cele menţionate şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către reprezentantul Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni, Oleg Tănase. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.