3ra-1387/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1387/13 prima instanţă: N. Traciuc, DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „MS-Ilpex” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 18 ianuarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „MS-Ilpex” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în urma examinării materialului de investigaţii, conform Raportului SCFV nr.597 din 04.11.2011, Biroul Vamal Chişinău a emis actul constatator nr. 410, aprobat de către Şeful biroului la 06.12.2011, prin care s-a dispus perceperea din contul reclamantului a drepturilor de import în sumă totală de 39441,80 lei, inclusiv penalitatea în mărime de 3026,14 lei. Totodată, în temeiul deciziei privind stingerea obligaţiei vamale prin compensare, nr.431 din 14.12.2011 şi dispoziţiilor de incaso din contul SRL „MS- Ilpex” s-a perceput suma determinată prin actul constatator contestat. Invocă reclamantul că actul administrativ este ilegal şi a depus la Biroul Vamal Chişinău o contestaţie din 12.12.2011, iar apoi şi la Serviciul Vamal, prin care a solicitat anularea actului constatator, nr.410 din 06.12.2011.

Prin răspunsul nr. 7012 din 29.12.2011, Biroul Vamal Chişinău a respins contestaţia depusă pe motiv de lipsă temeiurilor legale pentru anularea actului constatator, fapt care a determinat SRL „MS-Ilpex” să se adreseze în instanţa de judecată. Solicită reclamantul, SRL „MS-Ilpex” anularea actului constatator nr.410, aprobat de către Şeful Biroul Vamal Chişinău la 06.12.2011, precum şi încasarea în beneficiul acestuia, prin restabilirea în cont, a sumei percepute de 39441,80 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, acţiunea a fost admisă, s-a anulat actul constatator nr. 410, aprobat de către Şeful Biroului Vamal Chişinău la 06.12.2011, prin care s-a dispus perceperea din contul SRL „MS-Ilpex” a sumei drepturilor de import în mărime totală de 39441,80 lei, inclusiv penalitatea în mărime de 3026,14, ca ilegal, s-a încasat din contul Biroului Vamal Chişinău în beneficiul SRL „MS-Ilpex” prejudiciul material în sumă de 39441,80 lei.

La 10 iunie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că prima instanţă a interpretat eronat normele de drept material şi procedural, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. În special, s-a invocat că instanţa eronat a dat apreciere celor constatate de către colaboratorul organului vamal la momentul vămuirii şi faptului că intimatul a prezentat toate actele necesare vămuirii, plus la aceasta s-a invocat că instanţa de judecată a examinat superficial pricina, din care considerente a emis o hotărîre ilegală.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că în urma examinării materialului de investigaţii, conform Raportului SCFV nr.597 din 04.11.2011, Biroul Vamal Chişinău a emis actul constatator nr. 410, aprobat de către Şeful biroului la 06.12.2011, prin care s-a dispus perceperea din contul intimatului a drepturilor de import în sumă totală de 39441,80 lei, inclusiv penalitatea în mărime de 3026,14 lei.

SRL „MS-Ilpex” a depus la Biroul Vamal Chişinău o contestaţie din 12.12.2011, iar apoi şi la Serviciul Vamal, prin care a solicitat anularea actului constatator, nr.410 din 06.12.2011. Prin răspunsul nr. 7012 din 29.12.2011, Biroul Vamal Chişinău a respins contestaţia depusă pe motiv de lipsă temeiurilor legale pentru anularea actului constatator. Societatea cu Răspundere Limitată „MS-Ilpex” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea prejudiciului cauzat. Prima instanţă a emis hotărîrea sus indicată, de admitere a acţiunii. Instanţa de recurs, analizînd materialele anexate la dosar în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că prima instanţă corect a dispus admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

Actele cauzei denotă că în urma examinării materialului de investigaţii, conform Raportului SCFV nr.597 din 04.11.2011, Biroul Vamal Chişinău a emis actul constatator nr.410, aprobat de către Şeful biroului la 06.12.2011, prin care s-a dispus perceperea din contul intimatului a drepturilor de import în sumă totală de 39441,80 lei, inclusiv penalitatea în mărime de 3026,14 lei. Totodată, în temeiul deciziei privind stingerea obligaţiei vamale prin compensare, nr.431 din 14.12.2011 şi dispoziţiilor de incaso din contul SRL „MS- Ilpex” s-a perceput suma determinată prin actul constatator contestat.

Colegiul remarcă că drept temei pentru reverificarea declaraţiei vamale depuse de SRL „MS-Ilpex” a servit răspunsul şi actele anexate la acesta, parvenite din partea autorităţilor vamale olandeze, ce vizează exportul de mărfuri - fructe şi legume, efectuate de către „Hoofdman Roodzant BV”, Olanda în adresa SRL „MS-Ilpex” pe anul 2011. În conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse.

Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite. Conform art. 8 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

Conform art. 6 alin. (1) al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art. 7 alin. (1) valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Potrivit pct. 26) a secţiunii 2, capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005, declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă.

Pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);

h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Reieşind din cele menţionate, cu referire la declaraţia vamală de import nr.303011997 din 03.03.2011, valoarea în vamă a mărfurilor importate de SRL „MS- Ilpex” a fost determinată prin aplicarea metodei 6 „de rezervă”. Astfel, organul vamal, la momentul declarării mărfurilor în anul 2011, a pus la îndoială datele prezentate de declarantul SRL „MS-Ilpex” referitor la valoarea în vamă a mărfurilor importate şi, prin urmare , nu li-a utilizat, aplicînd în acest scop doar metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor după valoarea mărfurilor similare.

Colegiul constată că prima instanţă corect a concluzionat că Biroul Vamal Chişinău nu avea temei legal pentru recalcularea drepturilor de import achitate de către SRL „MS-Ilpex”, doar în baza actelor prezentate de autorităţile vamale olandeze, deoarece informaţia din actele nominalizate nu a fost cuprinsă în declaraţiile vamale ale reclamantului, nu a fost utilizată la determinarea valorii în vamă de către organul vamal din Republica Moldova şi nu a condus la stabilirea unei obligaţii vamale presupuse ca fiind diminuate şi, prin urmare, prevederile art.12711 alin.(l) lit.a) Cod Vamal. Astfel, instanţa de recurs respinge argumentul invocat în cererea de recurs precum că SRL „MS-Ilpex” la devămarea mărfii a utilizat documente substituite cu valori facturale diminuate.

Or, în condiţiile în care SRL „MS-Ilpex” din start a declarat valoarea în vamă a mărfii după metoda de rezervă la indicaţia biroului vamal, organul vamal i-a calculat drepturile de import în baza facturii de import prezentată fără cea de export. Prin urmare, afirmaţia Biroului Vamal Chişinău precum că intimatul a substituit careva acte este pur declarativă. Este necesar de menţionat că potrivit concluziilor experţilor din cadrul Centrului de Expertize Independente, reflectate în rapoartele de expertiză nr.078 şi 079 din 05.02.2013, prin care se constată că atît formularul invoice-ului (facturii) nr.6619811 din 25.02.2011, cît şi semnătura reprezentantului exportatorului „Hoofdman Roodzant BV”, Olanda aplicată pe acest invoice sunt autentice şi, totodată, identice cu formularul şi semnătura de pe monstrul invoice-ului (facturii), eliberat de „Hoofdman Roodzant BV”, Olanda (nr.6619811 din 25.02.2011).

Astfel, este relevant şi faptul că, SRL „MS-Ilpex” a achitat marfa importată, exact, după preţurile reflectate în actele deţinute nemijlocit şi prezentate în cadrul devamării, fapt confirmat prin dispoziţiile de plată, prin care SRL „MS-Ilpex” a achitat marfa „Hoofdman Roodzant BV”, Olanda. În afară de aceasta, Colegiul conchide că prin alte hotărîri irevocabile ale instanţelor judecătoreşti, inclusiv a Curţii Supreme de Justiţie au fost admise cerinţe exact similare ale reclamantului, doar că pentru alte perioade de import a producţiei de la acelaşi agent economic din Olanda, de aceea darea unei alte soluţii va fi incorectă deoarece Curtea Supremă de Justiţie este obligată prin lege să desfăşoare o jurisprudenţă unitară şi nu poate să facă o jurisprudenţă contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislaţiei.

În acest sens Colegiul reiterează cazul Beian vs România examinată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărui desfăşurarea unei jurisprudenţe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine încălcarea principiului siguranţei publice şi încălcarea art. 6 din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil. Potrivit hotărîrii enunţate rolul unei instanţa supreme este de a reglementa contradicţiile din jurisprudenţa naţională şi de a elimina divergenţele de jurisprudenţă pentru evitarea consecinţelor inerente ale practicii judiciare. De altfel adoptarea unei alte hotărîri ar duce la incertitudine jurisprudenţială avînd drept efect privarea reclamantului de posibilitatea de a obţine beneficiul drepturilor sale în condiţiile în care tot ei i s-a recunoscut dreptul de a benefica de dispoziţiile aceleiaşi legi în alte cazuri similare.

Reieşind din cele menţionate Colegiul consideră concluzia primei instanţe despre admiterea acţiunii ca justă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în corespundere cu prevederile art.130 CPC. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „MS- Ilpex” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Iulia Sîrcu Judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima