- Dosarul nr.
- 3ra-1011/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 26 iunie 2013
- Părțile
- SRL Satevis MG vs Biroul Vamal Chişinău
- Pe scurt
- Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii
3ra-1011/13 — Contestarea actului administrativ
dosarul nr.3ra-1011/13 prima instanţă: N.Budăi DECIZIE 26 iunie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 15 mai 2012 societatea cu răspundere limitată „Satevis-MG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea Actului de Inspecţie emis la declaraţia vamală în detaliu nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012, de către Biroul vamal Chişinău; anularea declaraţiei vamale în detaliu nr. nr. 3027 114882 din 20.04.2012, 3027 1 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012,3027 1 15631 din 25.04.2012, 3027 1 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,
3027 I 16586 din 02.05.2012 în varianta modificată şi a menţine în vigoare varianta iniţială şi de a obliga Biroul vamal municipal Chişinău să restituie în numele SRL „Satevis-MS” la contul unic al Serviciului Vamal suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 117114.49 lei. În motivarea acţiunii reclamantul, SRL „Satevis-MG” a indicat că, de către reclamant la Biroul Vamal Chişinău au fost emise acte de inspecţie la declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012, 3027 I 16586 din 02.05.2012 cu obligaţia de modificare a declaraţiilor depuse în varianta iniţială şi a încasat suplimentar suma de 117114.49 lei.
Totodată, întru executarea legislaţiei vamale a Republicii Moldova la importul mărfurilor SRL „Satevis-MG” a declarat valoarea în vamă în conformitate cu art. VII a GATT, ACORD PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUI VII AL ACORDULUI GENERAL PENTRU TARIFE VAMALE SI COMERŢ 1994 al OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului) la care la data de 01.06.2001 a aderat R. Moldova, art.214 Cod Vamal, Legea nr. 1380 din 20.11.1997 „Cu privire la tariful vamal” şi Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14.05.2002 „Cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova” prezentînd actele de însoţire ale mărfurilor anexate la declaraţiile respective, care au stat la baza operării importurilor efectuate şi care atestă totalitatea cheltuielilor suportate.
Însă, Biroul Vamal Chişinău neîntemeiat nu a fost de acord cu valoarea în vamă declarată, majorînd-o ilegal prin obligare. Reclamantul constată acest fapt, datorită acţiunilor colobaratorilor vamali care au verificat corectitudinea valorii declarate. Astfel, reclamantul indică că, toate actele prezentate de către SRL „Satevis-MG” au fost acceptate, totuşi nefiind examinate la justa valoare. De asemenea, indică că, inobiectivitatea verificării corectitudinii declarării valorii în vamă este şi solicitarea prin obligarea prezentării actelor ce nu influenţează valoarea în vamă, prin emiterea unui act fără denumire (act ce provoacă efecte juridice, dar ne având suport juridic), unde nu există norma juridică ce prevede emiterea acestuia.
Un alt factor ce atestă neacceptarea artificială a valorii în vamă de către Biroul vamal Chişinău este şi informarea SRL „Satevis-MG” de imposibilitatea de aplicare a metodelor de determinare a valorii în vamă prin emiterea Fişei-Act de către factorul de decizie a Biroului Vamal Chişinău, care se expune că metodele de evaluare a valorii în vamă prevăzute de legislaţia în vigoare nu pot fi aplicate, acesta stabileşte nivelul de preţ majorat aplicat la valoarea în vamă. Reprezentantul reclamatului afirmă că, valoarea în vamă a mărfurilor la import va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul plătit sau de plătit. Conform prevederilor art.
VII AL ACORDULUI GENERAL PENTRU TARIFE VAMALE SI COMERŢ 1994
al OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), valoarea de tranzacţie se calculează plecînd de la preţul efectiv plătit sau de plătit. Totodată, valoarea în vamă mai cuprinde şi totalitatea cheltuielilor de procurare şi livrare a mărfurilor conform art. 11 din Legea 1380 cu privire la tariful vamal. Reprezentantul reclamantului susţine că, SRL „Satevis MG” a prezentat următoarele acte: contractul de vînzare-cumpărare; facturi comerciale; CMR; Declaraţia vamală de export; Certificat fitosanitar; Certificat de conformitate; cheltuieli de transport şi dovadă de achitare a mărfurilor respective.
Prin urmare, reclamantul invocă că, în temeiul art. 214 Cod Vamal, art. 6 al Legii cu privire la tariful vamal, a declarat şi valoarea în vamă a acesteia, în baza valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit sau de plătit, deoarece cheltuielile aferente livrării mărfurilor declarate au fost demonstrate prin actele de însoţire ale mărfurilor prezentate organului vamal, prin aceasta consideră reclamantul că s-a conformat prevederilor pct. 2 art. 7 al Legii cu privire la tariful vamal, respectînd procedura stabilită de determinare a valorii în vamă.
Mai afirmă reprezentantul reclamantului că, la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, SRL „Satevis-MG" a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, conform art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, unde în baza pct. 2 al art. 7 din Legea menţionată şi în conformitate cu pct. 13 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta, în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice),
precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc, fapt ce corespunde actelor prezentate şi enumerate mai sus.
Astfel, invocă reclamantul că, necătînd la faptul prezentării tuturor actelor ce atestă corectitudinea în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă şi anume, a metodei de determinare a valorii în vamă valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, Biroul vamal Chişinău a emis actul de inspecţie cu obligaţiunea de a majora valoarea în vamă cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import în mărime de 117114.49 lei, prin aceasta obligînd modificarea declaraţiei vamale în detaliu, invocînd faptul nerespectării art.13, 14, 15 a Hotărîrii Guvernului nr. 600 şi utilizînd pct.3 art.8 a Legii cu privire la tariful vamal, determinînd sinestătător valoarea în vamă, prin utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă.
Reclamantul consideră că, acţiunile Biroului vamal Chişinău sunt ilegale, deoarece pe parcursul procesului de vămuire a mărfii au fost prezentate toate documente prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, care confirmă în mod univoc valoarea în vamă a mărfii importate. Reieşind din constatările efectuate şi nefiind de acord cu valoarea în vamă indicată de către SRL „Satevis- MG”, Biroul Vamal Chişinău a aplicat prevederile art. 8 pct. 3 al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1998, care prevede dreptul autorităţii vamale să determine de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă prevăzute de art.art. 11-17 a legii menţionate.
Autorităţile vamale au aplicat direct metoda de rezervă prevăzută de art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1998, prin omiterea intenţionată a metodelor anterioare, totodată, factorul de decizie a indicat în DVV-1 (declaraţia valorii în vamă) faptul imposibilităţii utilizării prevederilor art.art. 11-17 al Legii cu privire la tariful vamal. Reprezentantul reclamantului indică că, factorul de decizie nu le-a prezentat, dar a invocat existenţa preţurilor impuse la import, stabilite de Serviciul vamal.
Mai invocă reclamantul, că art. 10 alin. 1 al Legii cu privire la tariful vamal stipulează că, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică; în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară; în baza costului unitar al mărfii; în baza valorii calculate a mărfii şi prin metoda de rezervă. Iar conform alin.2 al articolului nominalizat statuează că, principala metodă dintre cele specificate la alin.l este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. In cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.
Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Dispoziţiile art. 17 alin.l al Legii date menţionează, că în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.
Articolul 11 aceiaşi Lege stabileşte metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, articolul 12 stabileşte metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică, articolul 13 stabileşte metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa similară, articolul 15 stabileşte determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar, iar articolul 16 stabileşte metoda determinării valorii în vamă în baza valorii calculate.
Totodată, invocă reclamantul că, conform pct.5 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2005, pentru anunţarea valorii în vamă a mărfurilor introduse se utilizează tipizatele declaraţiei valorii în vamă DVV-1 şi DVV-2, specificate în anexă la prezentul Regulament.
Biroul Vamal Chişinău nu a aplicat la determinarea valorii în vamă a mărfii metodele stabilite în baza actelor normative nominalizate or, indicii de distincţie a metodelor corespunzătoare nu sunt indicaţi în actele în litigiu, deoarece se face trimitere doar la necesitatea majorării valorii în vamă a mărfii conform art.17 a Legii cu privire la tariful vamal, fără a explica aplicarea normei legale respective, cu excepţia constatării lipsei de date ce face imposibil aplicarea metodelor de evaluare prevăzute de art.11- 16. Mai menţionează reclamantul că, organul vamal a solicitat documentele suplimentare la declaraţia vamală, acte care nu pot fi prezentate fie din lipsa fizică a acestora sau ca neutilizate în tranzacţiile de import declarate, acceptînd cele prezentate anterior de către de către SRL „Satevis MG”, dar a stabilit termenul de prezentare, imediat după solicitarea acestora, nefiind rezervată cerinţa obligatorie de confirmare.
În contextul dat, la solicitarea actelor suplimentare, vama este obligată să aplice eliberarea condiţionată a mărfurilor în baza prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.600 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă. Astfel, SRL „Satevis MG”, a aplicat metoda determinării valori în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă, reieşind din valoarea în vamă a mărfii şi valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă. La declararea mărfii şi prezentarea declaraţiilor vamale, SRL „Satevis MG” a prezentat documentele necesare, însă Biroul Vamal Chişinău nu a ţinut cont de aceasta.
Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 acţiunea a fost admisă, fiind anulate actele de inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012, de către Biroul vamal Chişinău, şi anulate declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 114882 din 20.04.2012, 3027 1 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012,3027 1 15631 din 25.04.2012, 3027 1 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012, 3027 I 16586 din 02.05.2012 în varianta modificată, obligînd Biroul Vamal Chişinău să restituie SRL „Satevis-MG” suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 117114,49 lei.
La 13 martie 2013, Biroul Vamal Chişinău a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea cererii de recurs, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea cererii de recurs a indicat că prima instanţă, la examinarea pricinii, eronat a dat apreciere probelor prezentate la dosar şi incorect a aplicat prevederile legii materiale prin ce a emis o hotărîre ilegală.
În special, s-a invocat că SRL „Satevis-MG” a prezentat un contract ce nu întruneşte condiţiile necesare prevăzute de hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002. Totodată, de către SRL „Satevis-MG” nu au fost prezentate un şir de acte necesare care confirmă valoarea în vamă şi anume: contractul comercial în original şi specificaţia, corespondenţa comercială purtată cu exportatorul în vederea încheierii şi derulării contractului, cataloagele, specificările, ofertele de preţuri ale firmelor producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, listele de ambalaj, comenzile de livrare, certificat de calitate, declaraţia vamală a ţării de export în original, documentele contabile (act de verificare dintre exportator şi importator).
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.
Conform art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal nr. nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile. La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate conform prevederilor prezentului articol, şi asupra metodei utilizate la determinare.
La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate: a) preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova; b) preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare; c) preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv; d) sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile; e) costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare, determinat conform prevederilor art.16 lit.a); f) valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare; g) valoarea în vamă a mărfii minimală.
Conform pct.16 Regulamentului privind modul de declarare a valorii a mărfurilor introduse pe teritoriul R. Moldova, aprobat hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2012, declarantul poate dispune de informaţii cu privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă, ori de calculele sau lista de preţuri ale producătorului, de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor. Aceste informaţii pot fi utilizate în cazul cînd întru confirmarea lor sînt prezentate documentele respective, de exemplu, documentele comerciale, vamale şi de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacţii cu mărfuri identice sau similare.
Organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală poate prezenta declarantului informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, însă într-o formă depersonalizată, care asigură respectarea confidenţialităţii datelor folosite (adică evitîndu-se menţionarea vînzătorului, cumpărătorului, declarantului şi celorlalte date care ar putea permite identificarea tranzacţiei).
După cum rezultă din actele cauzei SRL „Satevis-MG” s-a adresat cu acţiunea dată către Biroului vamal Chişinău prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile Biroului vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă, anularea actelor de Inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012, anularea declaraţiilor vamale nr. 3027 114882 din 20.04.2012, 3027 1 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012,3027 1 15631 din 25.04.2012, 3027 1 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012, 3027 I 16586 din 02.05.2012 în varianta modificată, şi a menţine în vigoare varianta iniţială, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie SRL „Satevis-MG” suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 117114,49 lei.
Prima instanţă a emis hotărîrea sus enunţată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţa cu certitudine a stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi anume, că SRL „Satevis-MG” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012, în varianta modificată, şi a menţine în vigoare varianta iniţială.
Prin urmare, Biroul vamal Chişinău efectuând vămuirea loturilor de marfă, verificînd corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă şi oportunitatea aplicării metodei pentru determinarea valorii în vamă, a stabilit, că declarantul, nu a respectat prevederile pct. 13, 14, 15 a Regulamentului privind modul de declarare a valorii a mărfurilor introduse pe teritoriul R. Moldova, aprobat hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2012 şi în temeiul art. 8 pct. 3 şi art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, a majorat valoarea mărfii în vamă cu 117114,49 lei.
De asemenea s-a constatat că declaraţiile vamale nr. nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012 au fost însoţite de facturi comerciale (invoice), dispoziţiile de plată, contract de vînzare – cumpărare ş.a.
documente în corespundere cu pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002. Reieşind din cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că prima instanţa corect a ajuns la concluzia de admitere a acţiunii, deoarece Biroul vamal Chişinău eronat a majorat valoarea în vamă pentru declaraţiile vamale nr. nr. 3 027 I 14882 din 20.04.2012, 3027 I 16081 din 27.04.2012, 3027 I 16069 din 27.04.2012, 3027 I 15631 din 25.04.2012, 3027 I 16085 din 27.04.2012, 3027 I 16163 din 28.04.2012, 3027 I 16376 din 02.05.2012,3027 1 16586 din 02.05.2012 şi a majorat suplimentar drepturile de import în mărime de 117114,49 lei.
Cu adevărat, conform art. 8 alin.(1), (2) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii şi să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. Însă, în acelaşi timp, potrivit alin.(3) din aceeaşi lege, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii doar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente.
Potrivit actului de inspecţie care a servit temei de majorare a valorii în vamă şi respectiv a drepturilor de import, aceasta este motivată prin alte erori şi neconcordanţe constatate, dar nu se justifică majorarea valorii în vamă, incoincidenţa preţurilor şi alte neconcordanţe care ar determina majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate. Astfel, actul de inspecţie, contrar legii nu este motivat nici într-un fel şi nu poate sta la baza majorării în vamă a mărfurilor. Or, aceasta nu poate fi făcută în mod arbitrar şi involuntar.
Mai mult ca atît, potrivit art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, sus menţionat, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile, doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate.
În asemenea circumstanţe, conform acordului de la Marrakesh, încheiat la 15 aprilie 1994, privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, semnat de Republica Moldova la Geneva la 8 mai 2001 prin Protocolul de aderare a Republicii Moldova la acordul respectiv ratificat de Republica Moldova prin legea nr. 218 – XV don 01.06.2001, „taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie. Prin derogare la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscuto numai în cazul posibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator”.
Astfel, SRL „Satevis-MG”, după cum sus s-a menţionat, la vămuirea mărfii a prezentat toate documente justificative, care confirmă provenirea şi costul mărfii suspuse vămuirii şi care permite aplicarea metodei principale specificate în art. 10 alin.(1) al Legii cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, pentru determinarea valorii în vamă a mărfii în baza contractelor de vînzare - cumpărare cît şi ordinelor de plată şi alte documente justificative sus menţionate. În cazul în speţă, SRL „Satevis-MG”, la vămuirea mărfii, a prezentat documente justificative care permit calcularea valorii în vamă a mărfii în conformitate cu metoda principală de determinare a valorii în vamă şi documentele de însoţire, iar alte metode de determinare a valorii mărfii în vamă nici nu puteau fi aplicate, reieşind din caracterul deplin şi justificat al documentelor prezentate pentru calcularea valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.
Conform pct. 19 ai Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, în cazul în care lipsesc datele ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant, nu sunt veridice şi/sau suficiente, este în drept să solicite declarantului informaţii suplimentare. Cu toate acestea, organul vamal prin actul de inspecţie privind calculul (recalculat) drepturilor de import/export nefondat a majorat valoarea în vamă, aplicând metoda 6 în baza tranzacţiilor cu marfa similară.
Colegiul reţine, că SRL „Satevis-MG” a calculat valoarea în vamă a mărfurilor importate conform metodei unu (art. 10, alin. (1), lit a) din Legea cu privire la tariful vamal) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit şi nu în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau cu marfă similară. Actul administrativ contestat este actul de inspecţie, perfectat în baza sistemului informaţional ASYCUDA WORLD, în care trebuie să existe motivaţia de majorare a valorii mărfii în vamă, inclusiv şi prin preţurile mărfurilor identice sau similare, importate anterior sau cu privire la preţul lor pe piaţa internă etc. Această sarcină stă în obligaţia autorităţii emiţătoare a actului administrativ şi nu în sarcina contestatarului.
Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în prima instanţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Biroul vamal Chişinău şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Satevis- MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţe Svetlana Filincova Judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru