Casat

Dosarul nr.: 3ra-977/13
Instanța: Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data: 19 iunie 2013
Părțile: SRL Satevis-MG vs Biroul Vamal Chişinău
Pe scurt: Declararea valorii în vamă a mărfii

3ra-977/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Bulgac dosarul nr. 3ra-977/2013 DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru , Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis- MG”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 23 martie 2012 SRL „Satevis-MG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin declaraţiile vamale nr.nr. 3027 I 232 din 05.01.2012, 3027 I 268 din 05.01.2012, 3027 I 395 din 06.01.2012, 3027 I 396 din 06.01.2012, 3027 I 397 din 06.01.2012, 3027 I 407 din 07.01.2012, 3027 I 408 din 07.01.2012, 3027 I 469 din 09.12.2012, 3027 I 1259 din 07.01.2012, 3027 I 1012 din 13.01.2012, 3027 I 991 din 13.01.2012, 3027 I 845 din 12.01.2012, 3027 I 471 din 09.01.2012, SRL „Satevis-MG” a declarat marfa introdusă pe teritoriul Republicii Moldova, prezentînd actele de însoţire ale mărfurilor anexate la declaraţiile respective, care au stat la baza operării importurilor efectuate şi care atestă totalitatea cheltuielilor suportate, astfel conformîndu-se prevederilor art.7(2) al Legii cu privire la tariful vamal şi respectînd procedura stabilită de determinare a valorii în vamă.

Menţionează, că, la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, SRL „Satevis-MG” a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, conform art. 7 (2), art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct.13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, care prevăd, că, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice),

precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Necătînd la faptul prezentării tuturor actelor ce atestă corectitudinea executării prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, şi anume, a metodei de determinare a valorii în vamă valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, Biroul vamal Chişinău nu a respectat această procedură şi a emis Actul de inspecţie la declaraţiile vamale, obligînd reclamantul să majoreze valoarea în vamă a mărfii şi să achite suplimentar drepturile de import în mărime de 148 228,44 lei, impunîndu-l pe reclamant prin aceasta să modifice declaraţia vamală în detaliu, invocînd faptul nerespectării de către acesta a prevederilor art.13-15 din Regulamentul susmenţionat, art.8(3) a Legii cu privire la tariful vamal.

Astfel, Biroul vamal Chişinău a determinat de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, prin utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă. Reclamantul consideră ilegale acţiunile Biroului vamal Chişinău ce ţin de recalcularea valorii în vamă a mărfii, deoarece constatările menţionate de pîrît în actul de inspecţie şi care se referă la încălcarea de către reclamant a prevederilor pct. pct. 13, 14, 15 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, nu sunt întemeiate,or, reclamantul a prezentat toate documente prevăzute de acest Regulament şi care confirmă în mod univoc valoarea în vamă a mărfii importate.

Reieşind din constatările efectuate greşit şi, nefiind de acord cu valoarea în vamă indicată de SRL „Satevis-MG”, Biroul Vamal Chişinău a aplicat prevederile art.8 (3) al Legii cu privire la tariful vamal, care prevede dreptul autorităţii vamale să determine de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv metodele de determinare a valorii (art.art.l 1-17) în vamă prevăzute de prezenta lege. La caz, autorităţile vamale au aplicat direct metoda de rezervă prevăzută de art.17 al Legii cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1998, prin omiterea intenţionată a metodelor anterioare.

Acţiunile Biroului Vamal Chişinău în acest sens sunt ilegale, deoarece contravin cerinţelor art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, care prevede, că, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice (inclusiv sânt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Respectiv, autorităţile vamale au dreptul de a determina de sinestătător valoarea în vamă a mărfii numai în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate.

Biroul Vamal nu a motivat necesitatea aplicării metodei de rezervă, ceea ce contravine prevederilor art. 17 a Legii tarifului vamal. La fel, organul vamal nu a făcut referire la sursele utilizate pentru determinarea valorii în vamă, dar dimpotrivă a făcut referinţă la preţurile impuse (Indicaţia emisă de către Serviciul Vamal) utilizate obligatoriu de către organul vamal la verificarea determinării valorii în vamă. Reieşind din practica declarării mărfurilor organului vamal, în cazul cînd valoarea mărfurilor declarată este sumar mai mică decît cea stabilită la indicaţia Serviciului Vamal, colaboratorul vamal indiferent de actele prezentate, aplică anume preţul impus. Acest fapt, în opinia reclamantului, constituie o încălcare abuzivă atît a prevederilor legislaţiei naţionale, cît şi a celei internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Consideră reclamantul, că suma de 148 228,44 lei a fost calculată de pîrît excesiv, deoarece la calcularea valorii în vamă autoritatea vamală a ignorat dispoziţiile Legii cu privire la tariful vamal, Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Solicită anularea actelor de inspecţie emis la declaraţia vamală în detaliu nr.nr.

La 14 februarie 2013 Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond nu au fost elucidate pe deplin.

La declararea valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, SRL „Satevis-MG” a utilizat Metoda 1 – „Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit” - se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile de comerţ exterior de vînzare-cumpărare, avînd bază valorică (în cadrul cărora decontările pentru marfa cumpărată se fac prin plăţi băneşti). Însă, biroul vamal Chişinău a refuzat să accepte valoarera declarată precum şi metoda aplicată, aplicînd direct metoda de rezervă cu omiterea aplicării consecutive a metodelor 2-5 de declarare a valorii în vamă, ignorînd direct prevederile art. 10 al Legii 1380 din 20.11.2007 cu privire la tariful vamal.

Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Materialele cauzei denotă că, SRL „Satevis-MG” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţiile vamale nr.nr.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă, de către organul vamal au fost întocmite actule de inspecţie prin care s-a dispus majorarea valorii în vamă cu 148228,44 lei, deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 a Legii nr. 1380 - XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002. La 25 ianuarie 2012 SRL „Satevis-MG” a înaintat două cereri prealabile cu nr.24 şi 25 Serviciului Vamal Chişinău prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie şi a acţiunilor de majorare a valorii în vamă (f.d.9-12).

Prin răspunsul nr.28/11-2209 din 24 februarie 2012 Serviciul Vamal a refuzat satisfacerea cerinţelor înaintate de către SRL „Satevis-MG” din motivul tardivităţii (f.d.13). Înaintînd acţiunea în judecată SRL „Satevis-MG” a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă, anularea actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr.nr.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe neîntemeiate, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material, fapt ce impune casarea hotărîrii pronunţate. Conform art. 5 al. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea Nr.218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie.

Prin derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră nejustificate concluziile primei instanţe cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiate prin abordarea art. 8 a Legii cu privire la tariful vamal, din următoarele considerente. Din materialele cauzei se constată că la momentul vămuirii, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a prezentat declaraţiile vamale nr.nr.

3027 I 232 din 05.01.2012, 3027 I 268 din 05.01.2012, 3027 I 395 din 06.01.2012, 3027 I 396 din 06.01.2012, 3027 I 397 din 06.01.2012, 3027 I 407 din 07.01.2012, 3027 I 408 din 07.01.2012, 3027 I 469 din 09.12.2012, 3027 I 1259 din 07.01.2012, 3027 I 1012 din 13.01.2012, 3027 I 991 din 13.01.2012, 3027 I 845 din 12.01.2012, 3027 I 471 din 09.01.2012, anexînd următoarele documente: scrisoarea de transport internaţional, contractul de vînzare-cumpărare, declaraţia vamală a ţării de expediţie, factura comercială (invoice), calculaţia cheltuielilor de transport, certificatele de origine, certificatele de conformitate, certificatele de fitosanitare, carnet TIR (f.d.105, 116, 130, 142, 149, 155, 163, 171, 178, 189, 200, 217, 230). La declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a utilizat metoda 1 şi anume metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit, însă Biroul Vamal Chişinău, refuzînd să accepte valoarea declarată a aplicat direct metoda de rezervă, ignorînd direct prevederile art. 10 al Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 2007 cu privire la tariful vamal.

Instanţa de recurs menţionează că autoritatea vamală nu a prezentat probe concludente şi pertinente referitor la legalitatea acţiunilor colaboratorilor vamali şi necesitatea majorării valorii în vamă, iar datele indicate în declaraţiile iniţiale coincid cu valoarea mărfii stipulată în actele de însoţire, şi anume facturile comerciale, care sunt parte integrantă a contractului de vînzare-cumpărare încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” şi agentul economic din Turcia. În conformitate cu preambulul Acordului referitor la aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), la care Republica Moldova este parte, în cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată conform metodei nr.1, trebuie să se recurgă la procesul de consultaţii dintre autoritatea vamală şi importator cu scopul de a determina baza valorii în vamă.

În procesul de consultaţii părţile trebuie să se schimbe reciproc cu informaţia de care dispun, pentru a determina pivotul, elementul esenţial de determinare a valorii în vamă a mărfurilor. Prin prisma celor menţionate mai sus, instanţa menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a prezentat toate actele justificative, care confirmă date reale şi veridice despre preţul tranzacţiei, greutatea reală, valoarea în vamă a mărfii, valoarea ce urmează a fi stabilită doar în baza metodei nr. 1. Instanţa de recurs notează că, materialul probator administrat în procesul examinării cauzei denotă cu certitudine, că actele de inspecţie au fost adoptate ilegal.

Astfel, potrivit pct. 1) lit. v) din Ordinul Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, actul de inspecţie este documentul electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale. Prin urmare, autoritatea vamală, pe parcursul etapei de verificare a corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă a mărfii şi în rezultatul constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date justificate, neîntemeiat a dispus întocmirea actelor de inspecţie.

Conform prevederilor art. 7 Legii cu privire la tariful vamal în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Conform art. 8 alin.(3) al Legii enunţate, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de lege.

Conform art. 10 alin.(2) al Legii enunţate, principala metodă dintre cele specificate în Lege, este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă La caz, sunt aplicabile şi dispoziţiile Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.06.2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Instanţa de recurs, apreciind probele anexate la materialele pricinii în ansamblul, reţine că recurentul Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a făcut dovada corectitudinii îndeplinirii prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, a prezentat organului vamal documentele solicitate suplimentar şi prin ordinele de plată a confirmat preţul efectiv plătit. Totodată, instanţa de recurs consideră neîntemeiat argumentul intimatului indicat în referinţă, precum şi în hotărîre că de către Biroul Vamal Chişinău au fost solicitate acte suplimentare, care ar stabili valoarea în vamă, însă Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” nu le-a prezentat. Instanţa consideră că actele solicitate nu confirmă în esenţa valoarea în vamă, deoarece contractul de vînzare-cumpărare în original este actul agenţilor economici unde şi se păstrează ordinalul.

Actul principal ce atestă costul mărfurilor este factura, ce reprezintă o operaţiune esenţiala în tranzacţiile internaţionale, iar factura comercială numită în comerţul exterior „factura externă”, reprezintă documentul cel mai important în operaţiunea de comerţ exterior. Factura externă este un înscris întocmit de exportator, prin care se arată condiţiile în care are loc vînzarea de bunuri şi servicii. Ea cuprinde în detaliu mărfurile comercializate şi condiţiile de comercializare aferente acestora. Factura comercială rezumă toate condiţiile esenţiale ale unei afaceri încheiate şi anume: clauze privind partenerii, obiectul, preţul, astfel încît din conţinutul ei rezulta în mod clar drepturile şi obligaţiile părţilor.

Luînd în consideraţie cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie indică că din materialele cauzei rezultă că valoarea în vamă a fost majorată cu încălcarea procedurii stabilite, declaraţiile vamale, fiind completate de către colaboratorul vamal contrar prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.06.2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, or, Biroul Vamal Chişinău la efectuarea rectificărilor în declaraţiile vamale privind valoarea în vamă, nu a explicat şi nu a întemeiat motivul efectuării acestor rectificări, aplicînd direct metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă, prin aceasta ignorînd consecutivitatea de aplicare a metodelor de determinarea a valorii în vamă.

Nu poate fi reţinut nici faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis- MG” a acceptat de sinestătător majorarea valori în vamă prin rectificarea şi completarea declaraţiilor vamale, deoarece dezacordul Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis- MG” cu majorarea valorii în vamă se manifestă prin nesemnarea actului de inspecţie, or conform Ordinului Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, semnarea actului de inspecţie de către utilizatorul sistemului informatic are semnificaţia luării la cunoştinţă şi acceptării rezultatelor controlului. Prin urmare, instanţa consideră întemeiat argumentul recurentului că a semnat declaraţiile vamale, deoarece în caz contrar nu era posibil de obţinut marfa, care este uşor alterabilă.

Totodată dezacordul Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” faţă de majorarea valorii în vamă se manifestă şi prin înaintarea unei cereri prealabile, precum şi prezenta cerere de chemare în judecată. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art.444, art.445 alin. (1) lit. b), şi alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG”.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă, la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis- MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o nouă hotărîre prin care : Se admite acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Se recunosc ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate. Se anulează actul de inspecţie emis la declaraţiile vamale în detaliu nr.nr.

3027 I 232 din 05.01.2012, 3027 I 268 din 05.01.2012, 3027 I 395 din 06.01.2012, 3027 I 396 din 06.01.2012, 3027 I 397 din 06.01.2012, 3027 I 407 din 07.01.2012, 3027 I 408 din 07.01.2012, 3027 I 469 din 09.12.2012, 3027 I 1259 din 07.01.2012, 3027 I 1012 din 13.01.2012, 3027 I 991 din 13.01.2012, 3027 I 845 din 12.01.2012, 3027 I 471 din 09.01.2012, prin care a fost majorată valoarea în vamă a mărfii importate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” Se anulează declaraţiile vamale în detaliu în varianta modificată : nr.nr. 3027 I 232 din 05.01.2012, 3027 I 268 din 05.01.2012, 3027 I 395 din 06.01.2012, 3027 I 396 din 06.01.2012, 3027 I 397 din 06.01.2012, 3027 I 407 din 07.01.2012, 3027 I 408 din 07.01.2012, 3027 I 469 din 09.12.2012, 3027 I 1259 din 07.01.2012, 3027 I 1012 din 13.01.2012, 3027 I 991 din 13.01.2012, 3027 I 845 din 12.01.2012, 3027 I 471 din 09.01.2012 şi se validează varianta iniţială a acestor declaraţii.

Se obligat Biroul vamal Chişinău de a restitui Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” drepturile de import încasate suplimentar în sumă de 148228 (una sută patruzeci şi opt mii două sute douăzeci şi opt) lei 44 bani. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat

3ra-977/13 — Contestarea actului administrativ

Hotărâri asemănătoare

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.