3ra-976/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Bulgac dosarul nr. 3ra-976/13 DECIZIE 11 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Satevis-MG”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 12 ianuarie 2012 SRL „Satevis-MG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a importat pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de la partenerii săi comerciali din străinătate – compania UAB „Hofa” (Lituania, Vilnius) şi SRL „Ismail” (Turcia, Mersin) – fructe şi legume proaspete, şi anume ananaşi, zmeură, broccoli, conopidă, ţelină, pomelos, limes, nuci de cocos, ridiche, salată verde, avocado, mango, vinete, roşii, castraveţi, ardei dulce, lămâi, mandarine, grapefruit şi curmale, în vederea devamării mărfurilor respective şi plasării lor sub regimul vamal de import fiind perfectate declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011. Menţionează reclamantul că a prezentat organului vamal următoarele documente în scopul declarării valorii în vamă a mărfurilor introduse în ţară: contractele de vânzare-cumpărare încheiate între SRL „Satevis-MG”, şi compania UAB „Hofa” (Lituania, Vilnius) şi, respectiv, SRL „Ismail” (Turcia, Mersin), facturile comerciale (invoice-uri), scrisorile internaţionale de trăsură (CMR), declaraţiile vamale a ţării de export, declaraţiile privind valoarea în vamă a mărfurilor, certificatele fitosanitare,

certificatele de conformitate, înscrisurile privind cheltuielile de transportare şi actele privind achitarea costului mărfurilor importate. Organul vamal a solicitat prezentarea unor acte suplimentare la cele prezentate iniţial, perfectând un borderou în care a inclus: declaraţia vamală a ţării de expediere în original, listele de ambalaj, certificatul de calitate al mărfurilor, actele de verificare 1 autentificate de părţile la tranzacţie, recipisele de depozit, facturile fiscale de realizare, cataloagele, specificările şi ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului).

Susţine reclamantul că a fost în imposibilitate să prezinte actele suplimentare solicitate de pârât din motiv că ele se eliberează de societăţile şi autorităţile din ţara producătoare, care nu au interes şi nu doresc să le prezinte, cu referire la calculul preţului mărfurilor introduse, SRL „Ismail” (Turcia, Mersin) printr-o scrisoare menţionând expres că în virtutea legislaţiei sale naţionale nu este în drept să prezinte informaţia referitoare la procedurile de formare a preţului mărfurilor exportate.

Deşi Biroul Vamal Chişinău a dispus de informaţie suficientă pentru a verifica corectitudinea calculelor drepturilor de import prezentate de către SRL „Satevis-MG” după metoda principală de determinare a valorii mărfurilor în vamă în funcţie de valoarea tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţul efectiv plătit, pârâtul în mod abuziv a desconsiderat argumentele reclamantului şi a conchis asupra subevaluării costului legumelor şi fructelor importate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, prin actele de inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011, utilizând metoda de rezervă de determinare a valorii mărfii în vamă, au fost încasate suplimentar de la SRL „Satevis-MG” drepturile de import în sumă de 129 877,17 lei.

Invocă reclamantul că în rezultatul majorării nejustificate a drepturilor de import, a fost nevoit să reperfecteze declaraţiile vamale iniţiale pentru a introduce mărfurile în ţară şi impus să achite suma stabilită de 129 877,17 lei. Consideră acţiunile organului vamal nelegitime şi abuzive, fiind majorate în mod neîntemeiat drepturile de import la legumele şi fructele introduse din Lituania şi Turcia după o metodă de determinare a valorii mărfii (metoda de rezervă) inaplicabilă la cazul speţei, SRL „Satevis-MG” în rezultatul comportamentului culpabil al pârâtului suportând cheltuieli financiare excesive şi fiind în pierdere comercială.

În scopul soluţionării pe calea extrajudiciară a situaţiei iscate, a expediat în adresa pârâtului cererile prealabile nr. nr. 14, 15 şi 16 din 08 decembrie 2011, solicitând anularea actelor de inspecţie emise şi restituirea sumei drepturilor de import achitate suplimentar, însă prin scrisoarea Directorului general al Serviciului Vamal nr. 28/11-14305 din 27 decembrie 2011 a recepţionat un răspuns de natură formală prin care solicitările i-au fost refuzate. Pretinde reclamantul că pârâtul în mod ilegal şi abuziv a recalculat spre majorare costul în vamă a mărfii importate, în afara existenţei unor parametri şi criterii corespunzătoare în acest sens.

Solicită reclamantul anularea actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, 2 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011; anularea declaraţiilor vamale reperfectate cu menţinerea în vigoare a declaraţiilor în varianta iniţială, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie în beneficiul SRL „Satevis- MG” drepturile de import încasate suplimentar în sumă de 129 877,17 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 14 februarie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „Satevis-MG” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate şi emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii. La 22 martie 2013 în adresa intimatului Biroul Vamal Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SRL „Satevis-MG”, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 01 aprilie 2013 Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă la recursul declarat de către SRL „Satevis-MG”, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia şi a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Biroul Vamal Chişinău, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit art. 25 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ este în drept să admită acţiunea şi să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ sau să oblige pîrîtul de a înlătura încălcările pe care le-a comis. Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competenţei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. Conform art. 26 alin. (1) din aceeaşi Lege, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. 3 Conform art.6 alin.(1) al Legii privind tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale. Conform art.7 alin.(1) al aceleiaşi Legi, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Conform art. 8 alin. (3) Legea cu privire la tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Articolul 10 alin. (1) şi (2) aceiaşi Lege prevede că, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică, în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară, în baza costului unitar al mărfii, în baza valorii calculate a mărfii, prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copiile de pe declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, nr. 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, nr. 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, nr. 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, nr. 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011; copiile de pe declaraţiile vamale privind valoarea în vamă a mărfurilor iniţiale şi reperfectate, precum şi din depoziţiile părţilor expuse pe parcursul examinării pricinii în fond şi în apel, rezultă că recurentul-reclamant SRL „Satevis-MG” în perioada 28 noiembrie 2011 – 08 decembrie 2011 a introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova din străinătate (Lituania, Turcia) legume şi fructe proaspete (ananaşi, zmeură, broccoli, conopidă, ţelină, pomelos, limes, nuci de cocos, ridiche, salată verde, avocado, mango, vinete, roşii, castraveţi, ardei dulce, lămâi, mandarine, grapefruit şi curmale), prezentând intimatului Biroul Vamal Chişinău următoarele acte: copia de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 07/05 din 14 martie 2011 încheiat între SRL „Satevis-MG” (Republica Moldova) şi compania UAB „Hofa” (Lituania, Vilnius);

copia de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 01 din 01 octombrie 2010 încheiat între SRL „Satevis-MG” (Republica Moldova) şi SRL „Ismail” (Turcia, Mersin); anexele la contractul nr. 01 din 01 octombrie 2010 nr. 19 din 24 noiembrie 2011, nr. 20 din 24 noiembrie 2011, nr. 21 din 27 noiembrie 2011, nr. 23 din 02 decembrie 2011, nr. 24 din 04 decembrie 2011, nr. 25 din 04 decembrie 2011, nr. 22 din 07 decembrie 2011; copiile de pe facturile comerciale 4 (invoice) nr. 6245 din 24 noiembrie 2011, nr. 6249 din 25 noiembrie 2011, nr. 6258 din 28 noiembrie 2011, nr. HPL000026 din 29 noiembrie 2011, nr. 6270 din 03 decembrie 2011, nr. 6269 din 03 decembrie 2011, nr. 6273 din 05 decembrie 2011,nr.

6285 din 08 decembrie 2011; scrisorile internaţionale de trăsură; carnetele TIR, permisele fitosanitare; certificatele de origine; copiile de pe permisele conducătorilor auto şi paşapoartelor tehnice ale mijloacelor de transport; copiile de pe anexele la contractul de transport încheiat între SRL „Logotrans MG” şi SRL „Satevis-MG”.

Copiile de pe actele de inspecţie aferente declaraţiilor vamale nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, nr. 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, nr. 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, nr. 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, nr. 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011; şi copiile de pe declaraţiile reperfectate privind valoarea în vamă a mărfurilor, atestă faptul că intimatul-pârât Biroul Vamal Chişinău conducându-se de unele suspiciuni privind subevaluarea costului mărfurilor importate, a dispus reestimarea preţului acestora utilizând metoda de rezervă de determinare a valorii mărfii în vamă, în rezultat fiind suplimentar recalculate taxele vamale de import.

Conform pct. 16 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, pentru evaluarea vamală a mărfurilor şi verificarea valorii lor în vamă, anunţate de declarant, pot fi folosite atît informaţiile prezentate de declarant, cît şi cele deţinute de organul vamal. Informaţiile trebuie să fie veridice, complete şi să asigure confirmarea valorii în vamă anunţate.

Instanţa de recurs reţine că contrar normelor de drept enunţate, organul vamal nu a argumentat în nici un mod modificarea metodei de determinare a valorii în vamă cu utilizarea metodei (6) de rezervă, neprezentînd probe admisibile şi pertinente care să demonstreze legalitatea şi rezonabilitatea acţiunilor întreprinse, nefiind clară modalitatea de calcul, criteriile şi parametrii valorici, utilizarea cărora a condus spre constatarea preţului mărfii introduse pe teritoriul vamal ca fiind nejustificativ micşorat de către importatorul SRL „Satevis-MG”, şi astfel încălcate normele pertinente ale legislaţiei vamale.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că intimatul Biroul Vamal Chişinău şi-a motivat decizia de majorare a valorii în vamă a mărfurilor prin faptul că are suspiciuni privind subevaluarea preţului legumelor şi fructelor introduse în ţară, fără însă a proba acest fapt, invocat astfel în mod arbitrar.

Nu poate fi reţinut argumentul intimatului Biroul Vamal Chişinău, susţinut pe deplin de către prima instanţă, precum că considerând incorecte şi subestimate calculele pe marginea utilizării metodei (1) principale de determinare a valorii mărfurilor în vamă, organul vamal a fost în imposibilitate să utilizeze alte metode în ordine succesivă, decât metoda (6) de rezervă, metodele (2) şi (3) de calculare a valorii în baza tranzacţiilor cu mărfurile identice şi similare neputând fi utilizate din considerentul că în Republica Moldova nu există precedent de import al mărfurilor 5 identice sau similare în condiţiile art. 14 din Legea privind tariful vamal nr.1380 din 20 noiembrie 1997, deoarece este vădit neîntemeiat, mărfurile (legume şi fructe) importate de către recurentul-reclamant SRL „Satevis-MG” fiind de consum curent şi reprezentând un obiect al tranzacţiilor continue de vânzare-cumpărare încheiate între comercianţii rezidenţi şi companiile nerezidente, mai ales în perioada rece a anului în ajunul sărbătorilor de iarnă când importul fructelor şi legumelor sporeşte considerabil, producătorul autohton nesatisfăcând cerinţele pieţei interne.

Nu poate fi reţinut nici argumentul Curţii de Apel Chişinău precum că organul vamal în mod just a determinat subestimarea costului mărfurilor introduse şi a dispus recalcularea acestuia şi majorarea drepturilor vamale de import, deoarece este abuziv, la caz însăşi autoritatea vamală în textul actelor de inspecţie prescriind expres despre suspiciunea subevaluării mărfii introduse de către SRL „Satevis-MG”, şi nu a faptului împlinit de încălcare a legislaţiei vamale.

Suplimentar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că Biroul Vamal Chişinău a reevaluat marfa importată de către recurentul-reclamant reieşind din preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi pe piaţa internă cu scăderea cheltuielilor efectuate la vămuirea mărfii, precum şi beneficiului net care l-ar putea obţine persoanele juridice din Republica Moldova, metodă contrară prevederilor art. 17 Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, în care se stipulează că la determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu poate fi luat preţul de vînzare al mărfii pe piaţa internă a Republicii Moldova, fapt care denotă ilegalitatea acţiunilor intimatului-pîrît la aplicarea metodei (6) de rezervă de calculare a valorii în vamă, şi, în consecinţă, recalcularea spre majorare a drepturilor de import.

Cu privire la suma taxelor vamale de import recalculate, instanţa de recurs reţine că recurentul-reclamant SRL „Satevis-MG” susţine că a achitat taxe suplimentare în sumă totală de 129 877,17 lei, însă nu prezintă nici un calcul al sumei respective reieşind din sumele recalculate ale taxelor de import achitate pentru fiecare din cele 8 declaraţii vamale reperfectate, în baza copiilor prezente la materialele cauzei a declaraţiilor vamale iniţiale şi reperfectate instanţa de recurs fiind în imposibilitate să stabilească cu exactitate suma achitată de către importator în surplus. Iar potrivit raportului din 07 iunie 2012 al inspectorului principal al Direcţiei valoarea în vamă şi clasificarea mărfurilor din cadrul Biroului Vamal Chişinău Morari Olga (f.d.

142), în baza declaraţiilor vamale nr. 47612, nr. 47898, nr. 48451, nr. 48914, nr. 49167, 49910, nr. 49619 şi nr. 49617, au fost încasate suplimentar drepturile de import în sumă de 13 222,65 lei, 11 976,13 lei, 13 523,89 lei, 29 327,75 lei, 13 596,59 lei, 18 900,59 lei, 13 015,71 lei şi 16 237,38 lei, în total suma de 129 800,69 lei. Astfel, dat fiind faptul că recurentul nu a prezentat nici un calcul al sumelor achitate în surplus cu titlu de drepturi vamale de import, în mod declarativ indicând suma de 129 877,17 lei, iar conform calculului intimatului acestea constituie suma de 129 800,69 lei, instanţa de recurs concluzionează asupra aplicabilităţii la cazul litigiului a calculelor prezentate de către Biroul Vamal Chişinău.

6 În lumina considerentelor relevate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că Biroul Vamal Chişinău în mod neîntemeiat şi abuziv, cu încălcarea obligaţiunilor ce-i revin în virtutea legii şi fără a avea motive justificative, a majorat costul mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de către SRL „Satevis-MG”, în consecinţă dispunând încasarea suplimentară a drepturilor de import în sumă de 129 800,69 lei. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea recurată este neîntemeiată şi ilegală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 şi de a emite o hotărâre nouă de admitere a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Satevis- MG”. Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite acţiunea Societăţii cu răspundere limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează actele de inspecţie ale Biroului Vamal Chişinău emise în baza declaraţiilor vamale nr. 3027 I 47612 din 28 noiembrie 2011, nr. 3027 I 47898 din 29 noiembrie 2011, nr. 3027 I 48451 din 02 decembrie 2011, nr. 3027 I 48914 din 05 decembrie 2011, 3027 I 49167 din 06 decembrie 2011, 3027 I 49910 din 11 decembrie 2011, 3027 I 49619 din 08 decembrie 2011, 3027 I 49617 din 08 decembrie 2011. Se obligă Biroul Vamal Chişinău să restituie Societăţii cu răspundere limitată „Satevis-MG” drepturile de import achitate suplimentar în sumă de 129 800,69 (una sută două zeci şi nouă mii opt sute, şase zeci şi nouă) lei. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Galina Stratulat 7