3ra-1235/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1235/13 prima instanţă: A. Gavriliţa DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 02 mai 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a indicat că, prin declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012, a declarat marfa introdusă pe teritoriul Republicii Moldova, anexând toate documentele necesare pentru vămuirea mărfii.

Concomitent cu declararea mărfurilor, potrivit art. 214 Cod Vamal, art. 6 Legea cu privire la tariful vamal, reclamantul a declarat şi valoarea în vamă a acesteia, în baza valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit sau de plătit, deoarece cheltuielile aferente livrării mărfurilor declarate au fost demonstrate prin actele de însoţire ale mărfurilor prezentate organului vamal, astfel conformându-se 1 prevederilor art.7(2) al Legii cu privire la tariful vamal şi respectând procedura stabilită de determinare a valorii în vamă.

Menţionează reclamantul, că, la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, conform art. 7(2), art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct.13 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002. Indică reclamantul că, necătînd la faptul prezentării tuturor actelor ce atestă corectitudinea executării prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, şi anume, a metodei de determinare a valorii în vamă valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit, Biroul vamal Chişinău nu a respectat această procedură şi a emis actele de inspecţie la declaraţiile vamale, obligând reclamantul să majoreze valoarea în vamă a mărfii şi să achite suplimentar drepturile de import în mărime de 138 284,15 lei.

Astfel , Biroul vamal Chişinău a determinat desinestătător valoarea în vamă a mărfii, prin utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă. Consideră reclamantul ilegale acţiunile Biroului vamal Chişinău ce ţin de recalcularea valorii în vamă a mărfii, deoarece constatările menţionate de pârât în actele de inspecţie şi care se referă la încălcarea de către reclamant a prevederilor pct. pct. 13, 14. 15 din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, nu sunt întemeiate, deoarece reclamantul a prezentat toate documente prevăzute de acest Regulament care confirma în mod univoc valoarea în vamă a mărfii importate.

Astfel,consideră reclamantul,că suma de 138 284,15 lei a fost calculată de pârât excesiv, deoarece la calcularea valorii în vamă autoritatea vamală a ignorat dispoziţiile Legii cu privire la tariful vamal, Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Cere reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” anularea actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012; anularea declaraţiilor vamale nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012 în varianta modificată şi a menţine în vigoare varianta iniţială; obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie reclamantului suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 138 284,15 lei la contul unic al Serviciului Vamal.

2 Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind recunoscute ilegale acţiunile Biroului Vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă a mărfurilor importate, au fost anulate actele de inspecţie la declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012, au fost anulate declaraţiile vamale în detaliu nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012, a fost obligat Biroul vamal Chişinău să restituie Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 138 284,15 lei.

La 16 aprilie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece conform scrisorii de însoţire, hotărârea primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 19 martie 2013 (f.d.

190). Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată din considerentele că la judecarea pricinii instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, incorect a aplicat şi a interpretat normele de drept material. Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din actele cauzei s-a stabilit, că Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a importat din Turcia fructe şi legume în stare proaspătă.

În scopul vămuirii loturilor de marfă, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012. În temeiul obligaţiunilor funcţionale, Biroul Vamal Chişinău, efectuând vămuirea loturilor de marfă, verificând corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă şi oportunitatea aplicării metodei pentru determinarea 3 valorii în vamă, a stabilit, că declarantul, nu a respectat prevederile art. 13, 14, 15 a Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 şi în temeiul art. 8 pct. 3) şi art. 17 a Legii cu privire la tariful vamal, a majorat valoarea mărfii în vamă cu 138 284,15 lei.

În acest sens, autoritatea vamală a întocmit actele de inspecţie. La 02 mai 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă, prin hotărârea din 11 decembrie 2012 a admis acţiunea. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe întemeiate, rezultate din interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, fapt care impune menţinerea hotărârii pronunţate din următoarele considerente. Conform art. 5 al.

(2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea Nr.218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie. Prin derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Din materialele cauzei se constată că la momentul vămuirii, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a prezentat la declaraţiile vamale nr. 3027 I 14062 din 13 aprilie 2012, nr. 3027 I 14262 din 16 aprilie 2012, nr. 3027 I 14307 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14277 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14278 din 17 aprilie 2012, nr. 3027 I 14674 din 18 aprilie 2012 următoarele documente: scrisoarea de transport internaţional, contractul de vânzare-cumpărare, declaraţia vamală a ţării de expediţie, factura comercială (invoice), calculaţia cheltuielilor de transport, certificatele de origine, certificatele de conformitate, certificatele de fitosanitare, carnet TIR.

La declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a utilizat metoda 1 şi anume metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit, însă Biroul Vamal Chişinău a refuzat să accepte valoarea declarată şi a aplicat metoda de rezervă.

4 Instanţa de recurs menţionează că conform fişelor-act anexate la materialele pricinii, Biroul Vamal Chişinău a solicitat suplimentar de la Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” următoarele acte: documente de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova, contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale, factura (invoice) şi documentele bancare, documentele de transport, contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, declaraţia vamală a ţării de expediere în original, liste de ambalaj, licenţa pentru mărfurile introduse, certificatul de origine al mărfurilor, contractele cu terţe persoane referitor la tranzacţie, facturile pentru decontări către persoanele terţe în beneficiul vânzătorului, facturile pentru serviciile de comision şi broker, documentele contabile, acordurile privind licenţa sau drepturile de autor, licenţa de export, recipisele de depozit, comenzile de livrare, cataloagele, specificările, ofertele de preţuri al firmei producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul real de cost al mărfurilor evaluate.

Completul judiciar indică că organul vamal a solicitat acte suplimentare menţionate în fişele-act care deja erau anexate la declaraţia vamală, cum ar fi: contractul de vânzare-cumpărare, declaraţia vamală de export, factura (invoice) şi documentele bancare, documentele de transport, contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, paking list, scrisori ale agenţilor economic, declaraţia ecologică. Faptul existenţei acestora este confirmat şi în borderoul actelor anexate la declaraţiile vamale în detaliu.

Conform referinţei prezentate la cererea de chemare în judecată şi potrivit cererii de recurs, Biroul Vamal Chişinău a indicat că Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” nu a prezentat suplimentar următoarele acte: listele de ambalaj, actele de verificare de la începutul anului autentificate de ambele părţi, recipisele de depozit, comenzile de livrare (facturi fiscale), specificările, ofertele de preţ ale firmei producătoare, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate. Instanţa consideră că actele solicitate nu confirmă în esenţa valoarea în vamă. Actul principal ce atestă costul mărfurilor este factura, ce reprezintă o operaţiune esenţiala în tranzacţiile internaţionale, iar factura comercială numită în comerţul exterior „factura externa”, reprezintă documentul cel mai important în operaţiunea de comerţ exterior.

Factura externă este un înscris întocmit de exportator, prin care se arată condiţiile în care are loc vânzarea de bunuri şi servicii. Ea cuprinde în detaliu mărfurile comercializate şi condiţiile de comercializare aferente acestora. Factura comercială rezumă toate condiţiile esenţiale ale unei afaceri încheiate şi anume: clauze privind partenerii, obiectul, preţul, astfel încât din conţinutul ei rezulta în mod clar drepturile şi obligaţiile părţilor. 5 Instanţa de recurs menţionează că comenzile de livrare se efectuează prin intermediul poştei electronice. Totodată este de reţinut că comenzile de livrare pot fi modificate, deoarece acestea nu obligă achitare şi pot fi renegociate şi în procesul încărcării mărfurilor.

Cataloage, oferte de preţ în esenţă stabilesc doar denumirea de marfă şi în mare parte nu prescriu preţul de achiziţionare. Cât priveşte obligativitatea prezentării de către recurentul-reclamant a calculului firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală această cerinţă, deoarece contravine prevederilor p. 14 lit. j) din Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, care specifică că acest document se prezintă doar cu acordul firmei producătoare.

Aceleiaşi prevederi sunt stipulate şi în Acordul GATT la care Republica Moldova este parte, în art. VII Evaluarea Vamală (p. 6.2), şi anume „nici un Membru nu va putea cere sau obliga o persoană nerezidentă pe propriul său teritoriu de a prezenta spre verificare un cont sau altă înregistrare sau de a permite accesul la un cont sau altă înregistrare, în scopul de a determina o valoare calculată. Cu toate acestea, informaţiile comunicate de producătorul mărfurilor în scopul determinării valorii în vamă prin aplicarea prevederilor prezentului articol pot fi verificate în altă ţară de autorităţile ţării de import, cu acordul producătorului şi cu condiţia ca aceste autorităţi să acorde un preaviz suficient Guvernului ţării în cauză şi ca acesta să nu se opună cercetărilor”.

Cu referire la actele contabile, instanţa de recurs consideră drept veridice argumentele intimatului că acestea se execută o dată în trimestru sau la sfârşitul anului. Totodată, acestea sunt relevante la o singură tranzacţie cu condiţia achitării mărfurilor în avans. Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” are contracte de durată, iar achitarea se face consecutiv livrării mărfurilor. Instanţa de recurs menţionează că autoritatea vamală nu a prezentat probe concludente şi pertinente referitor la legalitatea acţiunilor colaboratorilor vamali şi necesitatea majorării valorii în vamă, întrucât datele indicate în declaraţiile iniţiale coincid cu valoarea mărfii stipulată în actele de însoţire, şi anume facturile comerciale, care sunt parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” şi agentul economic din Lituania.

În conformitate cu preambulul Acordului referitor la aplicarea art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), la care Republica Moldova este parte, în cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată conform metodei 1, trebuie să se recurgă la procesul de consultaţii dintre autoritatea vamală şi importator cu scopul de a determina baza valorii în vamă. În procesul de consultaţii părţile trebuie să se schimbe reciproc cu informaţia de care dispun, pentru a determina pivotul, elementul esenţial de determinare a valorii în vamă a mărfurilor.

6 Prin prima celor menţionate mai sus, instanţa menţionează că, Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a prezentat toate actele justificative, care confirmă date reale şi veridice despre preţul tranzacţiei, greutatea reală, valoarea în vamă a mărfii, valoarea ce urmează a fi stabilită doar în baza metodei nr. 1. Instanţa de recurs notează că, materialul probator administrat în procesul examinării cauzei denotă cu certitudine, că actele de inspecţie au fost adoptate ilegal.

Astfel, potrivit pct. 1) lit. v) din Ordinul Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, actul de inspecţie este documentul electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale. Prin urmare, autoritatea vamală, pe parcursul etapei de verificare a corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă a mărfii şi în rezultatul constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date justificate, neîntemeiat a dispus întocmirea actelor de inspecţie.

Potrivit prevederilor art. 7 Legii cu privire la tariful vamal în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Potrivit art. 8 alin.(3) al Legii enunţate, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt veridice sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de lege.

Potrivit art. 10 alin.(2) al Legii enunţate, principala metodă dintre cele specificate în Lege, este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă La caz, sunt aplicabile şi dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14.06.2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Potrivit pct. 13 al Hotărârii enunţate, în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a 7 datelor suplimentare referitor la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale documentele menţionate.

Potrivit pct. 14 al aceleiaşi Hotărâri, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulamentul nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Instanţa de recurs, apreciind probele anexate la materialele pricinii în ansamblul şi interconexiunea lor, reţine că recurentul Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” a făcut dovada corectitudinii îndeplinirii prevederilor legale în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, a prezentat organului vamal documentele solicitate suplimentar şi prin ordinele de plată a confirmat preţul efectiv plătit.

Luând în consideraţie cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie indică că din materialele cauzei rezultă că valoarea în vamă a fost majorată cu încălcarea procedurii stabilite, declaraţiile vamale, fiind completate de către colaboratorul vamal contrar prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 600 din 14.06.2002 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, or, Biroul Vamal Chişinău la efectuarea rectificărilor în declaraţiile vamale privind valoarea în vamă, nu a explicat şi nu a întemeiat motivul efectuării acestor rectificări, aplicând direct metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă, prin aceasta ignorând consecutivitatea de aplicare a metodelor de determinarea a valorii în vamă.

În asemenea împrejurări, se reţin a fi neîntemeiate argumentele colaboratorilor vamali precum, că alţi agenţi economici au declarat aceiaşi marfă la un preţ majorat, deoarece după cum rezultă din actele pricinii, aceştia au motivat soluţia cu referire la scrisoarea Serviciului Vamal nr. 338-C din 07 iulie 2011, care în mod arbitrar stabileşte preţul pentru 1 kg de fructe şi legume, dar nicidecum datele stabilite de programul ASYCUDA World.

Nu poate fi reţinut nici faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis- MG” a acceptat desinestătător majorarea valori în vamă prin rectificarea şi completarea declaraţiilor vamale, deoarece dezacordul Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” cu majorarea valorii în vamă se manifestă prin nesemnarea actului de inspecţie, or conform Ordinului Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, semnarea actului de inspecţie de către utilizatorul sistemului informatic are semnificaţia luării la cunoştinţă şi acceptării rezultatelor controlului. Prin urmare, instanţa consideră veridică afirmaţia intimatului că a semnat declaraţiile vamale, deoarece în caz contrar nu era posibil de obţinut marfa, care este uşor alterabilă.

Totodată dezacordul Societăţii cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” faţă de majorarea valorii în vamă se manifestă şi prin înaintarea prezentei cereri de chemare în judecată. 8 Examinând actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că prima instanţă a examinat pricina în conformitate cu normele de drept procedural în vigoare, respectând principiul disponibilităţii şi egalităţii părţilor în proces. Din considerentele menţionate şi având în vedere că hotărârea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul, de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(l) lit. a), CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Satevis-MG” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 9 10 11