3ra-142/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-142/15 prima instanţă: S.Garştea-Bria instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma, examinînd recursul declarat de Biroul vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Satevis-MG” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Biroul vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 08 aprilie 2014. c o n s t a t ă La data de 13 decembrie 2011, societatea comercială „Satevis-MG” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că, în scopul vămuirii lotului de marfă şi anume: fructe şi legume, a depus la Biroul vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011.

Menţionează reclamantul că, în temeiul art. 214 din Codul Vamal şi art. 6 din Legea cu privire la tariful vamal, odată cu declararea mărfurilor s-a declarat şi valoarea în vamă a acesteia - în baza valorii tranzacţiei cu mărfurile respective şi preţului efectiv plătit sau de plătit, deoarece cheltuielile aferente livrării mărfurilor declarate au fost demonstrate prin actele de însoţire ale mărfurilor prezentate organului vamal, or, anume actele prezentate demonstrează în totalitate cheltuielile suportate de procurare şi livrare a mărfurilor. De asemenea, a indicat reclamantul că, toate actele prezentate de către SC „Satevis-MG” SRL, au fost acceptate de către colaboratorul Biroului vamal Chişinău fără a se expune asupra legalităţii sau necesităţii completării acestora.

Susţine, că deşi, au fost prezentate toate actele ce atestă corectitudinea în executarea procedurii de determinare a valorii în vamă, şi anume, valoarea de tranzacţie cu mărfurile respective şi preţul efectiv plătit, pîrîtul a emis actul de inspecţie cu obligarea de a majora valoarea în vamă cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import, în mărime de 91428,25 de lei, prin aceasta obligînd modificarea declaraţiei vamale în detaliu, invocînd nerespectarea art. 13-15 ale hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 şi utilizînd pct. 3 al art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, determinînd de sine-stătător valoarea în vamă, prin utilizarea directă a metodei de rezervă de declarare a valorii în vamă.

Indică reclamantul că la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, SC „Satevis-MG” SRL a utilizat Metoda 1 - metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit - se aplică în conformitate cu prevederile art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal referitoare la determinarea valorii în vamă a mărfurilor introduse în conformitate cu tranzacţiile de comerţ exterior de vânzare- cumpărare, având bază valorică, în cadrul cărora decontările pentru marfa cumpărată se fac prin plăţi băneşti, însă, Biroul vamal Chişinău a refuzat să accepte valoarea declarată, precum şi metoda 1, aplicând direct metoda de rezervă cu omiterea aplicării consecutive a metodelor 2-5 de declarare a valorii în vamă, ignorând direct prevederile art. 10 al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal.

Mai indică reclamantul că organul vamal nu a făcut referire la sursele utilizate pentru determinarea valorii în vamă, dar a făcut referinţă la preţurile impuse conform indicaţiei emisă de către Serviciul vamal şi utilizate obligatoriu de către organul vamal la verificarea determinării valorii în vamă. Consideră reclamantul că, suma de 91428, 25 de lei a fost calculată excesiv, deoarece la calcularea ei autoritatea vamală a ignorat dispoziţiile Legii cu privire la tariful vamal şi Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. La data de 08 noiembrie 2011, SC „Satevis-MG” SRL a adresat Serviciului vamal cerere prealabilă, solicitînd anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011 şi restituirea SC „Satevis-MG” SRL, la contul unic de gestionare, a sumei de 91428,25 lei ca drepturi de import încasate suplimentar.

Prin răspunsul Serviciului vamal nr. 28/11-13436 din 07 decembrie 2011, cererea prealabilă a fost apreciată ca neîntemeiată, iar acţiunile organului vamal ca legale şi întemeiate. Cere SC „Satevis-MG” SRL, recunoaşterea nulă a acţiunilor Biroului vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă, anularea Actului de inspecţie emis la declaraţiile vamale nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011, obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie SC „Satevis-MG” SRL, la contul unic al Serviciului vamal, suma drepturilor de import încasate suplimentar în mărime de 91 428,25 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 08 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă şi s-a recunoscut nulă acţiunea Biroului vamal Chişinău în vederea majorării valorii în vamă. Astfel, s-au anulat Actele de inspecţie emise la declaraţia vamală în detaliu nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 143154 din 01.11.2011, emise de către Biroului vamal Chişinău; s- au anulat declaraţiile vamale în detaliu nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011, în varianta modificată, cu menţinerea în vigoare variantei iniţiale; şi s-a obligat Biroul vamal Chişinău să restituie agentului economic SC „Satevis-MG” SRL la contul unic al Serviciului vamal suma drepturilor de import încasate suplimentar în valoare de 91428 (nouăzeci şi una de mii patru sute douăzeci şi opt) de lei, 25 bani.

La data de 11 aprilie 2014, Biroul vamal Chişinău a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, solicitînd casarea hotărîrii şi emiterea unei noi hotărîri în vederea respingerii acţiunii reclamantului. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014, apelul declarat de Biroul vamal Chişinău a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La data de 09 decembrie 2014, Biroul vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului, a invocat recurentul că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material şi procedural.

În special, susţine că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; precum şi a interpretat în mod eronat legea. Precizează recurentul că intimatul, în sarcina căruia revine sarcina de a determina valoarea în vamă, a coordonat majorarea acesteia cu autoritatea vamală. Mai mult decît atît, în vederea determinării definitive a valorii în vamă, de către inspectorul vamal au fost solicitate documente suplimentare (în baza fişei - act) pentru aprecierea valorii în vamă, care însă, nu au fost prezentate în termenii stabiliţi de legislaţia în vigoare (5 zile, conform Codului vamal) şi în măsură deplină. Prin urmare, consideră recurentul că declarantul benevol a semnat declaraţia valorii în vamă fără a consemna vreo obiecţie pe tipizatele acesteia şi respectiv, a manifestat acceptul majorării valorii în vamă a mărfurilor.

Complementar susţine recurentul că instanţele ierarhic inferioare n-au intrat în esenţa cerinţelor înaintate de reclamant şi n-au analizat în măsură deplină argumentele aduse de organul vamal în şedinţele de judecată. Relevă recurentul, că în procesul declarării, obligaţiunea de a confirma corectitudinea determinării valorii în vamă i se atribuie declarantului şi nu autorităţii vamale. Astfel, în urma verificărilor efectuate, organul vamal a constatat că, marfa a fost subevaluată şi respectiv, urmează de efectuat o reevaluare a mărfurilor importate, fapt consemnat în actul de inspecţie, în conformitate cu procedura legală stabilită de legislaţia RM.

Reiterează recurentul că la momentul vămuirii mărfurilor, reieşind din faptul că actele prezentate nu au fost suficiente, în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii anunţată, organul vamal a solicitat următoarele acte: - contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu vînzătorul produselor în vederea încheierii şi derulării contractului; - specificaţia contractului; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere; - listele de ambalaj; - certificatul de calitate; - documentele contabile şi anume: actul de verificare cu exportatorul autentificat de ambele părţi; - recipisele de depozit; - comenzile de livrare; - cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmei producătoare; - calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate.

Actele solicitate urmau să fie prezentate în original, fapt însă, neîndeplinit de agentul economic respectiv, deşi, în temeiul pct. 13 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, pct. 20 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale nr.4 din 24.12.2010, declarantul era obligat să prezinte documentele solicitate.

Subsecvent, precizează recurentul că potrivit art. 8 alin (3) al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice (inclusiv, sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de aceeaşi lege.

În această ordine de idei, conform art. 17 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile. Recurentul consideră că organul vamal a oferit posibilitatea declarantului de a determina valoarea în vamă a mărfii conform metodelor 2, 3, 4, 5 fapt confirmat prin fişele act (la fel prezentate instanţei de judecată), însă declarantul a indicat că nu posedă informaţia necesară.

Totodată, precizează că organul vamal a fost în imposibilitate de a aplica metodele 2 şi 3 de determinare a valorii în vamă deoarece, organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale. Cît priveşte metoda nr.4, în baza costului unitar al mărfii, organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova, iar cu referire la metoda de determinare a valorii în vamă nr. 5, recurentul menţionează că de către declarant nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii.

Într-o altă ordine de idei, invocă recurentul că instanţa de apel a aplicat norme legale care nu urmau a fi aplicate, or, actele prezentate de intimat la vămuirea mărfurilor în vederea confirmării valorii în vamă declarate urmau să corespundă exclusiv Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 - XIII din 20.11.1997 şi Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, iar art. 9 al Legii vînzării de mărfuri nr. 134 din 03.06.1994 şi art. 210 Cod Civil nu au nici o relevanţă la stabilirea valorii în vamă a mărfii declarate organului vamal.

Contestă recurentul şi aplicarea prevederilor art. 12713 Cod vamal, or, în conformitate cu pct. 3 al Ordinului nr. 267 - O din 02.20.2009 privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare diferenţele constatate, ca rezultat al majorării valorii în vamă de către organul vamal, în perioada de verificare a declaraţiilor vamale pînă la validarea acestora, nu se admit a fi încasate pe decizie de regularizare, urmînd a fi modificată declaraţia vamală, conform cerinţelor actului de inspecţie, fapt care a fost efectuat.

Complementar celor invocate supra, recurentul indică şi asupra faptului că, la examinarea pricinii atît în fond cît şi în apel, instanţa nu a ţinut cont de dovezile şi probele prezentate de către Biroul vamal, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialelor dosarului, fiind emisă în acest sens o hotărîre şi o decizie unilaterală şi neîntemeiată, în aşa mod, fiind încălcate inclusiv, normele procedurale ce guvernează respectivul litigiu. Precizează recurentul în acest sens, că potrivit 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată, iar pentru aceasta, instanţa urmează să-şi întemeieze hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul vamal Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărîre prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de SC „Satevis-MG” SRL. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 25 septembrie 2014, expediată în adresa părţilor la data de 06 octombrie 2014 (f.d. 11-21). Colegiul precizează că la materialele dosarului nu este avizul de recepţie a copiei deciziei instanţei de apel. La data de 09 decembrie 2014, Biroul vamal Chişinău a depus cerere de recurs la care anexează copia scrisorii de însoţire a actului judecătoresc, intrată în cancelaria Serviciului vamal la data de 20 octombrie 2014, şi respectiv, recursul se consideră depus în termen.

Din materialele dosarului se constată că SC „Satevis-MG” SRL, în scopul vămuirii lotului de marfă şi anume: fructe şi legume, a depus la Biroul vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011, SC „Satevis-MG” SRL s-a adresat în instanţa de judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, a indicat reclamantul că, în scopul vămuirii lotului de marfă şi anume: fructe şi legume, a depus la Biroul vamal Chişinău declaraţiile vamale nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011, ca metodă de declarare a valorii în vamă la mărfurile introduse în teritoriul vamal al Republicii Moldova, utilizînd Metoda 1 - metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit. Invocînd existenţa temeiurilor prevăzute de art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, Biroului vamal Chişinău a emis actul de inspecţie prin care a majorat valoarea în vamă, cu achitarea suplimentară a sumei drepturilor de import, în mărime de 91428,25 de lei şi obligarea modificării declaraţiei vamale în detaliu.

Considerînd ilegale acţiunile autorităţii vamale, SC „Satevis-MG” SRL, la 08 noiembrie 2011, s-a adresat Serviciului vamal cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea Actelor de inspecţie emise la declaraţiile vamale nr. nr. 3027 I 43143 din 01.11.2011, 3027 I 43310 din 01.11.2011, 3027 I 43480 din 02.11.2011, 3027 I 43154 din 01.11.2011 şi restituirea SC „Satevis-MG” SRL, la contul unic de gestionare, a sumei de 91428,25 lei ca drepturi de import încasate suplimentar. Fiind respinsă de către Serviciului vamal drept neîntemeiată, SC „Satevis-MG” SRL, s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată, instanţele ierarhic inferioare pronunţînd hotărîrile respective.

Potrivit prevederilor art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi În temeiul normei precitate, Colegiul a apreciat hotărîrile instanţelor ierarhic inferioare neîntemeiate din considerentele expuse mai jos. Potrivit art. 5 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 – XIII din 20.11.97, valoarea în vamă a mărfurilor este determinată de către autoritatea vamală în conformitate cu prezenta lege, cu tratatele internaţionale ratificate de Republica Moldova, precum şi cu actele normative ale Guvernului, adoptate în scopul executării acestora.

În corespundere cu prevederile Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie. Cu derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

În conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

Conform art. 8 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. Conform art. 6 alin. (1) al legii, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art. 7 alin. (1) valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Potrivit pct. 26) a secţiunii 2, capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005, declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă.

Pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate, declarantul este obligat să prezinte organului vamal, în corespundere cu cerinţele stabilite la alin.(1) art.7 din Legea cu privire la tariful vamal, următoarele acte: a) contractul aferent tranzacţiei de import şi acordurile adiţionale la el (în cazul în care acestea au fost încheiate); b) factura (invoice) sau în cazul tranzacţiilor condiţional valorice – proforma factura (proforma invoce); c) documentele bancare de plată sau alte documente de plată în cazul achitării prealabile; d) documentele de transport care au însoţit marfa: CMR (scrisoarea de trăsură internaţională), Carnetul TIR, Declaraţia de tranzit (T1), Air bill (fraht), bill of lading (conosament maritim), Scrisoarea de trăsură pentru transportul internaţional de mărfuri pe cale ferată; e) contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediţie în cazul în care se impun potrivit condiţiilor de livrare; f) poliţa sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condiţiilor de livrare, fie asigurate la iniţiativa declarantului.

Declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte, în scopul confirmării valorii în vamă anunţate. Din materialele dosarului se relevă că la depunerea declaraţiilor vamale, intimatul a prezentat următoarele acte: Pentru DV 3027143310 din 01.11.2011: - factura comercială (Invoice) - A295014 din 27.10.2011; - certificat de origine - G0990221 din 27.10.2011; - scrisoarea de trăsură internaţională - 000524 din 28.10.2011; - permisul fitosanitar - EC/TR A1331069 din 27.10.2010; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 108006592 din 12.10.2010; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 108006612 din 12.10.2010; - permisul fitosanitar-AP0003538 din 12.05.2011; - calculaţia cheltuielilor de transport - 1/247/TR din 25.10.2011; - carnetul TIR-GX68036903; - contractul de vînzare - cumpărare -01-BG din 12.01.2010; - declaraţia vamală a ţării de export - 11070600EX004347 din 27.10.2011.

Pentru DV 3027143143 din 01.11.2011: - factura comercială (Invoice) - 498 din 26.10.2011; - certificat de origine - H0988203 din 26.10.2011; - scrisoarea de trăsură internaţională - 000436 din 26.10.2011; - permisul fitosanitar - EC/TR A1455638 din 26.10.2010; - paşaportul tehnic a mijlocului de transport - 108006589 din 11.10.2010; - paşaportul tehnic a mijlocului de transport - 108006611 din 12.10.2010; - declaraţia vamală a ţării de export - 11330100EX087749 din 26.10.2011 - permisul fitosanitar-AP0003538 din 12.05.2011; - calculaţia cheltuielilor de transport - 1/245/TR din 23.10.2011; 10.carnetul TIR - AX68036901; - contractul de vînzare - cumpărare - 01 din 01.10.2010; - contractul de vînzare - cumpărare - Anexa Nr.7 din 25.10.2011.

Pentru DV 3027143154 din 01.11.2011: - contractul de vînzare - cumpărare - 01 din 01.10.2010; - contractul de vînzare - cumpărare - Anexa Nr.7 din 25.10.2011; - scrisoarea de trăsură internaţională - 000495 din 28.10.2011; - carnetul TIR - DX68032670; - factura comercială (Invoice) - 6201din 28.10.2011; - permisul de import (tranzit) - AP0003538 din 12.05.2011; - permisul fitosanitar - EC/TR A1456207 din 28.10.2010; - certificat de origine - H0925560 din 28.10.2011; - declaraţia vamală a ţării de export - 11330100EX088923din 28.10.2011; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 03MTH212950 din 20.05.2011; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 03MTH218339 din 20.10.2011; - permisul fitosanitar - AP0003538 din 12.05.2011; - calculaţia cheltuielilor de transport - 1/244/TR din 25.10.2011.

Pentru DV 3027143480 din 02.11.2011: - contractul de vînzare - cumpărare - nr. 01 -BG din 12.01.2010; - scrisoarea de trăsură internaţională - 000526 din 30.10.2011; - carnetul TIR - JX68036904; - factura comercială (Invoice) - A295016 din 30.10.2011; - permisul de import (tranzit) - AP0003538 din 12.05.2011; - permisul de import (tranzit) - AP0003780 din 02.06.2011; - permisul de import (tranzit) - EC/TR A 1331092 din 30.10.2011; - certificatul de origine - G0990224 din 30.10.2011; - declaraţia vamală a ţării de export - 10070600EX004368 din 30.10.2011; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 107604291 din 30.10.2011; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport - 117602632 din 06.04.2011;p - permisul conducătorului a mijlocului de transport - 028300886 din 10.10.2002; - calculaţia cheltuielilor de transport - 1/248/TR din 27.10.2011.

Potrivit pct. 14 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, în cazul în care organul vamal constată divergenţe probate între datele conţinute în actele menţionate la pct.13 din prezentul Regulament sau Sistemul informaţional integrat vamal, identifică riscul de subevaluare prin compararea valorii în vamă a mărfii de evaluat cu valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, potrivit alin.(2) art.7 din Legea cu privire la tariful vamal, organul vamal solicită în scris declarantului prezentarea necumulativă şi doar a celor acte aferente tranzacţiei de import a mărfurilor respective care pot justifica valoarea în vamă anunţată, după cum urmează: a) orice acord posibil între vînzător şi cumpărător care afectează valoarea în vamă a mărfurilor; b) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţiile indirecte; c) corespondenţa comercială purtată în vederea încheierii şi negocierii preţului, în cazul în care aceasta a fost purtată; d) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului, dacă acestea rezultă din contractele încheiate sau alte acte; e) documentele contabile ale cumpărătorului, cum ar fi transferurile de fonduri către exportator sau vînzător sau pentru a obţine informaţii privind comisioanele,

profitul sau cheltuielile generale prin aplicarea metodei deductive şi a valorii calculate (altele decît cele prevăzute la pct.13 al prezentului Regulament); f) documentele privind dreptul de proprietate asupra societăţilor comerciale implicate în tranzacţie, pentru a exclude o posibilă relaţie de interdependenţă dintre vînzător şi cumpărător în sensul art.11 alin.(6) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal; g) contractul în baza căruia dreptul de proprietate intelectuală este cesionat; h) copia autentificată de pe declaraţia de export; i) documentul de plată pentru cheltuielile de transportare; j) cataloagele, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare /vînzătorului; k) certificatul de origine, certificatul de calitate eliberat de producător; l) lista de încărcare.

În cazul în care declarantul nu dispune de careva acte din cele solicitate suplimentar de organul vamal, declarantul va consemna acest fapt pe solicitarea scrisă. Declarantul, din proprie iniţiativă, este în drept să prezinte şi alte acte în scopul confirmării valorii în vamă anunţate. Astfel, în temeiul normei precitate, recurentul a solicitat acte suplimentare în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată conform declaraţiilor vamale. Potrivit înscrisurilor prezentate de recurent, se învederează că intimatul nu sa conformat cerinţelor autorităţii vamale, prezentînd doar o parte din actele solicitate. Astfel, pentru DV 3027143154 din 01.11.2011, au fost solicitate (f.d.

80 Vol. I): certificate de calitate; recipise de depozitare; comanda de livrare; cataloage comerciale; ofertele de preţuri; corespondenţa comercială între părţi. A fost prezentat doar contract de locaţiune a mijlocului de transport. Pentru DV 3027143310 din 01.11.2011, au fost solicitate (f.d. 99 Vol. I): declaraţia vamală a ţării de expediere în original; listelele de ambalaj; actele de verificare de la începutul anului autentificate de ambele părţi; recipisele de depozit; comenzile de livrare (facturile fiscale); specificările, ofertele de preţ ale firmei producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate. A fost prezentată doar declaraţia vamală a ţării de expediere în original.

Pentru DV 3027143143 din 01.11.2011, au fost solicitate (f.d. 117 Vol. I): declaraţia vamală a ţării de expediere în original; listelele de ambalaj; actele de verificare de la începutul anului autentificate de ambele părţi; recipisele de depozit; comenzile de livrare (facturile fiscale); specificările, ofertele de preţ ale firmei producătoare; specificaţiile la contract 1,2,3,4,5,6 documentele înregistrate în declaraţia vamală a ţării de export, rub. 31. Au fost prezentate doar declaraţia vamală a ţării de expediere în original şi actul de verificare.

În contextul celor relatate, Colegiul menţionează că în temeiul art. 8 alin. (3) al Legii cu privire la tariful vamal, În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Colegiul este de acord cu menţiunea recurentului că informaţiile deţinute de organul vamal, conform pct. 16 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv, despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare, sunt deţinute de organul vamal doar în măsura în care autoritatea le-a procesat anterior. Subsecvent, Colegiul precizează că potrivit art. 10 alin. (1)din Legea cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Potrivit art. 17 alin. (1) al legii, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin aplicarea metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16 ale aceleiaşi legi, aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile şi dispoziţiile generale ale art. VII din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT) şi ale acordului de punere în aplicare a art. VII din acordul menţionat. Colegiul indică asupra faptului că articolul precitat nu impune aplicarea consecutivă a metodelor specificate la art.11, 12, 13, 15 şi 16 ale Legii cu privire la tariful vamal, precum şi obligaţia autorităţii vamale de a aplica respectivele metode în ordine succesivă, dar stabileşte valoarea în vamă prin una din metodele aplicabile la caz.

Mai mult, din declaraţiile recurentului, necombătute de către intimat, metodele 2 şi 3, prevăzute la art. 12,13 din legea nominalizată, nu au fost aplicate din considerentul că organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale; metoda 4, prevăzută la art. 15 din lege, nu a fost aplicată dat fiind faptul că 'organul vamal nu a dispus de date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova; iar metoda 5, prevăzută la art. 16 al legii, - din considerentul că nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii.

Colegiul reţine că potrivit materialelor din dosar, recurentul a oferit posibilitatea declarantului de a determina valoarea în vamă a mărfii conform metodelor 2, 3, 4 şi 5, însă, declarantul a indicat că nu posedă informaţia necesară. (f.d.

82, 101, 119 Vol. I). Urmînd şirul logic ale normelor şi faptelor expuse, Colegiul apreciază drept legale acţiunile Biroului vamal Chişinău şi consideră că acesta întemeiat a aplicat, la caz, metoda pentru determinarea valorii în vamă a mărfii - metoda de rezervă, alias, metoda 6. Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de Biroului vamal Chişinău ca întemeiat, casează decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd în acest sens, o nouă hotărîre prin care se respinge acţiunea înaintată de societatea comercială „Satevis-MG” societate cu răspundere limitată ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroului vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 08 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Satevis-MG” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, pronunţînd o nouă hotărîre prin care: Se respinge acţiunea înaintată de societatea comercială „Satevis-MG” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Valeriu Doagă Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma