3ds-41/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: M.Anton dosarul nr. 3ds-41/13 ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă Preşedintele şedinţei, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî examinând cererea de corectare a greşelii depuse de către reprezentantul Biroului Vamal Chişinău, Mihail Filimon, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, c o n s t a t ă La 13 aprilie 2012, Î.M „Glass Container Prim” S.A.

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului nr.55 din 20.03. 2012, Biroului Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al Î.M „Glass Container Prim” S.A. În rezultatul controlului au fost emise următoarele acte: nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012, în care s-a indicat asupra recalculărilor şi încasării drepturilor de import în sumă de 17.909.458,30 lei (TVA-11.288.594,72 lei şi penalitatea în mărime de 6.620.863,58 lei).

Consideră reclamanta ca fiind neîntemeiate nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012 din considerentul aplicării eronate a normelor de drept, or modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului tehnologic destinat construcţiei fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de autoritatea centrală a Serviciului Vamal. La 30 mai 2012, Î.M „Glass Container Prim” S.A a mai depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că Biroul Vamal Chişinău a efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire vizând corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al Î.M „Glass Container Prim” S.A.

În rezultatul controlului au fost emise actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012, în care s-a indicat asupra recalculărilor şi încasării drepturilor de import în sumă de 15.108.991,63 lei (TVA - 9.672.371,97 lei, penalitatea - 5.436.619,66 lei). Consideră reclamanta ca fiind neîntemeiate actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012 din considerentul că, importul bunului în litigiu a fost autorizat de autoritatea centrală a Serviciului Vamal, precum şi faptul că, acest import a fost efectuat în condiţiile legii şi Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale aprobat de Guvern, iar legalitatea contabilizării bunului importat a fost asigurată de prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate aprobat prin ordinele Ministerului Finanţelor.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012, a fost admis demersul reprezentantului reclamantei Î.M „Glass Container Prim” S.A, fiind dispusă conexarea pricinilor civile nr.3-1012/12 şi nr.3-1533/12 într-un singur proces, cu atribuirea nr.3-1012/12. În motivarea acţiunii reclamanta a mai indicat că conform contractului nr.TGA-88-2007 din 14 noiembrie 2007, încheiat între Î.M „Glass Container Prim” S.A şi „PBPH Techglass SP z.o.o.” (cu sediul în Polonia) şi respectiv, contractul Î.M „Glass Container Prim” S.A şi „OOO MD Grupp” (cu sediul în Ukraina) din 12 martie 2008, a procurat un echipament integru, denumit „cuptor de topit sticlă”, având în componenţa sa anumite elemente tehnice necesare pentru asamblarea acestuia.

Aceste componente au fost reflectate în termenii expreşi în anexele la contract. Mai indică reclamanta că, nu a fost posibil de importat acest bun în baza unei declaraţii unice din cauza dimensiunilor mari, astfel cerându-i Serviciului Vamal, autorizarea vămuirii pe părţi componente a utilajului şi materialelor destinate asamblării cuptorului de topit sticlă. În acest sens, a fost expediată la sediul pârâtului cererea, fiind primită notificarea nr.510/1772 din 13 martie 2008, ce a avut ca efect, în opinia reclamantei, autorizarea vămuirii utilajului şi materialelor destinate asamblării „cuptorului de topit sticlă”, ca active materiale destinate includerii în capitalul social.

Dovada introducerii bunului importat în capitalul social al întreprinderii, „Glass Container Prim Plus” S.R.L (fondator 100% Î.M „Glass Container Prim” S.A) l-a constituit decizia Camerei Înregistrării de Stat, emisă la 03 iunie 2008, în rezultatul căreia s-a majorat capitalul social al societăţii nou create. Mai menţionează reclamanta că, conform prevederilor art.21 alin.(1), coroborat cu art.22 alin.(3) din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, capitalul social al societăţii îl constituie aporturile asociaţilor ce reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea. Astfel, Camera Înregistrării de Stat, dispunând majorarea capitalului social, a constatat că, activele materiale introduse constituie un bun integru, nefiind incompatibilităţi în acest sens.

Susţine reclamanta că raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.903 din 21.11.2012, întocmit de Centru de Expertize Independente, specifică „materialele refractare importate constituie parte componentă a utilajului tehnologic-cuptor pentru topirea sticlei şi au fost utilizate, conform destinaţiei”, pentru asamblarea cuptorului de topit sticlă, acestea nefiind aplicabile pentru construcţia altor bunuri. Conform prevederilor art.103 alin.(1) pct.23) Cod Fiscal, T.V.A. nu se aplică la importul de active materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislaţie.

Conform prevederilor art.28 lit.q) din Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţii fiscale respective se stabileşte prin Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale aprobat de Guvern.

Conform pct.6 şi pct.7 din Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite in art.103 alin.(1) pct.23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24.04.1997 şi art.28 lit.q) al Legii nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal (nr.102 din 30.01.2007), pentru a beneficia de facilităţile fiscale, specificate la pct.1 şi pct.2 din Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) valoarea activelor materiale, stabilite, conform pct.14 sau pct.18 din prezentul Regulament, trebuie să depăşească 3000 lei pentru o unitate, având un termen de peste un an; b) activele materiale sunt destinate includerii în capitalul social.

Activele materiale vor fi transmise efectiv societăţii în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie şi conform actelor de constituire. Reclamanta indică că, reieşind din caracteristicile tehnice al importului, marfa cade sub incidenţa legislaţiei sus menţionate şi beneficiază de facilităţi vamale, motiv din care consideră corectă decizia iniţială a Serviciului Vamal (Autoritate Vamală Centrală), de a admite importul cuptorului de topit sticlă, cu includerea ulterioară în capitalul social „Glass Container Prim Plus” S.R.L (fondator 100% Î.M „Glass Container Prim” S.A) şi neaplicarea faţă de „Glass Container Prim Plus” S.R.L (Î.M. „Glass Container Prim” S.A) TVA la import. Ulterior Biroul Vamal Chişinău şi-a revizuit decizia iniţială şi a întocmit Nota de constatare nr.22 din 06.04.2012 (Decizia de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012) şi Actul nr.25 din 04.05.2012 de audit post-vămuire (Decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04.05.2012).

Reclamanta a mai indicat că, actele emise de pârât au efectul încălcării dreptului de proprietate, deoarece fără motive justificabile s-a pretins la existenţa unei obligaţii de plată, respectiv reclamantul a înaintat pârâtului dezacordul său, indicând asupra omisiunilor organului vamal. La aceste dezacorduri pârâtul nu a luat nici o atitudine de bună credinţă, rezumându-se la invocarea anumitor texte de lege, fără să aducă anumite motive verosimile asupra legalităţii acţiunilor sale. Conform prevederilor art.179 Cod vamal şi ordinului Serviciului Vamal „Cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu” (nr.480-O din 18.12.2006), la momentul efectuării importului organul vamal este obligat să verifice corectitudinea completării declaraţiei vamale în detaliu, precum şi concordanţa între datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele din documentele anexate.

În cazul în care regimul preferenţial indicat de declarant este incorect organul vamal nu îl acceptă. Organul vamal este în drept să ceară informaţii suplimentare pentru a verifica datele din declaraţia vamală sau din alte documente prezentate. Toate declaraţiile vamale prezentate de către reclamantă în aprilie-iunie 2008 au fost verificate în modul corespunzător şi acceptate de către organele vamale. Astfel, regimul preferenţial propus de către Reclamant pentru bunurile importate, destinate introducerii în capitalul social, a fost considerat corect de către organul vamal. Reclamanta a prezentat, la momentul importului, toate documentele şi informaţiile referitoare la mărfurile indicate în declaraţiile vamale, inclusiv, Deciziile Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor în actele de constituire privind majorările capitalului social din contul valorii cuptorului de topire a sticlei.

Cu referire la dreptul organelor vamale de a modifica declaraţia vamală reclamanta a menţionat că prin liberul de vamă se are în vedere acţiunea prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, confirmând astfel legalitatea vămuirii mărfii şi încadrarea corespunzătoare, conform regimurilor şi destinaţiilor vamale.

Conform art.11 lit.j) Cod vamal, în atribuţiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor, astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate, iar în cazul în care aceste informaţii au fost indicate greşit, inspectorul vamal este obligat să stabilească de sine stătător atribuirea corectă în corespundere cu actele normative în vigoare; Prin prisma art.181/1 din Codul vamal, în lipsa noilor informaţii (informaţiilor care nu au fost prezentate de către importator la vămuirea mărfurilor) nu există temeiuri pentru recalcularea drepturilor de import.

Reclamanta consideră că interpretarea e diferită a legislaţiei din partea Biroului Vamal Chişinău, expusă în nota de constatare şi actul de audit post- vămuire, contravine principiilor de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, consfinţite în Legea nr.235-XVI din 20.07.2006 şi anume: previzibilitatea reglementării activităţii de întreprinzător; echitatea în raporturile dintre stat şi întreprinzător; tratarea dubiilor, la aplicarea legislaţiei, în favoarea întreprinzătorului (art.16 alin. (6)). Indică că societatea reclamantă a informat preventiv autoritatea centrală a Serviciului Vamal despre intenţia de a importa utilajul prin scrisoarea nr.4 din 26.02.2008 şi a solicitat confirmarea modalităţii de declarare a acestuia pentru scopurile stabilite.

În acest sens, reclamanta a obținut autorizaţia pentru vămuirea utilajului şi a materialelor destinate construcţiei utilajului cu aplicarea facilităţilor fiscale stabilit la art.103 al.(1) pct.23) Codul Fiscal. Menţionează reclamanta că chiar dacă se admite că aplicabilitatea normelor privind regimul înlesnirilor de care a beneficiat aceasta este interpretabilă, or toate dubiile trebuie tratate în favoarea reclamantului. Astfel, la efectuarea importului, reclamanta a acţionat cu bună-credinţă, în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei fiscale şi vamale referitoare la aplicarea facilităţilor stabilite la art.103 alin.(1) pct.23) din Codul Fiscal şi conducându-se de Autorizaţia eliberată de Serviciul Vamal.

Indică că nu a prejudiciat şi nici nu putea să prejudicieze bugetul de stat prin neachitarea T.V.A. la importul activelor, or în condiţiile în care T.V.A. ar fi fost achitat, în conformitate cu prevederile art.102 alin.(6) Codul Fiscal ar fi avut dreptul la trecerea în cont a T.V.A. aferentă valorilor materiale importate. Astfel, suma T.V.A. trecută în cont ar fi diminuat ulterior obligaţiile de plată T.V.A. ale reclamantei aferentă livrărilor de bunuri pe teritoriul Republicii Moldova. Cere reclamanta Î.M „Glass Container Prim” S.A: - anularea notei de constatare nr.22 din 06.04.2012; - anularea deciziei de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012; - suspendarea actelor administrative contestate: notei de constatare nr.22 din 06.04.2012 şi deciziei de regularizare nr.135/060412 din 06.04.2012, până la soluţionarea definitivă a cauzei; - anularea actului de audit post-vămuire nr.25 din 04.05.2012; - anularea a deciziei de regularizare nr.153/04.05.2012.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2013 acțiunea a fost respinsă integral.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013 a fost respins recursul declarat de către reprezentantul ÎM „Glass Container Prim” SA, Oleg Tănase şi a fost menţinută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM „Glass Container Prim” SA împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ La 20 august 2013, reprezentantul Biroului Vamal Chişinău, Mihail Filimon a depus cerere cu privire la corectarea greşelii din partea dispozitivă a deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM „Glass Container Prim” SA împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, şi anume de corectare a datei emiterii hotărârii Curţii de Apel Chişinău din „23 februarie 2013” în „25 februarie 2013”.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite cererea reprezentantului Biroului Vamal Chişinău privind corectarea erorii din hotărâre din următoarele considerente. În conformitate cu art. 249 alin. (2) CPC, instanţa judecătorească poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile sau omisiunile din hotărâre privitor la nume, calitate procesuală, orice alte erori materiale sau de calcul evidente. La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a constatat existenţa unei greşeli în partea dispozitivă a deciziei, şi anume, în ceea ce priveşte data hotărârii Curţii de Apel Chişinău fiind de 25 februarie 2013, astfel fiind admisă o eroare materială.

Din considerentele menţionate, sintagma „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013” urmează a fi înlocuită cu sintagma corectă „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013”. În contextul prevederilor legale enunţate, dat fiind faptul că instanţa judecătorească poate din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să corecteze greşelile evidente, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia despre necesitatea corectării erorii din partea dispozitivă a deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM „Glass Container Prim” SA împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin înlocuirea sintagmei „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013” cu sintagma corectă „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013”.

În conformitate cu art. 249, art. art. 269-270 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Se corectează eroarea din partea dispozitivă a deciziei Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dosarul număr 3ra-1199/13 din 14 august 2013, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte „Glass Container Prim” Societate pe Acţiuni împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, prin înlocuirea sintagmei „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013” cu sintagma corectă „hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2013”.

Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Mihai Poalelungi judecătorul judecătorii Iulia Sîrcu Ion Corolevschi Tamara Chişcă-Doneva Valentina Clevadî