3rh-1/14 — Contestarea actelor administrative

prima instanţă: M. Anton dosarul nr. 3rh-1/14 instanţa de recurs: M. Poalelungi, Iu. Sîrcu, I. Corolevschi T. Chişca-Doneva, V. Clevadî ÎNCHEIERE 26 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Iuliana Oprea Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând cererea de revizuire depusă de către Societatea cu răspundere limitată ,,Glass Container Prim Plus”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte ,,Glass Container Prim” societate pe acțiuni împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 14 august 2013, prin care a fost respins recursul declarat de către Întreprinderea mixtă ,,Glass Container Prim” societate pe acțiuni şi menținută hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2013, c o n s t a t ă: La 13 aprilie 2012, ÎM ,,Glass Container Prim” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în baza ordinului nr. 55 din 20 martie 2012, colaboratorii Biroului vamal Chişinău, începând cu 27 martie 2012, au efectuat un control ulterior prin audit post-vămuire cu privire la corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al ÎM „Glass Container Prim” SA. Menţionează că conform notei de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012, în urma constatării iregularităţilor vamale, urmează să fie recalculate şi încasate drepturile de import în sumă de 17909458,30 lei, dintre care: TVA – 11288594,72 lei şi penalitatea în mărime de 6620863,58 lei, pentru mărfurile importate, beneficiind neîntemeiat de facilităţi la plata TVA şi TV, deoarece au fost importate materiale de construcţie şi nu active materiale cu un termen de exploatare de peste un an.

Consideră neîntemeiate nota de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 şi decizia de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012, deoarece modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului tehnologic destinat construcției fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de autoritatea centrală a Serviciului Vamal. Prin urmare, solicită anularea notei de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 şi deciziei de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012, întocmite de către Biroul vamal Chişinău. La 30 mai 2012, ÎM „Glass Container Prim” SA a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că colaboratorii Biroului vamal Chişinău au întocmit actul nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire privind corectitudinea plasării mărfurilor în capitalul social al ÎM „Glass Container Prim” SA.

Menţionează că conform actului menţionat, în urma constatării iregularităţilor vamale, urmează să fie recalculate şi încasate drepturile de import în sumă de 15108991,63 lei (TVA - 9672371,97 lei şi penalitatea - 5436619,66 lei) pentru mărfurile importate, beneficiind neîntemeiat de facilităţile la plata TVA şi TV, deoarece au fost importate materiale de construcţie şi nu active materiale cu un termen de exploatare de peste un an. Consideră neîntemeiate actul nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire şi decizia de regularizare nr. 153/040512 din 04 mai 2012, deoarece modalitatea de declarare şi vămuire a utilajului tehnologic destinat construcției fabricii de producere a ambalajelor din sticlă a fost autorizată de autoritatea centrală a Serviciului Vamal.

Susţine că tehnic nu era posibil de a introduce în ţară cuptorul (greutatea totală – peste 4 mii tone) de topire a sticlei integral, printr-o declaraţie unică, de aceea întreprinderea a solicitat Serviciului Vamal permisiunea de a importa cuptorul pe bucăţi şi părţi componente, iar autoritatea centrală a Serviciului Vamal a autorizat importul. Blocurile cuptorului de topire a sticlei, inclusiv materialul refractar de solidificare a acestora, la prima vedere, are o asemănare cu materialele de construcţie – cărămizile şi cimentul, de aceea vama a emis o asemenea permisiune şi a vămuit, conform acestor grupe. Conform actului Camerei de Comerţ şi Industrie, cuptorul este o „instalaţie energotehnologică” de topire a masei de sticlă, respectiv nu poate fi calificat prin sintagma material de construcţie tradiţional.

Afirmă că în conturile evidenţei contabile a întreprinderii, activele materiale (importate) aferente cuptorului de topire a sticlei au fost reflectate la contul 2118 în conformitate cu prevederile pct. 22 din Standardul Naţional de Contabilitate nr. 16, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997. Mai afirmă că conform Hotărârii Guvernului RM nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, pentru a beneficia de taxă vamală şi de TVA, ÎM „Glass Container Prim” SA a prezentat la Biroul vamal Chişinău actele specificate la pct. 13 din Regulament.

Invocă că la momentul prezentării actelor spre verificare, Serviciul Vamal nu a înregistrat obiecţii, respectiv prevederile legii nu au fost încălcate. Menţionează că datele prezentate rezultă că auditul post-vămuire nu a examinat în detaliu chestiunea abordată, circumstanţă care a dus la o calificare greşită în actul nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire a acţiunilor unităţii verificate. Susţine că măsurile de rigoare propuse de către Biroul vamal Chişinău nu sunt conforme cadrului normativ, respectiv implementarea lor în practică va influienţa negativ atît activitatea ÎM „Glass Container Prim” SA, cît şi imaginea ţării în ansamblu, în special la capitolul investiţii. Prin urmare, solicită anularea actului nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post- vămuire şi decizia de regularizare nr. 153/04.05.2012 din 04 mai 2012, întocmite de Biroul vamal Chişinău.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 20 septembrie 2012 pricinile civile menţionate au fost conexate într-un singur proces. În motivarea acţiunii reclamanta a mai indicat că conform contractului nr. TGA-88-2007 din 14 noiembrie 2007, încheiat între ÎM „Glass Container Prim” SA şi „PBPH Techglass SP z.o.o.” (cu sediul în Polonia) şi respectiv, contractului încheiat între ÎM „Glass Container Prim” SA şi „OOO MD Grupp” (cu sediul în Ucraina) la 12 martie 2008, a procurat un echipament integru, denumit „cuptor de topit sticlă”, ce are în componența sa anumite elemente tehnice necesare pentru asamblarea acestuia. Aceste componente au fost reflectate în termenii expreși în anexele la contract.

Menţionează că nu a fost posibil de importat acest bun în baza unei declarații unice din cauza dimensiunilor mari, astfel, a solicitat Serviciului Vamal autorizarea vămuirii pe părți componente a utilajului şi materialelor destinate asamblării cuptorului de topit sticlă. În acest sens, după ce cererea a fost expediată la sediul pârâtului, a primit notificarea nr. 06-1-6-510/1772 din 13 martie 2008, ce a avut ca efect, în opinia reclamantei, autorizarea vămuirii utilajului şi materialelor destinate asamblării „cuptorului de topit sticlă”, ca active materiale destinate pentru includerea în capitalul social. Drept dovadă a introducerii bunului importat în capitalul social al întreprinderii „Glass Container Prim Plus” SRL, fondator al căreia este ÎM „Glass Container Prim” SA, este decizia Camerei Înregistrării de Stat emisă la 03 iunie 2008, în rezultatul căreia s-a majorat capitalul social al societății nou create.

Mai menționează că conform prevederilor art. 21 alin. (1), coroborat cu art. 22 alin. (3) din Legea privind societățile cu răspundere limitată, capitalul social al societății îl constituie aporturile asociaților ce reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le dețină societatea. Astfel, Camera Înregistrării de Stat, dispunând majorarea capitalului social, a constatat că activele materiale introduse constituie un bun integru, nefiind incompatibilități în acest sens. Susține că în raportul de constatare tehnico-științifică nr. 903 din 21 noiembrie 2012, întocmit de Centrul de Expertize Independente, a fost specificat că materialele refractare importate constituie parte componentă a utilajului tehnologic- cuptor pentru topirea sticlei şi au fost utilizate, conform destinației, pentru asamblarea cuptorului de topit sticlă, acestea nefiind aplicabile pentru construcția altor bunuri.

Conform prevederilor art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul fiscal, TVA nu se aplică la importul de active materiale a căror valoare depășește 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislație. Conform prevederilor art. 28 lit. q) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depășește 3000 de lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul social în modul şi termenele prevăzute de legislație. Modul de aplicare a facilității fiscale respective se stabilește prin Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale aprobat de Guvern.

Conform pct. pct. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului RM nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităților fiscale stabilite în art.103 alin. (1) pct. 23 ) al Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, pentru a beneficia de facilitățile fiscale, specificate la pct.1 şi pct.2 din Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a) valoarea activelor materiale, stabilite, conform pct. 14 sau pct. 18 din prezentul Regulament, trebuie să depășească 3000 lei pentru o unitate, având un termen de peste un an; b) activele materiale sunt destinate includerii în capitalul social.

Activele materiale vor fi transmise efectiv societății în modul şi în termenele prevăzute de legislație şi conform actelor de constituire. Afirmă că reieșind din caracteristicile tehnice al importului, marfa cade sub incidența legislației menționate şi beneficiază de facilități vamale, motiv din care consideră corectă decizia inițială a Serviciului Vamal de a admite importul cuptorului de topit sticlă, cu includerea ulterioară în capitalul social al SRL „Glass Container Prim Plus” (fondator 100% ÎM „Glass Container Prim” SA) şi neaplicarea față de SRL „Glass Container Prim Plus” a TVA la import.

Ulterior, Biroul vamal Chişinău şi-a revizuit decizia inițială şi a întocmit nota de constatare nr. 22 din 06 aprilie 2012 (decizia de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012) şi actul nr. 25 din 04 mai 2012 de audit post-vămuire (decizia de regularizare nr.153/04.05.2012 din 04 mai 2012). Invocă că prin actele emise de pârât se încalcă dreptul de proprietate, deoarece fără motive justificabile s-a pretins la existența unei obligații de plată, respectiv reclamanta a înaintat pârâtului dezacordul său, indicând asupra omisiunilor organului vamal. La aceste dezacorduri pârâtul nu a luat nici o atitudine de bună credință, rezumându-se la invocarea anumitor texte de lege, fără să aducă anumite motive verosimile asupra legalității acțiunilor sale.

Conform prevederilor art. 179 din Codul vamal şi ale ordinului Serviciului Vamal „Cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declarației vamale în detaliu” nr. 480-O din 18 decembrie 2006, la momentul efectuării importului, organul vamal este obligat să verifice corectitudinea completării declarației vamale în detaliu, precum şi concordanța între datele înscrise în declarația vamală în detaliu şi cele din documentele anexate. În cazul în care regimul preferențial indicat de declarant este incorect, organul vamal nu îl acceptă. Organul vamal este în drept să ceară informații suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte documente prezentate. Toate declarațiile vamale prezentate de către reclamantă în aprilie-iunie 2008 au fost verificate în modul corespunzător şi acceptate de către organele vamale.

Astfel, regimul preferențial propus de către reclamantă pentru bunurile importate, destinate introducerii în capitalul social, a fost considerat corect de către organul vamal. Reclamanta a prezentat la momentul importului toate documentele şi informațiile referitoare la mărfurile indicate în declarațiile vamale, inclusiv deciziile Camerei Înregistrării de Stat privind înregistrarea modificărilor în actele de constituire privind majorările capitalului social din contul valorii cuptorului de topire a sticlei. Cu referire la dreptul organelor vamale de a modifica declarația vamală, reclamanta a menționat că prin liberul de vamă se are în vedere acțiunea prin care autoritatea vamală lasă la dispoziția titularului declarației vamale mărfurile vămuite, confirmând astfel legalitatea vămuirii mărfii şi încadrarea corespunzătoare, conform regimurilor şi destinațiilor vamale.

Conform art. 11 lit. j) din Codul vamal, în atribuțiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecționarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor, astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informațiile prezentate, iar în cazul în care aceste informații au fost indicate greșit, inspectorul vamal este obligat să stabilească de sine stătător atribuirea corectă în corespundere cu actele normative în vigoare, iar conform art. 181/1 din Codul vamal, în lipsa noilor informaţii (informaţiilor care nu au fost prezentate de către importator la vămuirea mărfurilor) nu există temeiuri pentru recalcularea drepturilor de import.

Consideră că interpretarea legislaţiei de către Biroul vamal Chişinău expusă în nota de constatare şi actul de audit post vămuire este diferită, contravine principiilor de reglementare a activității de întreprinzător, consfinţite în Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006. Susţine că reclamanta a informat preventiv autoritatea centrală a Serviciului Vamal despre intenția de a importa utilajul prin scrisoarea nr. 4 din 26 februarie 2008 şi a solicitat confirmarea modalității de declarare a acestuia pentru scopurile stabilite. În acest sens, reclamanta a obținut autorizația pentru vămuirea utilajului şi a materialelor destinate construcției utilajului cu aplicarea facilităților fiscale stabilit la art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul fiscal.

Afirmă că chiar dacă se admite că aplicabilitatea normelor privind regimul înlesnirilor, de care a beneficiat aceasta, poate fi interpretată diferit, toate dubiile trebuie tratate în favoarea reclamantei. Astfel, la efectuarea importului, reclamanta a acționat cu bună-credință, în strictă conformitate cu prevederile legislației fiscale şi vamale referitoare la aplicarea facilităților stabilite la art. 103 alin. (1) pct. 23) din Codul Fiscal şi conducându-se de autorizația eliberată de Serviciul Vamal. Mai afirmă că nu a prejudiciat şi nici nu putea să prejudicieze bugetul de stat prin neachitarea TVA la importul activelor, or, în condițiile în care TVA ar fi fost achitată în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (6) din Codul fiscal, reclamanta ar fi avut dreptul la trecerea în cont a TVA aferentă valorilor materiale importate.

Astfel, suma TVA, trecută în cont, ar fi diminuat ulterior obligațiile de plată TVA ale reclamantei aferentă livrărilor de bunuri pe teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, solicită anularea notei de constatare nr. 22 din 06aprilie 2012, a deciziei de regularizare nr. 135/060412 din 06 aprilie 2012, a actului de audit post- vămuire nr. 25 din 04 mai 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 153/04052012 din 04 mai 2012. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2013 acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiție din 14 august 2013 a fost respins recursul declarat de către ÎM ,,Glass Container Prim” SA şi menținută hotărârea primei instanţe.

La 19 septembrie 2013, SRL ,,Glass Container Prim Plus” SRL a depus o cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs şi hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Revizuienta SRL ,,Glass Container Prim Plus”, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de recurs, deoarece instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Menţionează că atît prima instanţă, cît şi instanţa de recurs a judecat pricina în lipsa reprezentantului SRL „Glass Container Prim Plus”, însă hotărârea în cauză este relevantă şi aduce atingere intereselor comerciale ale societăţii.

Susţine că în condiţiile în care ÎM „Glass Container Prim” SA este obligată prin hotărâre judecătorească să plătească TVA pentru cuptorul adus drept aport în capitalul social al SRL „Glass Container Prim Plus” SRL, ultima este în pericol de a plăti ori TVA, ori cheltuieli de altă natură, post restant, către ÎM „Glass Container Prim” SA, în legătură cu aportul acestui cuptor în capitalul social al societăţii, cheltuieli care pot duce pînă la diminuarea capitalului social. Afirmă că în cazul în care examinarea pricinii ar fi avut loc şi cu participarea SRL „Glass Container Prim Plus”, efectiv aceasta ar fi avut posibilitatea să pledeze cu suficiente argumente întru evitarea unor pretinse plăţi.

Consideră că la examinarea prezentei pricini urma să participe și Ministerul Finanțelor, ca beneficiar al plăților obligatorii la bugetul de stat din partea SRL ,,Glass Container Prim Plus”, or, hotărârea judecătorească afectează interesele Ministerului Finanțelor şi în calitate lui de autoritate abilitată cu atribuțiile de elaborare și aprobare a Standardului Național de Contabilitate. Invocă că utilajul şi materialele importate în anul 2008 au fost trecute de companie iniţial în contul contabil 2118 „materiale de construcţie”, iar la sfîrşit de an au fost trecute la contul 121 „active materiale în curs de execuţie”, procedându-se exact în felul cum permit astăzi actualele standarde de contabilitate.

Mai invocă importul utilajului cu titlu de active materiale destinate includerii în capitalul social s-a produs cu acordul Serviciului Vamal al Republicii Moldova, în temeiul notificării nr. 06-1-6-510/1772 din 13 martie 2008. Consideră că în cadrul procesului de judecată era obligatorie participarea autorului permisului de import, adică a Serviciului Vamal. Prin referinţa depusă la 19 martie 2014 Biroul vamal Chişinău a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, instanța examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data şi ora ședinței.

Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă, care prevede comunicarea participanților la proces a locului, datei şi orei ședinței de judecată, nu a fost modificat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) CPC cu art. 444 CPC, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluții diferite privitor la citarea şi participarea părților în instanța de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție examinează cererea de revizuire în lipsa participanților. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Din dispozițiile legale menționate urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile şi reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate. Astfel, în conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că redeschiderea procesului în temeiul art. 449 lit. c) CPC poate fi posibilă doar cu condiția că prin hotărârea sau decizia emisă, instanța s-a pronunţat în privința drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces ca participanți, lezându-le astfel în drepturi, fapt ce urmează a fi confirmat în instanța de judecată prin prezentarea probelor.

Invocînd în cererea de revizuire temeiul prevăzut la art. 449 lit. c) CPC, SRL „Glass Container Prim Plus” nu a anexat probe, care ar confirma că prin hotărârile, a căror revizuire se solicită, i-au fost lezate careva drepturi. La caz, se reţine că prin deciziile de regularizare s-a dispus recalcularea drepturilor de import în urma nejustificării tratamentului tarifar favorabil la data acordării liberului de vamă, reieşind din faptul nerespectării prevederilor art. 28 lit. q) din Legea nr. 1308-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, în privinţa ÎM „Glass Container Prim”. Respectiv, obligaţia vamală a apărut pentru ÎM „Glass Container Prim” SA, care conform art. 1 pct. 35) din Codul vamal, este obligaţia de plată a drepturilor de import şi de export (inclusiv a amenzilor şi penalităţilor) apărute conform legislaţiei, precum şi a celor constatate ulterior operaţiunilor vamale.

Prin urmare, anume ÎM „Glass Container Prim” SA a beneficiat neîntemeiat de tratamentul tarifar nefavorabil la momentul importurilor şi nicidecum SRL „Glass Container Prim Plus”. Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că din partea ÎM „Glass Container Plus” SA au fost delegaţi spre reprezentarea intereselor în primă instanţă 2 avocaţi, care cunoşteau că ÎM „Glass Container Prim” SA este unicul fondator al SRL „Glass Container Prim Plus” şi urmau să solicite atragerea în proces a SRL „Container Prim Plus”, în cazul în care era necesar. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că nu pot constitui temei pentru admiterea cererii de revizuire nici celelalte argumente invocate de către revizuientă în cererea de revizuire, deoarece acestea nu se încadrează în nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 CPC.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție consideră că admiterea cererii de revizuire în asemenea împrejurări ar contravine şi principiului securității raporturilor juridice, care presupune respectul față de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Societatea cu răspundere limitată ,,Glass Container Prim Plus” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiție din 14 august 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte ,,Glass Container Prim” societate pe acțiuni împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea actelor administrative. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Iuliana Oprea Oleg Sternioală Ion Corolevschi