3ra-822/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: N. Craiu dosar nr. 3ra-822/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Impertitan”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Impertitan” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 iunie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Impertitan” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 07 mai 2012, SRL „Impertitan” , prin intermediul brokerului vamal, a depus la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 (Cricova) declaraţia primară I 8639 cu aceeaşi dată, privind importul de mărfuri (pompe, vase de expansiune şi accesorii) în valoare totală de 46.937,15 dolari SUA, poziţiile tarifare : 841370810, 902620400, 847989970, 401699990, 400922000, 74122000, 853690850. Susţine că, pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul Republicii Moldova şi respectiv pentru întocmirea Declaraţiei primare (şi complimentare), conform art.10 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.(d) şi (e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Menţionează că SRL „Impertitan” a completat declaraţia vamală conform metodei nr1l, fiind anexate toate documentele justificative pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform acestei metode, care constituie 620016,26 lei.

Afirmă că, încâlcînd flagrant prevederile art. 10 şi 11 ale Legii cu privire la tariful vamal, Biroul Vamal prin actul de inspecţie întocmit la data de 14 mai 2012, a constatat că există suspiciuni - şi nu motive întemeiate, precum că marfa este subevaluată, considerînd că nu sunt respectate prevederile pct.13-15 ale Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 şi art.8 al Legii cu privire la tariful vamal, impunînd declarantul să întocmească o nouă Declaraţie Vamală, dar aplicînd deja metoda 6, respectiv majorînd neîntemeiat valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de Legea menţionată. Invocă că în cazul SRL „Impertitan” n-a fost adoptată nici o decizie prin care să fie constatat faptul cărorva încălcări.

Se mai menţionează că, doar actul de inspecţie întocmit în mod electronic şi înmînat declarantului la data de 14 mai 2012, dar în textul căruia figurează data de 07 mai 2012, Biroul Vamal Chişinău a obligat declarantul să perfecteze o nouă declaraţie vamală - dar cu aceeaşi dată de 07 mai 2012, cînd de fapt era deja data de 17 mai 2012, în care să indice valoarea mărfii în vamă determinată după a şasea metodă, metoda de rezervă, în mărime de 978063,26 lei, astfel, cauzînduj-i un prejudiciu în valoare de 101805,05 lei.

Mai invocă că, prin hotărîrea Plenului a curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 24 decembrie 2010 cu privire la practica examinării în contencios administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale, actul de inspecţie prin care se modifică cuantumul obligaţiilor de import urmează să fie motivat pe baza informaţiilor din Sistemul Informaţional ASYCUDA, ceea ce n-a fost respectat de colaboratorii Biroului Vamal, pe cînd, SRL „Impertitan” - a prezentat tot setul de acte solicitat, inclusiv contractul încheiat cu vămuitorul mărfurilor.

În argumentarea respectării de către SRL „Impertitan” a termenului stabilit de lege pentru înaintarea cererii prealabile, menţionează că, declaraţia vamală pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 1 a fost întocmită şi prezentată la data de 07 mai 2012, dar deoarece n-a fost acceptată, toate actele se aflau în proces de lucru la colaboratorii Biroului Vamal, de aceea, declaraţia vamală pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 6 a fost întocmită şi prezentată la data de 17 mai 2012, cu toate că nemijlocit în textul declaraţiei figurează aceeaşi dată de 07 mai 2012. Acest fapt se confirmă prin extrasul electronic care demonstrează faptul aflării mărfii în vamă timp de 10 zile.

Actul de inspecţie întocmit în mod electronic şi înmînat declarantului la data de 14 mai 2012, ora 17.00, dar în textul căruia figurează data de 07 mai 2012. Anume în baza acestui act, Biroul Vamal Chişinău a obligat declarantul să perfecteze o nouă declaraţie vamală - dar cu aceeaşi dată de 07 mai 2012. Fişa-act înaintată declarantului la data de 10 mai 2012. Factura fiscală seria JA nr. 1206158 din 17 mai 2012 prin care se confirmă faptul intrării şi staţionării autocarului pe teritoriul Biroului vamal, precum şi cheltuielile suportate pentru această perioadă. Consideră că, în circumstanţele date, termenul de contestare a acţiunilor autorităţii vamale a început să curgă din ziua următoare a datei de 17 mai 2012. Chiar dacă s-ar considera drept temei legal pentru înaintarea cereri prealabile actul de 2 inspecţie care a fost adus la cunoştinţă şi înmînat declarantului la 14 mai 2012 şi în acest caz SRL „Impertitan” a respectat termenul de prescripţie de 10 zile.

Solicită anularea declaraţiei vamale pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 6 prin care, valoarea mărfii a fost determinată în mărime de 978063,26 lei, cauzîndu-le un prejudiciu în valoare de 101805,05 lei şi restituirea acestei sume, încasarea din contul Serviciului Vamal al RM în beneficiul SRL „Impertitan” prejudiciul în mărime de 11000 lei, ce constituie cheltuieli suportate pentru staţionarea suplimentară pe termen de 10 zile, cîăt şi încasarea a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2012, a fost admis demersul SRL „Impertitan” şi atras în proces în calitate de copîrît Biroul Vamal Chişinău. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

La 17 ianuarie 2013, SRL „Impertitan” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că concluziile primei instanţe expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate greşit normele de drept material. Menţionează că, pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul Republicii Moldova şi respectiv pentru întocmirea Declaraţiei primare (şi complimentare), conform art. 10 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal, principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

In cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.(d) şi (e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Afirmă că, SRL „Impertitan” a completat declaraţia vamală conform metodei nr.1, fiind anexate toate documentele justificative pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform acestei metode, care constituie 620016.26 lei. Interpretarea eronată a argumentelor prezentate de Biroul Vamal sunt vădite, deoarece îsuşi ultimul menţionează că principala metodă este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, iar metodele 2-5 sunt imposibil de utilizat pe teritoriul Republicii Moldova.

De asemenea, invocă că de către instanţa de judecată n-au fost apreciate corect probele prezentate de SRL „Impertitan” care confirmă că atît contractul de vînzare- cumpărare, cît şi nomenclatorul sortimental al mărfurilor au fost prezentate colaboratorilor vamali pentru determinarea valorii în vamă a mărfii. Astfel, contractul de vînzare cumpărare este principalul act care stă la baza perfectării documentelor ulterioare: scrisoarea de trăsură internaţională, factura comercială (invoice), declaraţia vamală a ţării de export, dispoziţia de plată, pro-forma actului comercial, conosamentul prevăzut de Convenţia ONU, etc. Dacă toate actele enumerate, cît şi altele care au fost prezentate, au fost examinate de colaboratorii vamali, este cert faptul că şi contractul de vînzare-cumpărare a fost examinat, doar că din greşeală de 3 tipar acesta nu a fost indicat expres în lista actelor prezentate.

De asemenea instanţa n-a luat în consideraţie nici alt document prezentat de SRL „Impertitan” şi anume lista documentelor solicitate de Biroul Vamal, unde se vede expres că în dreptul fiecărui document prezentat, colaboratorul vamal a bifat, cu excepţia p.20 „calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate”, dar şi acesta este condiţionat - dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului, ceea ce de fapt este imposibil deoarece constituie un secret comercial al producătorului. Încălcînd flagrant prevederile art. 10 şi 11 ale Legii cu privire la tariful vamal.

Biroul Vamal prin actul de inspecţie întocmit la data de 14 mai 2012, a constatat că există suspiciuni - şi nu motive întemeiate, precum că marfa este subevaluată, considerînd că nu sunt respectate prevederile pct. 13-15 ale Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 şi art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, impunînd declarantul să întocmească o nouă Declaraţie Vamală, dar aplicînd deja metoda 6, respectiv majorînd neîntemeiat valoarea în vamă a mărfii. Aici instanţa de judecată face trimitere la pct. 19 al „Regulamentului privind modul de declarare în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova” că în cazul cînd nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţie sau să nu semneze tipizatele declaraţiei respective.

Menţionează că în cazul procedării de către declarant astfel, acesta din urmă suportă nişte pierderi colosale, deoarece SRL „Impertitan” este doar importator, respectiv are careva obligaţii contractuale faţă de cumpărătorii contractanţi. Şi în cazul cînd SRL „Impertitan” ar refuza să introducă modificările impuse de Biroul Vamal, marfa respectivă este reţinută în vamă pînă la soluţionarea litigiului, timp pentru care declarantul ar fi impus să achite nişte penalităţi de întîrziere enorme, pentru nerespectarea clauzelor contractuale faţă de cumpărători, motiv din care, atît SRL „Impertitan”, cît şi alţi agenţi economici sunt nevoiţi să semneze declaraţia modificată, ca ulterior să soluţioneze litigiul pe calea judiciară.

Insistă că instanţa de judecată a încălcat prevederile art. 130 CPC, deoarece probele nu au fost cercetate multiaspectual şi complet, pentru că a fost studiată doar informaţia prezentată de Biroul Vamal privind preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, astfel Biroul vamal prezentînd o listă cu preţuri mai mari decît cele ale declarantului, pe cînd dînşii au făcut referire la un şir de saituri unde marfa similară este posibil de găsit şi la preţuri mul mai mici. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 26 decembrie 2012, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 98), iar recursul a fost depus la 17 ianuarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie 4 consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Astfel, actele cauzei denotă că prima instanţă a fost investită cu judecarea acţiunii înaintate de SRL „Impertitan” împotriva Serviciului Vamal al RM şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea Declaraţiei vamale pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 6, prin care, valoarea mărfii a fost determinată în mărime de 978063,26 lei, cauzîndu-i un prejudiciu în valoare de 101805,05 lei şi restituirea acestei sume, încasarea prejudiciul în mărime de 11000 lei, ce constituie cheltuieli suportate pentru staţionarea suplimentară pe termen de 10 zile, cît şi încasarea a tuturor cheltuielilor de judecată.

Tot actele cauzei denotă că în cadrul dezbaterilor judiciare SRL „Impertitan”, reprezentată de Brînză Ion a susţinut pe deplin cerinţele sale din acţiune, fără a renunţa la careva capăt de cerinţe sau a modifica pretenţiile, nefiind anexate nici careva cereri suplimentare în acest sens. În conformitate cu art. 240 alin. (3) CPC, instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Iar dispoziţiile art. 241 alin. (6) CPC prevăd că dispozitivul hotărârii cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii.

Contrar prevederilor normelor enunţate mai sus, prima instanţă, la pronunţarea hotărârii, în partea întroductivă a hotărârii a indicat pretenţia înaintată de SRL „Impertitan” împortriva Serviciului Vamala al RM şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea declaraţiei vamale pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 6, prin care valoarea mărfii a fost determinată în mărime de 978063,26, cauzîndu-i un prejudiciu în valoare de 101805,05 lei, cît şi restituirea sumei prejudiciului cauzat, însă în concluzia netemeiniciei acţiunii a invocat legalitatea acţiunilor colaboratorilor Biroului Vamal Chişinău cu privire la majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de către SRL „Impertitan”, deşi o astfel de pretenţie nu a fost înaintată de către reclamantă.

Prin urmare, este cert că prima instanţă la judecarea cauzei date a admis încălcarea prevederilor art. 240 alin. (3) CPC. Mai mult, instanţa de recurs constată că prima instanţă a judecat pricina unilateral, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept material aplicabile cazului.

Astfel, atât în cererea de chemare în judecată cât şi în şedinţa instanţei de fond reprezentantul SRL „Impertitan”, deşi a solicitat anularea declaraţiei vamale pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 6, prin care valoarea mărfii a fost determinată în mărime de 978063,26, însă totodată a invocat asupra netemeiniciei actului de inspecţie prin care a fost modificat cuantumul obligaţiilor de import, considerînd că acesta nu a fost motivat pe baza informaţiilor din Sistemul 5 Informaţional Asycuda, totodată insistînd că la importul mărfii de către SRL „Impertitan” a fost prezentat tot setul de acte solicitat, inclusiv şi contractul încheiiat cu vînzătorul mărfurilor.

Prima instanţă, însă, nu a dat o explicaţie clară şi exhaustivă acestor susţineri a reprezentantului SRL „Impertitan”, nu a făcut nici o analiză probelor prezentate de către ultimul în confirmarea susţinerilor sale, dar s-a limitat doar la reflectarea situaţiei invocate în referinţa depusă de către reprezentantul Biroului Vamal Chişinău pe marginea cererii de chemare în judecată. Faptul dat la fel vine în contradicţie cu normele de drept procedural, or, dispoziţiile art. 130 alin. (4) CPC direct indică că instanţa judecătorească, ca rezultat al aprecierii probelor, este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Prin urmare, se constată că prima instanţă, a dat cauzei o rezolvare care nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege. Sub acest aspect, instanţa de recurs menţionează că cauza a fost judecată fără a fi verifica temeinicia cerinţelor invocate, prin prisma reglementărilor sub imperiul căror urma a fi judecată pricina în cauză, urmând a fi necesară concretizarea cerinţelor înaintate întru evitarea neclarităţilor, deoarece declaraţia vamală nu este obiectul contenciosului administrativ, iar astfel şi acţiunile Biroului Vamal Chişinău au rămas fără examinare.

Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. În conexiunea celor remarcate, precum şi în sensul art. 6 alin. (1) al Convenţiei, instanţa de recurs menţionează că instanţa de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-şi întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale să precizeze noţiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărârea primei instanţe urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. La rejudecare, prima instanţă trebuie să ţină cont de cele menţionate şi să emită o hotărâre legală şi întemeiată.

Totodată, instanţa de recurs remarcă că deşi, art. 445 alin. (1) lit. c) CPC prevede că instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, reieşind din faptul că prin Legea pentru modificarea şi 6 completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 155 din 05 iulie 2012, în vigoare de la 30 noiembrie 2012, a fost exclusă competenţa Curţilor de Apel ca instanţă de contencios administrativ, competente de a judeca aceste pricini în prima instanţă, în baza art. 33¹ CPC, devenind judecătoriile, cauza dată urmează a fi trimisă spre rejudecare în prima instanţă la Judecătoria Botanica mun.

Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Impertitan”. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 19 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Impertitan” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7