3ra-421/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: I. Stepanov dosarul nr. 3ra-421/14 (Judecătoria Rîşcani mun. Chişinău) instanţa de apel: M. Anton, D. Manole, I. Secrieru (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea individuală „Basiul N.”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii individuale „Basiul N.” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 10 iulie 2013 şi emisă o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă La 26 noiembrie 2012 ÎI „Basiul N.” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 iulie 2013 acţiunea a fost admisă integral, fiind obligat Serviciul Vamal al Republicii Moldova să modifice declaraţia vamală primară nr. DV7004 I 380 din 31 iulie 2012 prin care s-a majorat valoarea în vamă a mărfurilor, să întocmească şi să valideze declaraţia vamală primară şi declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, cu recalcularea preţului mărfurilor importate, şi să restituie către ÎI „Basiul N.” suma de 19 165,83 lei încasată neîntemeiat în urma majorării valorii mărfurilor în vamă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, casată integral hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 10 iulie 2013 şi emisă o hotărâre nouă de respingere a acţiunii ÎI „Basiul N.” ca fiind neîntemeiată. La 03 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎI „Basiul N.” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei recurate cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. Recurentul ÎI „Basiul N.” în motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, precum şi a interpretat în mod eronat circumstanţele de fapt ale cauzei.

Astfel, menţionează recurentul, Curtea de Apel Chişinău în mod neîntemeiat şi ilegal a conchis că Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu este pârâtul corespunzător la cazul speţei pe motiv că actul contestat – declaraţia vamală nr. DV7004 I 380 din 31 iulie 2012, a fost emisă de Biroul Vamal Centru, care dispune de personalitate juridică distinctă, deoarece ÎI „Basiul N.” contestă anume acţiunile colaboratorilor Serviciului Vamal prin care a fost majorată în mod neîntemeiat valoarea în vamă a mărfurilor importate. Mai mult decât atât, Serviciul Vamal este autoritatea centrală, în subordinea căreia se află toate birourile vamale din ţară, respectiv şi Biroul Vamal Centru.

Mai indică recurentul că instanţa de apel în mod greşit a concluzionat că fondul acţiunii se referă la contestarea actului de inspecţie prin care s-a dispus majorarea costului mărfii introduse, deoarece ÎI „Basiul N.” nu este de acord cu acţiunile concrete ale colaboratorilor vamali care au dus spre majorarea valorii mărfii, neînaintând careva cerinţe privind contestarea actului de inspecţie, despre existenţa căruia recurentul nici nu a cunoscut, neexistând vreo copie a acestuia anexată la materialele dosarului. De asemenea, susţine recurentul, în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, dânsul a suferit de un tratament tendenţios şi discriminator din partea completului de judecată, ceea ce a condus spre îngrădirea dreptului garantat la un proces echitabil.

La 24 februarie 2014 în adresa intimatului Serviciului Vamal al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către ÎI „Basiul N.” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 26 martie 2013 Serviciul Vamal al Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2013. Astfel, menţionează intimatul, temeiurile recursului declarat de către ÎI „Basiul N.” poartă un evident caracter declarativ, instanţa de apel în textul deciziei recurate oferind o apreciere justă circumstanţelor speţei în raport cu normele de drept aplicate.

Examinând temeiurile recursului declarat de către ÎI „Basiul N.” în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului Serviciul Vamal al Republicii Moldova, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎI „Basiul N.” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din Codul de procedură civilă are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentului ÎI „Basiul N.” ca temei al admisibilităţii prezentului recurs precum că instanţa de apel în mod ilegal a conchis că Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu este pârâtul corespunzător la cazul speţei, deoarece este neîntemeiat. Materialele cauzei relevă în mod cert faptul că recurenta-reclamantă ÎI „Basiul N.” prin prezenta acţiune în contencios administrativ a pretins asupra ilegalităţii majorării de către Biroul Vamal Centru a valorii în vamă a mărfurilor importate (granule de polietilenă în forme primare), instanţele judecătoreşti în temeiul art. 240 alin. (3) CPC fiind obligate să adopte soluţia finală în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.

În acest context, instanţa de recurs evidenţiază că chiar în textul cererii de chemare în judecată recurentul îşi invocă dezacordul cu acţiunile Biroului Vamal 3 Centru în rezultatul cărora valoarea în vamă a mărfurilor a fost majorată, însă prezenta acţiune o înaintează împotriva Serviciului Vamal în calitate de pârât. Se reiterează că Biroul Vamal Centru şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova sunt persoane juridice distincte, fiecare beneficiind de capacitate proprie. Astfel, la cazul speţei se constată cu certitudine că Serviciul Vamal al Republicii Moldova este pârâtul necorespunzător, iar acţiunea înaintată împotriva sa de către ÎI „Basiul N.” este lipsită de vreun temei legal. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului privind îngrădirea dreptului său garantat la un proces echitabil în cadrul examinării pricinii în ordine de apel, deoarece este pur declarativ, fiind invocat exclusiv pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Alte argumente invocate în recursul declarat de către ÎI „Basiul N.” nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎI „Basiul N.”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Întreprinderea individuală „Basiul N.” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4