3ra-192/14 — Contestarea actului administartiv

Dosarul nr. 3ra-192/14 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecătorul: O. Melniciuc Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov T. Pelin I. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 04 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători, Ala Cobăneanu, Iurie Bejenaru, Sveatoslav Moldovan şi Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Serviciul Vamal AL Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Vrabii V.V” împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire contestarea actului administrativ,, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 21 iunie 2013, prin care apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost respins şi hotărîrea primei instanţe a fost menţinută, ACONSTATAT : La 10 august 2012 ÎI „Vrabii V.V” a înaintat în instanţa de contencios administrativ o acţiune împotriva Serviciului Vamal al RM, cu privire la anularea deciziilor de regularizare emise de către Serviciul Vamal RM, nr. 16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr. 18 din 31.05.2012, nr. 19 din 31.05.2012, nr. 20 din 31.05.2012, nr. 21. din 31.05.2012, nr. 22 din 31.05.2012. În motivarea acţiunii a indicat reclamantul Î.I. „Vrabii V.V”, că la 02.07.2012 a remis în adresa Serviciului Vamal o cerere prealabilă prin care şi-a exprimat dezacordul în privinţa actelor de regularizare enunţate.

La 01 august 2012, Serviciul Vamal, prin 1 scrisoarea nr. 28/11-9246 a respins cererea respectivă pe motivul depunerii acesteia tardiv. A menţionat reclamantul că la emiterea deciziilor contestate s-a încălcat procedura de semnare şi transmitere a deciziilor de regularizare menţionate. Susţine reclamantul că, potrivit ordinului Serviciului Vamal nr. 267-0 din 02.10.2009 cu privire la formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare pct. 6) „Decizia de regularizare se va întocmi în 3 exemplare, cu înştiinţarea verbală şi înmînarea în termen de 7 zile calendaristice de la aprobare, a primului exemplar al acesteia plătitorului vamal/persoanei terţe solidar responsabile. Mai mult, invocă că nu a fost înştiinţat verbal, şi nici nu a fost citat pentru a primi primul exemplar şi cel de-al doilea al deciziei de regularizare pentru a fi contrasemnate, iar din acest motiv la rubrica nr. 11 a acesteia nu există semnătura directorului Î.I.

„Varabii VV” cît şi inscripţiile Serviciului Vamal al RM. Î.I. „Varabii VV” a afirmat că deciziile contestate nu au un suport juridic iar ca temei al întocmirii acestora este indicat Procesul-verbal de reverificare nr. 3 din 31.05.2012 întocmit de şeful-interimar al secţiei reverificare şi audit post-vămuire a Serviciului Vamal, Curcubeţ Sergiu. Conform acestuia în sarcina agentului de transport Î.I „Vrăbii VV” a fost pusă obligaţia vamală în sumă totală de 5192270.1 lei, fiind considerată fără nici un temei ca persoană cu răspundere solidară, care a participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală. La fel, în privinţa sa nu există nici o decizie de sancţionare emisă de Serviciului Vamal, o hotărîre definitivă sau irevocabilă a instanţelor judecătoreşti care ar demonstra fără echivoc vina transportatorului în presupusa scoatere ilegală a mărfurilor de sub supraveghere vamală.

A invocat principiul prezumţiei nevinovăţiei şi a apreciat că în baza acestuia urmează a fi apreciată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre definitivă. De asemenea susţine că în conformitate cu actele de însoţire a mărfii: Carnet TIR nr. UX61497838 din 19.09.2009 CMR nr. CM 0367953 din 05.08.2009; Carnet TIR nr. MX62703734din 26.12.2009 CMR nr. CM0389801 din 03.11.2009; Cornet TIR nr.XF6518626 din 25.10.2010/CMR nr.CM 0435630 din 08.09.2010; Carnet TIR nr.MX65740171 din 05.12.2010/ CMR nr. CM 0443130 dini 1.10.2010, carnet TIR nr. AX65753415 din 11.02.2001 CMR nr. CM 0456002 din 14.12.2010, Carnet TIR nr. XH66010060 din 30.04.2011/CMR nr. CM 0464780 din 04.03.2011, loturile de marfa specificate în rubricile 6,7,8,9,10,11,12 a scrisorilor de transport internaţional, au fost livrate pînă la destinaţie firmei comerciale “ДЕЛАКС УКРАИНА”, în regiunea Livovsk oraşul Truscaveţ, bul.

Orogobîcea 2. A afirmat că natura juridică a actelor susmenţionate este reglementată de Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (CMR) din 19.05.1956, iar potrivit pct. 24 din scrisorile de trăsură (CMR nr.CM 0367953 din 05.08.2009, CMR nr.CM 0389801 din 03.11.2009 CMR nr. CM 0435630 din 08.09.2010CMR nr.CM 0443130 din 11.10.2010, CMR nr.CM 0443130 din 11.10.2010, CMR nr.CM 0464780 din 04.03.2011), confirmă şi probează faptul că 2 marfa a ajuns la destinaţie, fiind aplicată apostila umedă a firmei destinatare “ДЕЛАКС

УКРАИНА” SC.

A menţionat că argumentul Serviciului Vamal al RM precum că SC SP TZOV “ДЕЛАКС УКРАИНА” este radiată din lista agenţilor economici, care efectuiază operaţiuni de import-export din 09.01.2009 nu poate fi reţinut întrucît, conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Convenţia precitată “în vederea îndeplinirii formalităţilor de vamă şi a altor care trebuie făcute înainte de eliberare a mărfii, expeditorul (firma FAREXPO SRL)” trebuie să anexeze la scrisoarea de trăsură sau să pună la dispoziţia transportatorului documentele necesare şi să-i furnizeze toate informaţiile cerute”. "Transportatorul nu este obligat să examineze dacă aceste documente şi informaţii sunt exacte sau suficiente.

Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau neregularitatea acestor documente sau informaţii.” Prin urmare, transportatorul nu era obligat să verifice autenticitatea datelor şi informaţiilor reflectate în CMR şi în actele de însoţire a mărfii, răspunderea sa fiind stabilită de prevederile art. 11 alin. 3 din Convenţie potrivit căruia “transportatorul este răspunzător ca şi un comisionar de consecinţele pierderii sau utitlizării inexacte a documentelor menţionate în scrisoarea de trăsură şi care o însoţesc sau care i s-au predat; totuşi despăgubirea pusă în sarcina sa nu o va depăşi pe aceea care ar fi datorato în caz de pierdere a mărfii.” Î.I.

„Varabii V.V” susţine că la momentul transportării mărfurilor era de bună- credinţă şi şi-a onorat obligaţiile contractuale prevăzute conform CMR, a livrat loturile de marfa, pînă la punctul de destinaţie, executînd obligaţiile de prestări servicii de transport internaţional. Deasemenea, consideră că nu poate duce răspundere pentru titularul regimului vamal de export, care asigură încheierea acestui regim vamal, precum şi de acţiunile sau inacţiunile respective care ar genera apariţia obligaţiei vamale. În calitatea sa de transportator a livrat marfa pînă la punctul de destinaţie, conform actelor de însoţire. Pînă la încheierea regimului vamal de export şi tranzit pe teritoriul Republicii Moldova, marfa a fost transportată sub acoperirea carnetului TIR, fiind aplicat sigiliul respectiv de către însuşi organul vamal de plecare la post vamal intern, ştampila inspectorului vamal în rubrica 17 a CMR-lor.

Susţine că regimul vamal de tranzit a fost încheiat la punctul vamal de destinaţie de frontieră, tot prin aplicarea ştampilei inspectorului vamal în rubrica 28 a CMR-rilor. Î.I. „Varabii V.V” menţionează că aplicarea apostilelor de către colaboratorii vamali atît la punctul de plecare cît şi la punctul de destinaţie de frontiera a organului vamal, certifică faptul că atît compartimentul marfar şi lotul de marfa cît şi documentele de însoţire a mărfii au fost perfectate şi efectuate controlul fizic/documentar fiind sub supraveghere vamală, nedepistîndu-se nici o încălcare a reglementărilor vamale.

Toate aceste circumstanţe probează în mod cert că argumentul serviciului vamal precum că mărfurile transportate de către II “Vrăbii V.V” au fost scoase de sub supraveghere vamală, sunt nefondate, iar transportarea mărfurilor a decurs fără încălcarea 3 reglementărilor vamale, ori, în caz contrar, chiar la momentul tranzitării acestor mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova loturile de marfa aveau să fie stopate şi luate măsurile de rigoare. Mai mult decît atît, nu avea să fie închis regimul vamal de tranzit. Reiterează, că scrisorile CMR invocate anterior au fost completate corespunzător atît de organul vamal intern şi de frontieră al Republicii Moldova cît şi de organul vamal de frontieră şi intern a Ucrainei, iar acest sens confirmă că marfa a ajuns la destinaţie.

Consideră reclamantul, că drepturile de import ce au fost încasate de la ei nu au o încadrare legală, iar organul vamal a aplicat ilegal normele de drept material. Procesul verbal nr. 3 din 31.05.2012, care stă la baza întocmirii deciziilor de regularizare, nu se bazează nici pe o probă elocventă, care să determine legătura cauzală între impunerea spre plată a drepturilor de import şi agentul transportator care a livrat aceste mărfuri peste frontiera vamală. La 24 septembrie 2012, Î.I.“Vrăbii V.V” a depus un demers cu privire la asigurarea acţiunii în baza art. 174, lit. b) CPC. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012, a fost admis demersul Î.I.“Vrăbii V.V” cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii.

S-a dispus interzicerea Serviciului Vamal al RM de a bloca conturile bancare ale Î.I.“Vrăbii V.V” precum şi conturile acestuia deţinute în Sistemul Informaţional Economistul, şi s-a obligat Serviciul Vamal de a debloca conturile bancare susmenţionate pînă la judecarea pricinii în fond. Prin decizia Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, a fost admis recursul Serviciului Vamal al RM, s-a casat încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2012 şi s-a emis o nouă decizie în formă de încheiere prin care cererea depusă de către Î.I.“Vrăbii V.V” cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 22 aprilie 2013, a fost strămutată examinarea cauzei puse pe rol, în instanţa de contencios administrativ a Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău după competenţă. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, cererea de chemare în judecată a Î.I.“Vrăbii V.V” a fost admisă, s-a dispus anularea deciziilor de regularizare a Serviciului Vamal nr. 16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr. 18 din 31.05.2012, nr. 19 din 31.05.2012, nr. 20 din 31.05.2012, nr. 21. din 31.05.2012, nr. 22 din 31.05.2012 ca fiind ilegale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 21 iunie 2013 a fost menţinută. Învocînd ilegalitatea acestei decizii, la 16 decembrie 2013, Serviciul Vamal al RM a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie recurate, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea înaintată de către Î.I.“Vrăbii V.V”, să fie respinsă integral. În motivarea recursului Serviciul Vamal al RM a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pe care le consideră ca fiind ilegale. 4 Mai mult, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei recurate, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Cu referire la art. 432 alin.1, lit. b) CPC a indicat că, instanţa de apel, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat la data de 16 decembrie 2013 de către Serviciul Vamal al RM în termen, avînd în vedere că copia deciziei a fost recepţionată de către acesta la data de 01 noiembrie 2013, fapt confirmat prin avizul recomandat anexat la materialele cauzei.(f.d.82). În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. La data de 09 ianuarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Î.I.“Vrăbii V.V” cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La data de 03 februarie 2014, Î.I.“Vrăbii V.V” a depus referinţă la cererea de recurs depusă de către Serviciul Vamal al RM. În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Serviciul Vamal al RM întemeiat şi care urmează a fi admis. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Studiind materialele cauzei, Compeltul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a stabilit cu certitudine faptul că conform actelor de însoţire a mărfii carnet TIR nr. UX61497838 din 19.09.2009/CMR 0389801 din 03.11.2009; carnet TIR nr. MX62703734 DIN 26.12.2009/CMR nr. CM 03898801 din 03.11.2009; carnet TIR nr. XF6518626 din 25.10.2010/CMR nr. CM 5 0435630 din 08.09.2010; carnet TIR nr. MX65740171 din 05.12.2010/CMR nr. CM0443130DIN 11.10.2010; carnet TIR nr. XH66010060 din 30.04.2011/CMR nr. CM 0464780 dinn 04.03.3011, loturile de marfaă specificate în rubricele 6-7-8-9-10-11-12 au fost livrate pînă la destinaţie societăţii comerciale СП ТЗОВ “ДЕЛАКС УКРАИНА” regiunea Livovsc, or.

Trascaveţ, bd. Drogobîncea nr. 2.(f.d.1-2, vol. 2). Conform procesului-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 3 din 31.05.2012, cu privire la controlul respectării prevederilor legale a regimului vamal de tranzit internaţional pentru mărfurile transportate sub acoperirea carnetelor TIR de către Î.I.“Vrăbii V.V”, au fost calculate drepturile de import în sumă de 5192270,10 lei, obligaţii vamale puse în sarcina agentului de transport susmenţionat, persoană cu răspundere solidară, care a participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supraveghere vamală. (f.d. 10-11, vol.-I). Conform deciziei de regularizare nr. 16 din 31.05.2012, întocmită de către şef- interimar secţia Reverificare şi audit post vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 628535,89 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.154-178, vol.-I).

Conform deciziei de regularizare nr. 17 din 31.05.2012, întocmit de şef-interimar secţia Reverificare şi audit post- vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat de la Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 67186,74 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală. (f.d.128-153, vol.-I). Conform deciziei de regularizare nr. 18 din 31.05.2012, întocmit de şef-interimar secţia Reverificare şi audit post-vămuire s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 1074489,08 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.104-127, vol.-I).

Conform deciziei de regularizare nr. 19 din 31.05.2012 întocmită de către şef- interimar secţia Reverificare şi audit post-vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 1059447,21 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.85-103, Vol.-I). Conform deciziei de regularizare nr. 20 din 31.05.2012, întocmită de către şef- interimar secţia Reverificare şi audit post-vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 884309,89 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.64-84 Vol.-I).

Conform deciziei nr. 21 din 31.05.2012, întocmită de către şef-interimar secţia Reverificare şi audit post vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat suma de 283978,39 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.43-63, Vol.-I). 6 Conform deciziei de regularizare nr. 22 din 31.05.2012, întocmită de către şef- interimar secţia Reverificare şi audit post-vămuire Curcubeţ Sergiu, s-a încasat din contul Î.I.“Vrăbii V.V” în bugetul de stat, suma de 598322,89 lei, ca obligaţii vamale recalculate din considerentul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supravegherea vamală.(f.d.23-42, Vol.-I).

Prin răspunsul nr. 28/15-6755 din 08.06.2012, Serviciul Vamal a remis actele originale, întocmite ca rezultat al controlului ulterior privind respectarea prevederilor legale ale regimului vamal de tranzit, pentru mărfurile transportate sub acoperirea carnetelor TIR de către Î.I.“Vrăbii V.V”. La data de 02 iulie 2012, în conformitate cu Legea contenciosului administrativ, în baza art. 14 şi a prevederilor Codului Vamal, Î.I.“Vrăbii V.V” în vederea respectării căii extrajudiciare de atac a depus o cerere în adresa Serviciului Vamal al RM cu privire la contestarea deciziilor de regularizare emise de către acesta. Ulterior, prin răspunsul nr. 28/11-9246 din 01.08.2013, Serviciul Vamal a respins cererea prealabilă a Î.I.“Vrăbii V.V” ca depusă tardiv.

Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a admis acţiunea înaintată de către Î.I.“Vrăbii V.V” şi a dispus anularea deciziilor nr. nr. 16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr. 18 din 31.05.2012, nr. 19 din 31.05.2012, nr. 20 din 31.05.2012, nr. 21. din 31.05.2012, nr. 22 din 31.05.2012 ca fiind ilegale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost respins, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă în raport cu probele anexate la dosar, menţionează că, decizia instanţei de apel pronunţată pe marginea pricinii respective portă un caracter prematur din următoarele considerente.

Instanţele nu au verificat data primirii de către reclamantul/intimat a deciziilor contestate în scopul verificării respectării de către Î.I.“Vrăbii V.V” a termenului de 10 zile prevăzut de art. 289 Codul Vamal, deoarece adresarea tardivă atrage după sine tardivitatea cererii de chemare în judecată, fapt ce are ca efect respingerea acţiunii ca tardive. Totodată, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, la rejudecare instanţa de apel urmează să verifice dacă importul mărfurilor susmenţionate în baza deciziilor de regularizare contestate, în perioada august 2009-2011 în Ucraina din СП ТЗОВ “ДЕЛАКС УКРАИНА” cu sediul în regiunea Livovsc, or. Trascaveţ, bd. Drogobîncea nr. 2, era posibil, şi dacă aceasta era radiată sau nu din lista agenţilor economici, sau dacă deţinea abilitatea de a efectua operaţiuni de import-export din data de 09.01.2009.

Instanţa de recurs specifică faptul că, din decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, se distinge faptul că pretenţiile înaintate în instanţa de judecată de către reclamantul/intimat Î.I.“Vrăbii V.V” cu privire la anularea deciziilor de regularizare nr. 16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr. 18 din 31.05.2012, nr. 19 din 31.05.2012, nr. 20 din 31.05.2012, nr. 21. din 31.05.2012, nr. 22 din 31.05.2012, nu au fost cercetate 7 sub toate aspectele, iar o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, are ca consecinţă remiterea pentru rejudecare în instanţa de apel. De asemenea instanţa de recurs, constată faptul că instanţa de fond la momentul anulării ca ilegale a deciziilor de regularizare, nu s-a expus asupra faptului dacă administratorul Î.I.“Vrăbii V.V” deţinea la momentul transportării mărfurilor, de declaraţiile vamale care certificau existenţa sau inexistenţa mărfurilor.

Mai mult de cît atît este menţionat că conform Raportului Uniunii Europene de Asistenţă la Frontiera Moldo-Ucraineană din 02.09.2011, Serviciul Vamal al RM a fost informat despre depistarea a două transporturi similare cu aceiaşi marfă (haine şi încălţăminte sportivă) şi cu implicarea aceloraşi subiecţi ai tranzacţiei economice externe (SRL „Farmexpo” şi СП ТЗОВ “ДЕЛАКС УКРАИНА”). Conform raportului EUBAM, la data de 27.05.2011 şi la data de 26-28.08.2011, la încheierea procedurii de tranzit a mijlocului de transport ce efectua exportul mărfurilor, acestea deja sau declarat a fi goale. Astfel, instanţa de recurs, menţionează că la rejudecarea pricinii, instanţa de apel, urmează a se expune asupra existenţei sau inexistenţei mărfurilor.

Totodată, instanţa urmează sa cerceteze veridicitatea probelor, interceptările video, din cadrul postului vamal Ucrainean prin intermediul căruia a fost asigurată traversarea mărfurilor. Astfel, Colegiul menţionează că, decizia instanţei de apel poartă un caracter prematur, deoarece a fost adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil, din care motive decizia instanţei de apel urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), 8 combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Serviul Vamal al RM, a casa decizia instanţei de apel restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎI „Vrabii V.V” împotriva Serviciului Vamal al RM cu privire contestarea actului administrativ, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Vera Macinskaia 9