3ra-4/16 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-4/16 Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecător: O. Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: A.Pruteanu, I.Cimpoi, A.Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 10 februarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Galina Stratulat, Dumitru Mardari, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Individuală „Vrabii V.V.” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, CONSTATĂ: La 10 august 2012, ÎI „Vrabii V.V.” a înaintat în instanţa de contencios administrativ acţiune împotriva Serviciului Vamal al RM, cu privire la anularea deciziilor de regularizare emise de către Serviciul Vamal al RM nr. 16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr. 18 din 31.05.2012, nr. 19 din 31.05.2012, nr. 20 din 31.05.2012, nr. 21 din 31.05.2012 şi nr. 22 din 31.05.2012.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 02.07.2012, a remis în adresa Serviciului Vamal al RM o cerere prealabilă prin care şi-a exprimat dezacordul în privinţa actelor de regularizare enunţate. La 01 august 2012, Serviciul Vamal al RM, prin scrisoarea nr. 28/11-9246, a respins cererea respectivă pe motivul depunerii acesteia tardiv. A menţionat reclamantul că la emiterea deciziilor contestate, s-a încălcat procedura de semnare şi transmitere a deciziilor de regularizare menţionate. Susţine reclamantul că, potrivit ordinului Serviciului Vamal al RM nr. 267-0 din 02.10.2009 cu privire la formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare, pct. 6) „Decizia de regularizare se va întocmi în 3 exemplare, cu înştiinţarea verbală şi înmînarea în termen de 7 zile calendaristice de la aprobare, a primului exemplar al acesteia plătitorului vamal/persoanei terţe solidar responsabile.

Mai mult, invocă că nu a fost înştiinţat verbal, şi nici nu a fost citat pentru a primi primul exemplar şi cel de-al doilea al deciziei de regularizare pentru a fi contrasemnate, iar din acest motiv la rubrica nr. 11 a acesteia nu există semnătura directorului ÎI „Varabii V.V.”, cît şi inscripţiile Serviciului Vamal al RM. 1 ÎI „Varabii V.V.” a afirmat că deciziile contestate nu au un suport juridic, iar ca temei al întocmirii acestora este indicat procesul-verbal de reverificare nr. 3 din 31.05.2012, întocmit de şeful-interimar al Secţiei reverificare şi audit post- vămuire a Serviciului Vamal al RM, Curcubeţ Sergiu. Conform acestuia, în sarcina agentului de transport ÎI „Vrabii V.V.” a fost pusă obligaţia vamală în sumă totală de 5 192 270,1 lei, fiind considerată fără nici un temei ca persoană cu răspundere solidară, care a participat la scoaterea ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală.

La fel, în privinţa sa nu există nici o decizie de sancţionare emisă de Serviciului Vamal al RM, o hotărîre definitivă sau irevocabilă a instanţelor judecătoreşti care ar demonstra fără echivoc vina transportatorului în presupusa scoatere ilegală a mărfurilor de sub supraveghere vamală. A invocat principiul prezumţiei nevinovăţiei şi a apreciat că în baza acestuia urmează a fi apreciată nevinovată pînă la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărîre definitivă.

De asemenea susţine că în conformitate cu actele de însoţire a mărfii: Carnet TIR nr. UX61497838 din 19.09.2009, CMR nr. CM 0367953 din 05.08.2009; Carnet TIR nr. MX62703734din 26.12.2009, CMR nr. CM0389801 din 03.11.2009; Cornet TIR nr.XF6518626 din 25.10.2010, CMR nr.CM 0435630 din 08.09.2010; Carnet TIR nr.MX65740171 din 05.12.2010, CMR nr. CM 0443130 din 01.10.2010, Carnet TIR nr. AX65753415 din 11.02.200, CMR nr. CM 0456002 din 14.12.2010, Carnet TIR nr. XH66010060 din 30.04.2011, CMR nr. CM 0464780 din 04.03.2011, loturile de marfă specificate în rubricile 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 a scrisorilor de transport internaţional, au fost livrate pînă la destinaţie firmei comerciale СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, în regiunea Livovsk, oraşul Truscaveţ, bul.

Orogobîcea, 2. A afirmat că natura juridică a actelor susmenţionate este reglementată de Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele (CMR) din 19.05.1956, iar potrivit pct. 24 din scrisorile de trăsură (CMR nr.CM 0367953 din 05.08.2009, CMR nr.CM 0389801 din 03.11.2009, CMR nr. CM 0435630 din 08.09.2010, CMR nr.CM 0443130 din 11.10.2010, CMR nr.CM 0443130 din 11.10.2010 şi CMR nr.CM 0464780 din 04.03.2011), confirmă şi probează faptul că marfa a ajuns la destinaţie, fiind aplicată apostila umedă a firmei destinatare СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”.

A menţionat că argumentul Serviciului Vamal al RM precum că СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” este radiată din lista agenţilor economici, care efectuează operaţiuni de import-export din 09.01.2009, nu poate fi reţinut, întrucît, conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Convenţia precitată, “în vederea îndeplinirii formalităţilor de vamă şi a altor care trebuie făcute înainte de eliberare a mărfii, expeditorul (firma FAREXPO SRL) trebuie să anexeze la scrisoarea de trăsură sau să pună la dispoziţia transportatorului documentele necesare şi să-i furnizeze toate informaţiile cerute. Transportatorul nu este obligat să examineze dacă aceste documente şi informaţii sunt exacte sau suficiente.

Expeditorul este răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau neregularitatea acestor documente sau informaţii.” Prin urmare, transportatorul nu era obligat să verifice autenticitatea datelor şi informaţiilor reflectate în CMR şi în actele de însoţire a mărfii, răspunderea sa fiind stabilită de prevederile art. 11 alin. (3) din Convenţie, potrivit căruia “transportatorul este răspunzător ca şi un comisionar de consecinţele pierderii sau utitlizării inexacte a documentelor menţionate în scrisoarea de trăsură şi care o 2 însoţesc sau care i s-au predat; totuşi despăgubirea pusă în sarcina sa nu o va depăşi pe aceea care ar fi datorat-o în caz de pierdere a mărfii”.

ÎI „Varabii V.V.” susţine că la momentul transportării mărfurilor era de bună- credinţă şi şi-a onorat obligaţiile contractuale prevăzute conform CMR, a livrat loturile de marfă pînă la punctul de destinaţie, executînd obligaţiile de prestări servicii de transport internaţional. De asemenea, consideră că nu poate duce răspundere pentru titularul regimului vamal de export, care asigură încheierea acestui regim vamal, precum şi de acţiunile sau inacţiunile respective care ar genera apariţia obligaţiei vamale. În calitatea sa de transportator, a livrat marfa pînă la punctul de destinaţie, conform actelor de însoţire. Pînă la încheierea regimului vamal de export şi tranzit pe teritoriul Republicii Moldova, marfa a fost transportată sub acoperirea carnetului TIR, fiind aplicat sigiliul respectiv de către însuşi organul vamal de plecare la post vamal intern, ştampila inspectorului vamal în rubrica 17 a CMR-lor.

Susţine că regimul vamal de tranzit a fost încheiat la punctul vamal de destinaţie de frontieră, tot prin aplicarea ştampilei inspectorului vamal în rubrica 28 a CMR-lor. ÎI „Varabii V.V.” menţionează că aplicarea apostilelor de către colaboratorii vamali atît la punctul de plecare, cît şi la punctul de destinaţie de frontieră a organului vamal, certifică faptul că atît compartimentul marfar şi lotul de marfă, cît şi documentele de însoţire a mărfii, au fost perfectate şi efectuate controlul fizic/documentar fiind sub supraveghere vamală, nedepistîndu-se nici o încălcare a reglementărilor vamale.

Toate aceste circumstanţe probează în mod cert că argumentul organului vamal precum că mărfurile transportate de către ÎI “Vrabii V.V.” au fost scoase de sub supraveghere vamală, sunt nefondate, iar transportarea mărfurilor a decurs fără încălcarea reglementărilor vamale, ori, în caz contrar, chiar la momentul tranzitării acestor mărfuri pe teritoriul Republicii Moldova, loturile de marfă aveau să fie stopate şi luate măsurile de rigoare. Mai mult decît atît, nu avea să fie închis regimul vamal de tranzit. Reiterează, că scrisorile CMR invocate anterior au fost completate corespunzător atît de organul vamal intern şi de frontieră al Republicii Moldova cît şi de organul vamal de frontieră şi intern a Ucrainei, iar acest fapt confirmă că marfa a ajuns la destinaţie.

Consideră reclamantul, că drepturile de import ce au fost încasate de la ei nu au o încadrare legală, iar organul vamal a aplicat ilegal normele de drept material. Procesul-verbal nr. 3 din 31.05.2012, care stă la baza întocmirii deciziilor de regularizare, nu se bazează nici pe o probă elocventă, care să determine legătura cauzală între impunerea spre plată a drepturilor de import şi agentul transportator care a livrat aceste mărfuri peste frontiera vamală. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2013, cererea de chemare în judecată a ÎI „Vrabii V.V.” a fost admisă, fiind dispusă anularea deciziilor de regularizare a Serviciului Vamal al RM nr.16 din 31.05.2012, nr.17 din 31.05.2012, nr.18 din 31.05.2012, nr.19 din 31.05.2012, nr.20 din 31.05.2012, nr.21 din 31.05.2012 şi nr.22 din 31.05.2012, ca fiind ilegale.

La 26.06.2013, Serviciul Vamal al RM a contestat cu apel hotărîrea instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 septembrie 2013, apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost respins cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 21 iunie 2013. 3 Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 16 decembrie 2013, Serviciul Vamal al RM a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a decizie recurate, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea înaintată de către ÎI „Vrabii V.V.” să fie respinsă integral.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 iunie 2014, recursul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost admis, decizia Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 a fost casată cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. Rejudecînd cauza, la 22 octombrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a adoptat decizia prin care apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iunie 2013 a fost casată cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înaintate de ÎI „Vrabii V.V.” ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut prevederile art. 24 alin. (3) şi 25 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 127 alin. (1), 1274 alin. (1) şi (2), 12713 alin. (1), 1811 alin. (1)-(3) Cod vamal, menţionînd că pune la îndoială posibilitatea efectuării operaţiunilor de import/export în perioada 2009- 2011 de către СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, deoarece aceasta era radiată din lista agenţilor economici din 09.01.2009. La fel, instanţa a indicat că conform informaţiei organelor vamale ale Ucrainei, mijloacele de transport ale intimatului au intrat pe teritoriul Ucrainei fără marfă.

La 10.04.2015, ÎI „Vrabii V.V.” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire și casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a invocat temeiurile prevăzute la lit. b) şi c) art. 449 CPC, menţionînd în acest sens că instanţele de judecată au examinat pricina fără atragerea în proces a СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” – destinatarul mărfii, prin cea i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Referitor la temeiul specificat la lit. b), a menţionat că instanţa de apel, contrar indicaţiilor instanţei de recurs cuprinse în decizia din 04.06.2014, s-a referit doar la faptul inexistenţei mărfurilor în unităţile de transport, omiţînd a se expune asupra celorlalte aspecte vizate de instanţa de recurs.

Ulterior, a anexat şi o scrisoare a СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, prin care aceasta confirma că în perioada anilor 2007-2012 a avut operaţiuni economice mici cu agentul economic al Moldovei. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015, cererea de revizuire depusă de către ÎI „Vrabii V.V.” a fost admisă, cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 şi rejudecarea cauzei în fond. În motivarea încheierii, instanţa de revizuire a reţinut că de către revizuent a fost prezentată confirmarea eliberată de СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” prin care se confirmă existenţa relaţiilor economice cu ÎI „Vrabii V.V.” în perioada 2007-2012, iar această confirmare nu a putut fi prezentată în instanţa de apel, deoarece intimatul nu a fost prezent la examinarea cauzei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015, apelul depus de către Serviciul Vamal al RM a fost respins, iar hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 21 iunie 2013 a fost menținută. În motivarea deciziei adoptate, instanţa de apel a menţionat că din actele pricinii, rezultă cu certitudine că loturile de marfă au fost livrate pînă la destinaţie. La 08.09.2015, invocînd ilegalitatea încheierii şi deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015, Serviciul Vamal al RM a depus cerere de recurs, prin 4 care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii şi deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2015 și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii înainte.

În motivarea recursului, recurentul a invocat interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. În speţă, Serviciul Vamal al RM a susţinut că instanţa a admis ilegal revizuirea intimatei, deoarece nu au fost prezentate nici o probă ce ar demonstra prezenţa temeiurilor prevăzute la art. 449 lit. b) şi c.) CPC invocate. Referitor la fondul cauzei, recurenta a invocat că instanţa eronat a concluzionat că regimul vamal de tranzit a fost încheiat, deoarece pe carnetele TIR şi CMR au fost aplicate ştampilele organului vamal. Indică că una din condiţiile transportului sub regimul TIR este lipsa controlului vamal, iar organul vamal a aplicat ştampila fără efectuarea controlului vamal al mărfii transportate.

La 16.10.2015, avocatul Lupu Mihail în interesele ÎI „Vrabii V.V.” a depus referinţă, prin care şi-a manifestat dezacordul cu argumentele recursului şi a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil şi neîntemeiat. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de Serviciul Vamal al RM a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi pasibil de a fi admis din următoarele considerente.

Astfel, recurentul contestă atît încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 prin care a fost admisă cererea de revizuire înaintată de ÎI „Vrabii V.V.”, cît şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de Serviciul Vamal al RM. Prin urmare, instanţa de recurs v-a aprecia legalitatea actelor judecătoreşti contestate în ordinea emiterii lor. Conform art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond. Din materialele cauzei rezultă că recurentul îşi exprimă dezacordul cu soluţia instanţei de revizuire prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de către ÎI „Vrabii V.V.”, cu casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2014 şi rejudecarea cauzei în fond.

Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.

În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului 5 declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, la 10.04.2015, ÎI „Vrabii V.V.” a depus cerere de revizuire a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, invocînd în calitate de temei art. 449 lit. b) şi c) CPC, menţionînd în acest sens că instanţele de judecată au examinat pricina fără atragerea în proces a СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” – destinatarul mărfii, prin cea i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, iar referitor la temeiul specificat la lit. b), a menţionat că instanţa de apel, contrar indicaţiilor instanţei de recurs cuprinse în decizia din 04.06.2014, s-a referit doar la faptul inexistenţei mărfurilor în unităţile de transport, omiţînd a se expune asupra celorlalte aspecte vizate de instanţa de recurs.

Ulterior, a anexat şi o scrisoare a СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, prin care aceasta confirma că în perioada anilor 2007-2012 a avut operaţiuni economice mici cu agentul economic din Moldova. Curtea de Apel Chişinău a admis cererea de revizuire, motivînd că de către revizuent a fost prezentată confirmarea eliberată de СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, prin care se confirmă existenţa relaţiilor economice cu ÎI „Vrabii V.V.” în perioada 2007-2012, iar această confirmare nu a putut fi prezentată în instanţa de apel, deoarece intimatul nu a fost prezent la examinarea cauzei. Instanţa de recurs consideră această soluţie ilegală, pornind de la următoarele. Unul din temeiurile de revizuire invocate de ÎI „Vrabii V.V.” este faptul că instanţele de judecată au examinat pricina fără atragerea în proces a СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” – destinatarul mărfii, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 447 lit. b) CPC, sunt în drept să depună cerere de revizuire persoanele care nu au participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărîrea, încheierea sau decizia judecătorească. Potrivit art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces. Colegiul remarcă că redeschiderea procesului în temeiul art. 449 lit. c) CPC, poate fi posibilă doar cu condiţia că prin hotărîrea sau decizia emisă, instanţa s-a expus în privinţa drepturilor unor persoane care nu au fost atrase în proces ca participanţi, lezîndu-le astfel în drepturi – fapt ce urmează a fi confirmat în instanţa de judecată prin prezentarea probelor.

Pornind de la prevederile acestor norme legale, Colegiul reţine că pentru a fi în posibilitatea depunerii cererii de revizuire, solicitantul trebuie să probeze că hotărîrea a cărei revizuire o solicită, îi lezează drepturile sale. Astfel, în primul rînd, cererea de revizuire este înaintată de ÎI „Vrabii V.V.” şi nu de СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА”, ceea ce decade revizuentul de dreptul de a înainta cererea de revizuire în baza acestui temei. Într-al doilea rînd, nu a fost demonstrat că decizia a cărei revizuire se solicită, lezează drepturile destinatarului mărfii. Or, СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” nu este parte a raporturilor juridice litigioase, deoarece acestea vizează încălcarea regimului juridic de transport a mărfurilor pe teritoriul vamal al R.Moldova de către ÎI „Vrabii V.V.”, la care destinatarul nu a participat, respectiv deciziile contestate ale organului vamal nu afectează nici într-un fel drepturile destinatarului mărfii.

6 În acest sens, instanţa de recurs apreciază critic afirmaţiile ÎI „Vrabii V.V.” cum că, în condiţiile în care marfa a fost livrată pînă la destinaţie – sediul СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” din regiunea Livov, or. Truscaveţ, bd. Drogobîcea, 2, Ucraina, neatragerea acesteia în proces a dus la încălcarea drepturilor acesteia de a se apăra. Or, prezenta cerere a fost înaintată şi examinată în ordinea contenciosului administrativ, unde, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, adică a Serviciului Vamal al RM. Mai mult ca atît, instanţa de revizuire în încheierea din 01 iulie 2015, nici nu a supus aprecierii acest temei. Referitor la temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, Colegiul reţine următoarele.

Potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.

Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.

7 La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuentului cum că instanţa de apel, contrar indicaţiilor instanţei de recurs cuprinse în decizia din 04.06.2014, s-a referit doar la faptul inexistenţei mărfurilor în unităţile de transport, omiţînd a se expune asupra celorlalte aspecte vizate de instanţa de recurs, nu poate fi reţinut ca temei de revizuire prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu sunt fapte determinante care ar putea influienţa soluţia dată iniţial de instanţă. În ceea ce ţine de înscrisul anexat ulterior, potrivit căruia СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” a confirma că în perioada anilor 2007-2012 a avut operaţiuni economice mici cu agentul economic al Moldovei (f.d.

180, vol. II) Colegiul conchide că, contrar concluziei instanţei de revizuire, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Or, temeiul invocat de revizuent presupune că au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. La caz, în scrisoarea la care face referire revizuentul, se menţionează că СП ТЗОВ „ДЕЛАКС УКРАИНА” a avut în perioada anilor 2007-2012 operaţiuni economice mici (transportarea mărfurilor) cu agentul economic al Moldovei – firma cu adresa juridică Moldova, or.

Edineţ, str. S. Lazo, 3. Astfel, acest înscris nu se referă la revizuentul ÎI „Vrabii V.V.”, deoarece nu este indicat expres că relaţiile economice au fost anume cu acest agent economic. Mai mult, din sensul scrisorii date nu rezultă că destinatarul face referire anume la ÎI „Vrabii V.V.”, deoarece este indicată o altă adresă juridică. În acelaşi timp, revizuentul nu a probat că nu a cunoscut aceste circumstanţe anterior, sau că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, ceea ce decade revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei. Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată.

În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC, iar instanţa de revizuire ilegal le-a admis ca atare, revizuind o hotărîre definitivă fără careva temei legal, prin ce a încălcat grav securitatea raporturilor juridice. În acest sens, Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla 8 existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire ilegal a fost admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de recurs declarată împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 urmează a fi admisă, cu casarea acestei încheieri şi emiterea unei noi soluţii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, or, retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. Referitor la legalitatea şi temeinicia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, instanţa de recurs consideră că aceasta este grav afectată, deoarece adoptarea ei a avut loc în urma admiterii ilegale a cererii de revizuire şi respectiv, urmează a fi casată.

Or, reexaminarea cauzei în ordine de apel a fost viciată, deoarece o nouă determinare a cauzei în baza aceluiaşi material probator, a periclitat principiul de lucru judecat, aşa cum a statuat Curtea Europeană într-o jurisprudenţă constantă, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. În acelaşi timp, prin recursul declarat de Serviciul Vamal al RM, se contestă şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, respectiv, instanţa de recurs v-a supune aprecierii şi legalitatea acestei decizii. Prin urmare, instanţa de apel a constatat, prin prisma pct. 6 al Ordinului Serviciului Vamal nr. 267-O din 02.10.2009 cu privire la formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare, că în deciziile de regularizare emise de Serviciul Vamal, în rubrica 11 lipseşte semnătura directorului ÎI „Vrabii V.V.”, cît şi inscripţiile organului emitent.

În acest sens, Colegiul conchide că, contrar concluziei instanţei de apel, aceste circumstanţe nu constituie temei de anulare a deciziilor de regularizare, or, fiind emise la 31.05.2012, acestea au fost comunicate în termenul legal, fiind expediate în adresa plătitorului la 08.06.2012 (f.d. 9, vol. I). În ceea ce ţine de temeinicia în fond a actelor contestate, instanţa de recurs menţionează că acest aspect nu poate fi invocat ca temei de anulare a unui act administrativ, deoarece nu se încadrează în temeiurile expres şi exhaustiv indicate de lege. Or, potrivit art. 26 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

După cum rezultă din cererea de chemare în judecată, ÎI „Vrabii V.V.”, pe lîngă invocarea faptului că deciziile de regularizare sunt emise contrar procedurii stabilite, mai invocă prioritar că aceste acte nu au un suport juridic şi nu sunt bazate pe un substrat factologic solid. 9 Însă, potrivit art. 26 alin. (2) al legii precitate, instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia. În acelaşi timp, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) al aceleaşi legi, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.

Pornind de la prevederile legale evocate, instanţa de recurs constată că pîrtîul- recurent, în speţă Serviciul Vamal al RM, a probat legalitatea şi temeinicia actelor adoptate. Or, în situaţia din speţă, determinant pentru justa soluţionare a litigiului, constituie faptul probării scoaterii mărfii de către transportator de sub regimul vamal declarat – cel de tranzit. În acest sens, recurentul a probat cu probe consistente, pertinente şi admisibile faptul scoaterii ilegale a mărfurilor de sub supraveghere vamală şi implicit apariţia obligaţiei vamale. Astfel, instanţa de apel eronat a concluzionat că regimul vamal de tranzit a fost încheiat, deoarece |pe carnetele TIR şi pe CMR au fost aplicate ştampilele organului vamal.

Or, potrivit art. 5 al Convenţiei vamale relative din 14.11.1975 la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR, o condiţie a transportului sub regim TIR este lipsa controlului vamal. Respectiv, organul vamal a aplicat ştampila fără efectuarea controlului vamal al mărfii transportate, circumstanţă ce nu-i poate fi imputată, fiind o clauză a unui tratat internaţional. Totodată, potrivit raportului de expertiză al Centrului Naţional de Expertize Judiciare nr.1268 din 20.07.2012, ştampilele aplicate de către autoritatea vamală ucraineană pe CMR şi Carnetele TIR în cauză sunt false.

În context, respingerea acestui raport de expertiză ca mijloc de probă de către instanţa de apel din motiv că nu este anexat la materialele cauzei, este eronată, deoarece recurentul, atît în instanţa de fond, cît şi în instanţa de apel, a făcut referire la acest înscris, prezentînd şi un extras din el, totodată menţionînd că prezintă doar o copie a lui din motiv că originalul se află la organul de urmărire penală care instrumentează cauza penală pe faptul dat (f.d. 21, 24 verso, 67, vol. II). Mai mult ca atît, raportul de expertiză în cauză a fost prezentat la materialele cauzei (f.d. 8- 40, vol. III). Mai mult, din informaţia prezentată oficial de organele vamale ucrainene, rezultă cert intrarea în postul de frontieră a ţării limitrofe, a mijloacelor de transport, fără marfă, fapt confirmat suplimentar şi de tichetele de control ale Serviciului de Grăniceri al Ucrainei.

În sprijinul acestei concluzii vine şi informaţia oficială parvenită de la partea ucraineană cum că СП ТЗОВ „Делакс Украина” în perioada respectivă nu efectua operaţiuni de import-export, ceea ce demonstrează ficţiunea transportului mărfii peste frontiera RM. În acelaşi timp, instanţa de apel nu a luat în considerare răspunderea transportatorului pentru pierderea mărfii, prevăzută de art. 11 alin. (3) al Convenţiei relative din 19.05.1956 la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele CMR, ci a reţinut eronat ca incidente prevederile art. 11 alin. (l) şi (2) ale Convenţiei susmenţionate, or, intimatei nu i s-a imputat perfectarea incorectă a actelor de transport, ci descărcarea ilegală pe teritoriul Republicii Moldova a 10 mărfurilor străine aflate sub supraveghere vamală şi care urmau a fi scoase de pe teritoriul ţării.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că recurenta a probat incontestabil legalitatea actelor administrative contestate de intimat, iar decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece provine din aprecierea eronată a circumstanţelor cauzei şi respectiv, aplicarea eronată a normelor de drept material. Prin urmare, Colegiul conchide că decizia instanţei de apel urmează a fi casată, deoarece prerogativele instanţei de recurs sunt cele de îndreptare a erorilor judiciare, iar în situaţia din speţă, corectarea erorilor poate fi înfăptuită prin casarea deciziilor emise ilegal şi restabilirea situaţiei anterioare încălcării dreptului la un proces echitabil, care a afectat securitatea raporturilor juridice.

Pornind de la circumstanţele menţionate supra, Colegiul conchide asupra necesităţii casării încheierii şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015 şi emiterii unei încheieri noi de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire înaintate de ÎI „Vrabii V.V.”. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. c) şi 445 alin. (1) lit. f) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Se casează încheierea şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 iulie 2015, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Individuală „Vrabii V.V.” împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se pronunţă o nouă încheiere după cum urmează.

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Întreprinderea Individuală „Vrabii V.V.” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2014, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală Galina Stratulat Dumitru Mardari Iuliana Oprea 11