3ra-597/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Arnăut 3ra-597/13 DECIZIE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iuliana Oprea, Tatiana Vieru, Svetlana Novac, Iurie Bejenaru examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tip-Top” împotriva Biroului Vamal Centru privind contestarea actului administrativ şi încasarea prejudiciului material, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, prin care a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tip-Top” împotriva Biroului Vamal Centru privind contestarea actului administrativ şi încasarea prejudiciului material, c o n s t a t ă: La 12 decembrie 2011 SRL „Tip-Top” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Centru privind anularea procesului-verbal a Biroului Vamal Centru nr.007 din 23 noiembrie 2011 şi a actului constatator nr.73 din 22 noiembrie 2011. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că la 28 noiembrie 2011 a primit prin postă procesul-verbal a Biroului Vamal Centru nr. 007 din 23 noiembrie 2011 şi actul constatator nr.73 din 22 noiembrie 2011. Conform actelor respective, pîrîtul cere să fie achitate recalculele în suma totală de 35902,90 lei, inclusiv plata de bază - 24757,79 lei şi penalitate -11145,11 lei.

Consideră reclamantul cerinţele invocate în actele contestate neîntemeiate deoarece Codul vamal al Republicii Moldova art. 145, 174, 178, 179 şi ordinul departamentului vamal n. 276 din 24.10.2002 prevede permiterea vămuirii mărfurilor de către organele vamale pentru agenţii economici participanţii tranzacţiilor economice externe cu condiţia prezentării actelor indicate reeşind din particularităţile tranzacţiei şi regimul vamal, inclusiv şi ceritificatele de origine ST1. Fapt care a fost executat de întreprinderea mixtă Moldo-Germană „Tip Top” SRL la importul mărfurilor respective în zona liberă. La eliberarea acestor mărfuri altor agenţi economici de ÎM. „Tip Top” spre CC „Camelia” SA, aceste certificate au fost prezentate în original pentru întocmirea şi verificarea declaraţiei, după vămuire certificatele au fost luate pentru vămuirea altor loturi de mărfuri menţionate în certificatul respectiv şi anexate la declaraţiile ulterioare.

Reieşind din legislaţia în vigoare, în cazul dat ÎM „Tip Top” SRL nu este obligat să prezinte astfel de certificat deoarece această întreprindere nu este participant al relaţiilor economice externe, fiindcă nu importă marfa direct din altă ţara şi nici n-au încheiat astfel de contract. În ce priveşte recalcularea taxelor vamale şi penalităţii în valoarea de 35902,90 lei - ÎM „Tip Top” SRL la aparate de gătit cu gaz de origine din Republica Belorus or.

Brest şi frigiderelor combinate „Indesit” de origine Rusia, la fel consideră acţiunile organului vamal neîntemeiate, deoarece introducerea mărfurilor străine în Zona liberă în vederea simplei depozitări şi scoaterea lor ulterioară pe teritoriul Republicii Moldova a fost efectuată în strictă conformitate cu procedura stabilită în punctele 340 şi 341 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005. Faptul că aceste mărfuri o anumită perioadă de timp sînt depozitate în Zona liberă fără ca ele să fie supuse cărorva operaţiuni, nu schimbă originea lor.

În art.3 pct. (l) al Acordului de crearea Zonei de comerţ liber din 15.04.1994, la care, de rînd cu celelalte state membre a CSI este parte şi Republica Moldova, este stipulat că părţile, care fac parte la Acord nu aplică taxe vamale la introducerea mărfurilor originare de pe teritoriul vamal al unei părţi pe teritoriul vamal al altei părţi. În art.7 pct. (10) al Legii „Cu privire la zonele economice libere” nr.440-XV din 27 iulie 2001 este prevăzut că livrările de mărfuri din Zona liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate importului şi se reglementează în conformitate cu legislaţia, adică faţă de aceste mărfuri se aplică aceleaşi prevederi legislative ca şi pentru mărfurile care se importă în republică în mod direct şi deci, în cazul dat, în baza acordului internaţional susmenţionat nu se aplică taxe vamale.

La frigidere combinate „Indesit” nu poate fi supus recalculului nu doar pentru că marfa este de origine din Rusia, dar şi fiind faptul că la întocmirea declaraţiei da către declarant a fost folosit un cod greşit - 84182900 în loc de codul corespunzător - 84181000 care prevede frigidere combinate cu uşi separate si are taxa vamala de 0%. Aceste acte au fost contestate în Biroul Vamal Centru prin cererea cu nr. de intrare 8141 din 16.12.2011 şi în Serviciul Vamal al Republicii Moldova cu nr. de intrare 169-16 din 06.12.2011. Răspuns la dezacord nu a fost primit şi actele contestate nu au fost abrogate de către pîrît.

Din considerentele expuse expres în cererea de chemare în judecată şi cele declarate în şedinţa de judecată, reprezentantul reclamantului a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, ca fiind întemeiată şi legală cu anularea actului administrativ contestat ca ilegal, încasarea despăgubirilor materiale şi cheltuielilor pentru asistenţa juridică în mărime de 500 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 s-a admis parţial cererea de chemare în judecată declarată de SRL „Tip-Top”, s-a anulat ca ilegal actul constatator nr.73 din 22.11.2011. S-a obligat Biroul Vamal Centru să restituie către SRL “Tip-Top” suma de 35 902,90 lei. S-a încasat din contul Biroului Vamal Centru cheltuielile de asistenţă juridică în beneficial SRL “Tip-Top” în sumă de 500 lei.

În rest cerinţele s-au respins ca neîntemeiate. La 30 ianuarie 2013 şi respectiv la 31 ianuarie 2013, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrii atacate, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinse pretenţiile înaintate integral. Recurentul în motivarea recursului a indicat că prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material şi nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. Totodată, recurentul a indicat că partea descriptivă şi motivarea hotărîrii vine în contradicţie cu dispozitivul acesteia. Instanţa de apel nu a ţinut cont de dovezile şi probele prezentate de către Biroul Vamal, fapt ce a determinat examinarea superficială a materialelor dosarului, fiind emisă în acest sens o hotărîre unilaterală şi neîntemeiată, fiind încălcate chiar şi prevederile art.239 CPC.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit.b) CPC. În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. În conformitate cu art. 241 al. (5) şi (6) CPC, în motivarea hotărîrii se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.

Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii. Din esenţa normelor de drept citate, rezultă că hotărîrea trebuie să fie certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare şi concretă. Circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează să fie expuse într-o strictă consecutivitate logică. De asemenea, concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărîrii, trebuie să coincidă cu concluziile instanţei din partea dispozitivă a hotărîrii. Or, în caz contrar, hotărîrea echivalează cu o nemotivare.

În acest context, instanţa de recurs reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea primei instanţe nu corespunde exigenţelor susmenţionate nu au putere de convingere, fiind contradictorie.

Astfel, din partea motivată a hotărîrii primei instanţe rezultă că acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi anume: „ …instanţa de contencios administrativ consideră că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, şi care urmează a fi respinsă…”, ca în dispozitivul hotărîrii prima instanţă să admită acţiunea parţial. În astfel de circumstanţe şi avînd în vedere faptul că soluţia primei instanţe expuse în dispozitivul hotărîrii este în contradicţie cu soluţia adoptată în partea motivată a hotărîrii, se constată încălcarea normelor de drept procedural stipulate la art. 241 al. (5) şi (6) CPC, ceea ce constituie temei de casare a hotărîrii primei instanţe cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că s-a constatat o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a casa integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012 şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă. La rejudecarea pricinii, prima instanţă urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminînd pricina să emită o hotărîre legală şi întemeiată, respectînd dreptul părţilor la un proces echitabil. Conform art. II al. (3) din Legea pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă nr. 155 din 05 iulie 2012, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cererile de chemare în judecată depuse pentru examinarea de fond la curţile de apel se vor transmite instanţelor judecătoreşti competente.

În conformitate cu art. 38 al. (2) CPC, acţiunea împotriva unei organizaţii se intentează în instanţa de la sediul ei sau al organului ei de administraţie. Sediul pîrîtului Biroul Vamal Chişinău, se află pe bd.Dacia 49/6, mun. Chişinău, ce se află în raza de activitate a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că pricina urmează a fi remisă spre rejudecare la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău.

Se casează integral hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Tip-Top” împotriva Biroului Vamal Centru privind contestarea actului administrativ şi încasarea prejudiciului material, cu restituirea pricinii spre rejudecare în fond la Judecătoria Botanica mun. Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Bejenaru