3ra-1156/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: M.Ciugureanu dosarul nr. 3ra-1156/13 DECIZIE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de Biroul Vamal Chişinău, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Nica Olga” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, prin care cererea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 24 aprilie 2011 reclamantul SRL „Nica Olga” s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Biroul Vamal Chişinău, privind anularea actelor de inspecţie a declaraţiile vamale nr.3029I5929, 3029I7522 şi 3029I8042 cu privire la majorarea valorii în vamă cu 500200,36 lei, cu obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie plăţile vamale achitate excedentar în mărime de 75854.85 lei.

Ulterior au fost contestate şi actele de inspecţie la declaraţiile vamale 3029I22422, 3029I14395, 3029I27203, 3029I20283, 3029I15543, 3029I0598, care au constituit obiectul examinării în cadrul aceluiaşi dosar. În motivarea cererii reclamantul a menţionat, că organul vamal, prin actele de inspecţie la declaraţiile vamale menţionate a majorat valoarea în vamă la mărfurile importate, impunindu-1 să achite suplimentar 213 935.51 lei. Consideră, că la declaraţiile vamale au fost anexate toate actele necesare pentru aplicarea metodei I de determinare a valorii în vamă a mărfii, însă organul vamal ignorînd actele normative în vigoare a majorat valoarea în vamă a mărfii, aplicînd prin derogare de la prevederile art.10 alin. (2) a Legii nr. 1380 metoda de rezervă, prevăzută de art. 17 a Legi sus numite.

În toate cazurile au fost importate uşi si ramele lor confecţionate din MDF, fiind cele mai ieftine posibil de procurat din China si desigur şi calitatea lor era corespunzătoare. De fiecare dată reclamantul, prin intermediul brokerului vamal întocmea declaraţiile vamale, arătîndu-se valoarea mărfurilor indicate în documentele comerciale şi existau toate motivele pentru aplicarea metodei I de determinare a valorii în vamă. Organul vamal de fiecare data nu a accepta documentele prezentate şi întocmea acte de inspecţie, dispunînd majorarea valorii în vamă la toate poziţiile de mărfuri importate. Din cauza preţului exagerat de mare format după vămuirea mărfurilor, reclamantul a avut probleme cu realizarea lor.

Astfel numai datorită majorării valorii vamale preţul de realizare expus pe piaţă a fost mai mare cu 200-400 lei pentru fiecare uşă. Din aceste motive ulterior a renunţat la importul lor şi nu mai importa astfel de mărfuri. Consideră, că prin acţiunile sale, organul vamal a încălcat prevederile legale prevăzute în art.8 alin.(3); art.11 alin.(2),(3), (4); art.13 alin.(2); art.17 alin.(3) a Legii cu privire la tariful vamal, lit.”j” pct.13 a Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, cît şi producerii stabilite pentru emiterea actelor de inspecţie, prevăzute în ordinul SV nr.480 din 18.12.2006. De asemenea prin majorarea nejustificată a valorii mărfurilor importate pîrîtul a încălcat şi prevederile Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08.05.

2001, ratificat prin Legea 218-XV din 01.06.2001. Prin hotărîrea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 a fost admisă cererea SRL „Nica Olga”, fiind declarate ilegale acţiunile Biroului vamal Chişinău cu referire la majorarea valorii în vamă la declaraţiile vamale nr.3029I22422 din 08.09.2011, 3029I14395 din 20.06.2011, 3029I7522 din 08.04.2011, 3029I27203 din 26.10.2011, 3029I20283 din 20.08.2011, 3029I15543 din 01.07.2011, 3029I0598 din 12.05.2011, 3029I5929 din 24.03.2011, 3029I8042 din 13.04.2011 în privinţa SRL „Nica Olga” cu anularea actelor de inspecţie la aceste declaraţii vamale. S-a obligat Biroul vamal Chişinău să restituie plăţile vamale achitate excedentar în mărime de 213935,51 lei.

La 16 aprilie 2013 Biroul vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi hotărîrea a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi normelor de drept procedural . Astfel, instanţa de fond nu a soluţionat un capăt de cerere invocat de SRL „Nica Olga”, ce se referă la DV nr.3029I15304 din 28.06.2011.

În acest mod, concluziile instanţei de fond se contrazic prin faptul că, pe de o parte, întreaga acţiune a intimatului, ce vizează inclusiv şi declaraţia vamală menţionată mai sus, a fost admisă, iar pe de altă parte, Biroul vamal Chişinău este lipsit de argumentele de a cunoaşte constatarea legalităţii acţiunilor vizavi de această declaraţie. Mai mult ca atît, în privinţa declaraţiei vamale cu nr.3027I27203 din 26.10.2011, intimata şi-a retras cerinţa de anulare a actului de inspecţie, iar instanţa de fond a admis acest demers. Astfel, prima instanţă şi-a depăşit în mod flagrant competenţa, dispunînd asupra legalităţii unui act administrativ care deja a fost adjudecat în instanţele de judecată.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiate, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulînd hotărîrea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţă de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat.

Potrivit art. 25 alin. 1 lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, instanţa de contencios administrativ, judecînd acţiunea este în drept să adopte hotărîre de respingere a acţiunii dacă ea este nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale. Din materialele cauzei rezultă că, recursul, înaintat de către Biroul vamal Chişinău asupra hotărîrii CA Chişinău din 04 februarie 2013, a fost înregistrat la 20 martie 2013 (f.d.

224). Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia. Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea enunţată, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. Din materialele cauzei rezultă că, SRL „Nica Olga” s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Biroul Vamal Chişinău, privind anularea actelor de inspecţie a declaraţiile vamale nr.3029I5929, 3029I7522 şi 3029I8042 cu privire la majorarea valorii în vamă cu 500200,36 lei, cu obligarea Biroului vamal Chişinău să restituie plăţile vamale achitate excedentar în mărime de 75854.85 lei.

Ulterior au fost contestate şi actele de inspecţie la declaraţiile vamale 3029I22422, 3029I14395, 3029I27203, 3029I20283, 3029I15543, 3029I0598, care au constituit obiectul examinării în cadrul aceluiaşi dosar. Totodată, organul vamal, prin actele de inspecţie la declaraţiile vamale menţionate a majorat valoarea în vamă la mărfurile importate, impunindu-1 să achite suplimentar 213935.51 lei. Prin urmare rezultă că, SRL „Nica Olga” a importat în baza declaraţiilor vamale uşi din lemn în complet cu accesorii. Ulterior, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, intimatul Biroul vamal Chişinău a stabilit că SRL „Nica Olga” a aplicat incorect metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, drept rezultat a fost întocmit actul de inspecţie.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricini în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, a declarat ilegale acţiunile Biroului vamal Chişinău cu referire la majorarea valorii în vamă la declaraţiile vamale nr.3029I22422 din 08.09.2011, 3029I14395 din 20.06.2011, 3029I7522 din 08.04.2011, 3029I27203 din 26.10.2011, 3029I20283 din 20.08.2011, 3029I15543 din 01.07.2011, 3029I0598 din 12.05.2011, 3029I5929 din 24.03.2011, 3029I8042 din 13.04.2011 în privinţa SRL „Nica Olga” cu anularea actelor de inspecţie la aceste declaraţii vamale. A obligat Biroul vamal Chişinău să restituie plăţile vamale achitate excedentar în mărime de 213935,51 lei. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu.

Astfel, conform art. 179 alin. (1) din Codul vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Conform pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj;

i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Conform pct. 14 din Regulamentul enunţat, în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct.13 al prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vânzătorului; facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; documentele contabile; acordurile privind licenţa sau de autor; licenţele de export (import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); alte documente şi informaţii care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate.

Din materialele dosarului rezultă că verificând corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii, organul vamal a ajuns la concluzia că actele prezentate nu sunt suficiente pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate şi a solicitat intimatei prezentarea următoarelor acte: documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova, contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu vânzătorul produselor în vederea încheierii şi derulării contractului, declaraţia vamală a ţării de expediere, certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate, etc., comenzile de livrare, cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmei producătoare şi calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului).

În consecinţă, setul de documente suplimentar solicitat nu a fost prezentat, din care considerente în baza setului de documente deja prezentat, organul vamal a concluzionat că setul de documente prezentat iniţial nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată. Astfel, conform art. 8 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege. Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt stipulate la art. 10 din Legea cu privire la tariful vamal, care prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea enunţată, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile. Ţinând cont de prevederile legale enunţate, precum şi de faptul că SRL „Nica Olga”nu a prezentat toate documentele necesare pentru stabilirea corectă a valorii în vamă a mărfii importate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că Biroul vamal Chişinău just a aplicat metoda de rezervă pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.

La acest capitol se va menţiona că întru aplicarea metodei 1, adică în baza tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, caracteristica de bază şi condiţia esenţială a tranzacţiei îl constituie preţul pentru o unitate de marfă stabilit în contractul comercial. Colegiul civil reţine că, instanţa de fond nu a soluţionat un capăt de cerere invocat de SRL „Nica Olga”, ce se referă la DV nr.3029I15304 din 28.06.2011. În acest mod, concluziile instanţei de fond se contrazic prin faptul că, pe de o parte, întreaga acţiune a intimatului, ce vizează inclusiv şi declaraţia vamală menţionată mai sus, a fost admisă, iar pe de altă parte, Biroul vamal Chişinău este lipsit de argumentele de a cunoaşte constatarea legalităţii acţiunilor vizavi de această declaraţie.

Mai mult ca atît, în privinţa declaraţiei vamale cu nr.3027I27203 din 26.10.2011, intimata şi-a retras cerinţa de anulare a actului de inspecţie, iar instanţa de fond a admis acest demers. Astfel, prima instanţă şi-a depăşit în mod flagrant competenţa, dispunînd asupra legalităţii unui act administrativ care deja a fost adjudecat în instanţele de judecată. În această ordine de idei se constată atât netemeinicia acţiunii înaintate de către SRL „Nica Olga”, cât şi ilegalitatea hotărârii primei instanţe. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este ilegală, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat Biroul Vamal Chişinău. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Nica Olga” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Nica Olga” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru