3ra-1403/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1403/14 prima instanţă: V. Puica instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnaut ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată declarată de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” către Biroul Vamal Chişinău, privind declararea ilegalităţii actului de inspecţie din 09 noiembrie 2012 şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import-export, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, prin care cererea de apel depusă de Biroul Vamal Chișinău a fost admisă, casată hotărîrea instanței de fond, fiind pronunțată o hotărîre nouă de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 07 decembrie 2012 reclamantul Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău, solicitând anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău cu privire la ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 09 noiembrie 2012 de către Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău a surplusului taxelor vamale încasate în mărime de 110 690,87 lei.

În motivarea acţiunii, reprezentantul reclamantului indică că la 09 noiembrie 2012, la Biroul Vamal Chişinău a fost depusă declaraţia vamală nr.3029I28715 pentru vămuirea unui lot de marfa (articole de feronerie pentru construcţii, suporturi pentru televizoare, mobilier din metal şi mobilier din sticlă).

Mai indică că, valoarea în vamă a mărfurilor a fost declarată conform metodei nr.l de determinare a valorii în vamă „metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează a fi plătit”, iar în acest sens organului vamal i-a fost prezentată declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-1), însă angajaţii Biroului Vamal Chişinău au refuzat vămuirea mărfii conform documentelor prezentate şi la 09 noiembrie 2012 au solicitat suplimentar contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective, declarația vamală a țării de expediere în original cu specimene, corespondența comercială, calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, cataloagele, ofertele de preț ale firmei producătoare, calculul firmei producătoare pentru prețul de cost al mărfurilor evaluate.

Valoarea în vamă a mărfurilor declarate de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” a constituit 360 485,80 lei. A concretizat că, cerinţele organului vamal privind prezentarea actelor menţionate au fost respectate, cu excepţia calculului firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, deoarece firma producătoare a refuzat să-l prezinte, fiind catalogat ca secret comercial. Cu toate acestea, organul vamal nu a acceptat actele prezentate de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” şi a aplicat metoda a 6-a, „metoda de rezervă” de determinare a valorii în vamă, majorând valoarea în vamă a mărfurilor cu suma de 317 597,87 lei. În rezultat, Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” a fost impusă să împrumute bani şi să achite drepturile de import/export calculate în plus de organul vamal, în sumă de 110 690,87 lei.

Consideră că biroul vamal ilegal nu a acceptat valoarea în vamă declarată de reclamant, conform metodei nr.l de determinare a valorii în vamă, or reclamantul s-a conformat întru totul cerinţelor stipulate în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002 şi a prezentat toate actele care confirmau preţul mărfii declarate şi permiteau organului vamal să aplice metoda nr. l de apreciere a valorii în vamă a mărfii – ”metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează a fi plătit”. La 19 noiembrie 2012 reclamantul s-a adresat către pârât cu o cerere prealabilă în care a solicitat revocarea acţiunilor ilicite privind majorarea valorii în vamă a mărfii declarate conform declarației vamale nr.3029I28715.

Pârâtul la 28 noiembrie 2012 a respins cererea prealabilă, motivând că organul vamal a respectat cu stricteţe prevederile legislaţiei în vigoare la vămuirea mărfurilor declarate de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”.

În drept, și-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. l alin.(2), art.26 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ, pct.12 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, art.7 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. La data 15 noiembrie 2013 a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, solicitînd anularea Actului de inspecție întocmit de pîrît la 09 noiembrie 2012 în care s-a decis rectificarea valorii în vamă a mărfii declarate de reclamant în baza declarației vamale nr.3029I28715 din 09 noiembrie 2012, obligarea pîrîtului să restituie suma drepturilor de import/export achitată în cuantum de 103 155,79 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica din 02 decembrie 2013, s-a admis cererea de chemare în judecată declarată de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” către Biroul Vamal Chişinău despre anularea actului administrativ şi restituirea diferenţei din taxa vamală, s-a anulat actul de inspecţie al Biroului Vamal Chişinău din 09 noiembrie 2012 cu privire la ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate de Societatea cu răspundere limitată ”Comitek” conform declaraţiei vamale nr.3029I28715 din 09 noiembrie 2012, s-a restituit Societății cu răspundere limitată ”Comitek”, prin intermediul conturilor trezoreriei, suma taxelor vamale achitate în plus, în mărime de 103 155,79 (o sută trei mii o sută cincizeci şi cinci,79) lei.

(f.d.216-221). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, casată hotărîrea instanței de fond, fiind pronunțată o hotărîre nouă sub formă de decizie, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea Societății cu răspundere limitată ”Comitek” către Biroul Vamal Chişinău, privind declararea ilegalităţii actului de inspecţie din 09 noiembrie 2012 şi obligarea restituirii sumei drepturilor de import-export (f.d.236-242). La 03 septembrie 2014, reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan, împuternicit prin mandat avocațial seria MA nr. 0281321 din 04 decembrie 2012 (f.d.8) a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 30 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel nu a aplicat norma materială care trebuia aplicată, a interpretat eronat normele de drept material, precum și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele dosarului. Suplimentar a invocat următoarele argumente: - prevederile Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, au fost interpretate abuziv de către organul vamal, acesta a cerut de la recurent acte care nu există, care nu puteau fi efectiv prezentate şi în rezultat, s-a folosit de aceste cerinţe nesatisfăcute pentru a refuza în aplicarea metodei nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfurilor şi aplicarea metodei a 6-a prin majorarea valorii în vamă a mărfii declarate.

- acţiunile Societății cu răspundere limitată „Comitek” au fost conforme legislaţiei în vigoare şi anume art.7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, care prevede că valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Societatea cu răspundere limitată „Comitek” a prezentat toate actele care demonstrau valoarea reală a tranzacţiei cu marfa declarată şi nu exista nici un temei pentru a nu aplica metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă.

- conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, Biroul Vamal Chişinău este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarantul Societatea cu răspundere limitată „Comitek”, însă, Biroul Vamal Chişinău a încălcat art. 8 alin. (3) din Legea nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 care prevede că doar „în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) si/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine desinestătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege”.

- societatea cu răspundere limitată „Comitek” a respectat întrutotul cerinţele Legii contenciosului administrativ privind procedura prealabilă de contestare a actului administrativ. La data de 19 septembrie 2014 în adresa Biroului Vamal Chișinău a fost expediată copia recursului declarat de către reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. Biroul Vamal Chișinău nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea recursului fiind decisă în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Comitek”, avocatul Petru Balan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari