3ra-1157/14 — contestarea actului administrativ

3ra-1157/14 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

prima instanță – R. Țurcanu dosarul nr. 3ra-1157/14

instanța de apel – N. Budăi, I. Muruianu, V. Pruteanu

ÎNCHEIERE

22 octombrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul

Vamal Chișinău

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„CBIT.MD” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, prin care a fost

respins apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei

Botanica mun. Chișinău din 19 martie 2014, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 17 ianuarie 2014 ÎM „CBIT.MD” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că ÎM „CBIT.MD” SRL este importatorul

mărfurilor în RM și prin declarațiile vamale 3019 I 29547 din 23 decembrie 2013,

3019 I 29688 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29605 din 23 decembrie 2013, 3019 I

29938 din 24 decembrie 2013, 3019 I 30406 din 26 decembrie 2013, 3019 I 68 din

10 ianuarie 2014, 3019 I 73 din 10 ianuarie 2014 de pe contul întreprinderii de către

Biroul Vamal Chișinău au fost încasate plăți vamale suplimentare în sumă de

1219775,94 lei.

Menționează că în urma reviziei contabile efectuate la ÎM „CBIT.MD” SRL s-a

stabilit o supraplată în mărime de 1219775,94 lei față de Biroul Vamal Chișinău,

apreciind acțiunile pârâtului ca fiind nejustificate și nefondate din motivul că au fost

încălcate direct normele imperative.

În temeiul art. 52 al Constituției Republicii Moldova, art. 1, 14 Legea privind

contenciosului administrativ și Legea cu privire la tariful vamal, Regulamentului cu

privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul

Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002

consideră actele contestate ca ilegale.

Afirmă că întreprinderea a respectat întocmai procedura stabilită la determinarea

și declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse și pentru confirmarea veridicității

1

datelor privind valoarea în vamă anunțată și a datelor suplimentare referitoare la ea, au

prezentat documentele de bază, care nu au fost contestate de către părți.

Consideră că acțiunile pârâtului sunt contrare art. 7 pct. 2 al Legii cu privire la

tariful vamal și pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Menționează că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunțate,

documentele menționate în pct. 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare

a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, nu sunt

suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informațiile

suplimentare necesare. Pentru a acumula informații suplimentare organul vamal este în

drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terțe persoane

referitoare la tranzacție; b) facturile pentru decontări către persoane terțe în beneficiul

vânzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision și broker, referitoare la

tranzacția cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licența

sau de autor; f) licențele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de

livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor

producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru prețul de cost al mărfurilor

evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului) ; k) alte documente și

informații care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii anunțate.

Susține că organul vamal nu a solicitat documente suplimentare la declarația

vamală, acceptând astfel cele prezentate anterior de către întreprindere și nu și-a

rezervat cerința obligatorie de confirmare. Mai mult ca atât ÎM „CBIT.MD” SRL a

săvârșit anterior importuri de acest gen.

Afirmă că suplimentar a prezentat organului vamal informații cu privire la

valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, lista de prețuri

ale producătorului, de care nu dispune organul vamal (documentele comerciale,

vamale și de plată, facturi, scrisori de trăsură etc. referitoare la tranzacții cu mărfuri

identice sau similare).

Indică că la acumularea informației privind valoarea în vamă, organul vamal

antrenat în vămuirea mărfurilor, trebuie să prezinte informații, pe care nu le are

declarantul, inclusiv despre prețurile de referință la mărfurile din circuitul comerțului

extern, precum și de date privind mărfurile identice sau similare, a cărora perfectare

vamală a efectuat-o anterior. Totodată, autoritatea vamală nu a prezentat

ÎM „CBIT.MD” SRL informațiile de care dispune despre prețurile medii contractuale

sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacții, care ar confirma valoarea

mărfii importate.

Invocă în contextul art. art. 5, 6, 8 Legea cu privire la tariful vamal și pct. 16 al

Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor

introduse pe teritoriul Republicii Moldova că organul vamal pe lângă faptul că nu a

prezentat actele cu caracter administrativ, nu a prezentat ÎM „CBIT.MD” SRL

informațiile, prețurile de referință la marfa importată, ci unilateral, subiectiv și

neobiectiv a recalculat valoarea în vamă și în temeiul art. 127 Cod vamal a încasat ca

titlu executoriu suma de 1219775,94 lei.

Consideră că nu au fost transparente și clare acțiunile Biroului Vamal Chișinău,

conform căror temeiuri și metode specificate la art. art. 11, 12, 13, 15 și 16 Legii cu

privire la tariful vamal, nu au putut fi utilizate față de ÎM „CBIT.MD” SRL și de ce

2

valoarea în vamă a mărfii s-a determinat fără prezentarea actelor constatatoare, precum

și s-a decis majorarea plăților vamale.

Menționează că conform art. 12713 Cod vamal actul constatator reprezintă un

document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care

servește drept dovadă a apariției obligației vamale, document spre executare

obligatorie din momentul aprobării de către conducerea organului vamal și semnării lui

de ambele părți. Titularul obligației vamale semnează actul constatator chiar și în caz

de dezacord. În caz de dezacord, actul constatator poate fi atacat în conformitate cu

prevederile prezentului cod.

Susține că nu a știut despre existența acestor acte constatatoare, nu a semnat

astfel de acte, precum și nu a știut despre încasările efectuate de Biroul Vamal

Chișinău de pe contul curent al declarantului.

Remarcă că conform anexei nr. 4 la Legea cu privire la tariful vamal „Note

interpretative la unele articole din Legea cu privire la tariful vamal”, consecutivitatea

aplicării metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfii trebuie să fie cu o

flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor ce ar fi conformă obiectivelor și

prevederilor legii.

Invocă că organul vamal subiectiv, neîntemeiat și nefondat, fără prezentarea

motivelor legale și temeinice clare, a aplicat direct metoda de rezerva față de

ÎM „CBIT.MD” SRL. Oricare acte, fapte, informații, date și referințe de către pârât

nici la momentul actual nu sunt expuse, prezentate sau citate ÎM „CBIT.MD” SRL.

Solicită anularea acțiunilor Biroului Vamal Chișinău privind calculul

(recalculul) drepturilor de import/export față de ÎM „CBIT.MD” SRL asupra

declaraților vamale cu nr. 3019 I 29547 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29688 din

23 decembrie 2013, 3019 I 29605 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29938 din

24 decembrie 2013, 3019 I 30406 din 26 decembrie 2013, 3019 I 68 din 10 ianuarie

2014, 3019 I 73 din 10 ianuarie 2014 și încasarea de la Biroul Vamal Chișinău în

beneficiul ÎM „CBIT.MD” SRL a sumei percepute nefondat în valoare de 1219775,94

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 19 martie 2014 a fost

admisă acțiunea, anulate ca fiind ilegale și fără efecte juridice actele cu caracter

administrativ, actele de inspecție nr. 3019 I 29547 din 23 decembrie 2013, 3019 I

29688 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29605 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29938 din

24 decembrie 2013, 3019 I 30406 din 26 decembrie 2013, 3019 I 68 din 10 ianuarie

2014, 3019 I 73 din 10 ianuarie 2014 emise de către Biroul Vamal Chișinău privind

calculul (recalculul) drepturilor de import față de ÎM „CBIT.MD” SRL asupra

declarațiilor vamale cu nr. 3019 I 29547 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29688 din

23 decembrie 2013, 3019 I 29605 din 23 decembrie 2013, 3019 I 29938 din

24 decembrie 2013, 3019 I 30406 din 26 decembrie 2013, 3019 I 68 din 10 ianuarie

2014, 3019 I 73 din 10 ianuarie 2014 și încasarea din contul Biroului Vamal Chișinău

în beneficiul reclamantului a sumelor încasate nefondat în baza actelor de inspecție

contestate în valoare de 1219775,94 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2014 a fost respins apelul

declarat de Biroul Vamal Chișinău și menținută hotărârea primei instanțe.

La 17 iulie 2014 Biroul Vamal Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și hotărârii

primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

3

Menționează că a făcut cunoștință cu decizia integrală a instanței de apel la

07 iulie 2014, ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire cu numărul de intrare 2928 din

07 iulie 2014.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanței de apel,

considerând că instanța a interpretat în mod eronat legea.

Indică că conform art. 6 al Legii cu privire la tariful vamal la trecerea mărfii

peste frontiera vamală, declarantul anunță valoarea în vamă a acesteia autorității

vamale, iar conform art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal autoritatea vamală

exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă.

Argumentele instanței de judecată precum că intimatul a prezentat toate

documentele necesare și confirmative în vederea validării declarațiilor vamale cu

metoda 1 le consideră neîntemeiate, deoarece, unicul document care conține date

despre valoarea facturală a mărfii importate este Invoce-ul, care nefiind probat prin

alte documente, creează dubii organului vamal referitoare la datele indicate în acestea

ce se referă la valoarea în vamă a mărfurilor.

Afirmă că în această situație, în temeiul art. 179 alin. (2) Cod vamal și art. 7

alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, organul vamal este în drept să ceară

informații suplimentare pentru a verifica datele din declarația vamală sau din alte

documente prezentate. La fel, aceleași acte normative stabilesc că declarantul este

obligat să prezinte datele respective.

În acest sens, prin fișa-act întocmită pentru declarațiile vamale menționate, s-a

solicitat de la agentul economic prezentarea unor acte suplimentare în vederea

confirmării datelor declarate inițial, precum: contractul comercial încheiat cu

vânzătorul produselor respective și acordurile adiționale la el, precum și corespondența

comercială purtată cu acesta în vederea încheierii și derulării contractului, documentele

de transport, declarația vamală a țării de export - în original, certificatele de origine al

mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate, documentele contabile, listele de

ambalaj, recipisele de depozit, cataloage, specificările, ofertele de preț ale firmei

producătoare.

Remarcă că un moment important în această situație constă și din aceea că

solicitarea documentelor nu este o obligație a autorității vamale, ci un drept, însă

confirmarea și declararea veridică a datelor în scopuri vamale este pusă ca o

obligațiune primară pe seama agentului economic importator, având ca misiune sarcina

probațiunii în momentul vămuirii. Contrar acestor prevederi, reprezentantul ÎM

„CBIT.MD” SRL a semnat fișa-act. Astfel, nu pot fi puse la îndoială dubiile organului

vamal în ceea ce privește datele oferite de declarant la importul mărfurilor, întrucât ÎM

„CBIT.MD” SRL nu a întreprins nici o măsură pentru a le înlătura.

Menționează că argumentele susținute de intimat în cererea de chemare în

judecată referitor la nesolicitarea actelor suplimentare de către organul vamal, vin în

contradicție cu prevederile legale și circumstanțele de fapt anunțate mai sus.

Astfel au fost întocmite actele de inspecție care conform pct. 1 lit. v) al

Ordinului Serviciului Vamal al RM cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare

a declarației vamale în detaliu nr. 480-o din 18 decembrie 2006, reprezintă documentul

electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii

informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea

declarației vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară,

4

valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligației și modul de

aplicare a facilităților vamale.

Relatează că neonorarea obligațiunilor stabilite de legislație, îndreptățește

organul vamal de a efectua o reevaluare a mărfurilor importate în felul și modul stabilit

de legislație. Punctul 3 al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal prevede că în

cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a

mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de

declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de

producție) și/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de

sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una din cele 6 metode

stabilite de lege.

La stabilirea valorii în vamă a mărfurilor respective s-a utilizat metoda 6

(metoda de rezervă). Aceasta s-a aplicat din cauza imposibilității utilizării metodelor

precedente.

Subliniază că intimatul pentru justificarea valorii declarate, avea posibilitatea, în

conformitate cu Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a

mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, să prezinte autorității vamale informațiile cu

privire la valoarea vamală a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu

privire la prețul lor pe piața internă, ori calculele sau lista de prețuri ale producătorului,

de care nu dispune organul vamal, implicat în vămuirea mărfurilor (pct. 16).

Metodele 2 și 3 de calculare a valorii în vamă a mărfurilor în baza tranzacțiilor

cu mărfurile identice sau similare nu au putut fi aplicate din considerentul că în RM,

nu există precedentul de import al mărfurilor identice sau similare „aproximativ în

aceeași cantitate și/sau în aceleași condiții comerciale” (după cum cere art. 14 al Legii

cu privire la tariful vamal).

Afirmă că metoda în baza costului unitar al mărfii (metoda nr. 4) nu a putut fi

aplicată din aceleași considerente - din cauza inexistenței vânzărilor unei asemenea

mărfi în asemenea partide (art. 15 al Legii cu privire la tariful vamal). Metoda 5 „în

baza valorii calculate” la fel nu este aplicabilă, ținând cont de faptul că producătorul

este nerezident și autoritatea vamală nu are posibilitatea să verifice documentele

acestui producător, care ar permite stabilirea valorii în vamă.

Susține că conform pct. 19 al Regulamentului privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în cazul în care la data perfectării

declarației vamale pentru confirmarea valorii în vamă anunțate de declarant,

documentele prezentate în momentul vămuirii nu sunt suficiente, se recomandă, în

corespundere cu art.7 alin. (2) din Legea cu privire la tariful vamal, solicitarea în scris

a prezentării în termenul prevăzut de Codul vamal a documentelor confirmative. Un

exemplar al solicitării se va prezenta declarantului, iar al doilea exemplar se va anexa

la declarația vamală. Pentru acceptarea valorii în vamă, documentele solicitate

urmează a fi prezentate de declarant în original sau autentificate.

În cazul în care se stabilește necesitatea modificării valorii în vamă anunțate de

declarant (inclusiv după prezentarea actelor suplimentare solicitate), modificările

valorii în vamă a mărfurilor se reflectă fie în declarația valorii în vamă, fie în rubricile

speciale „Mențiunile biroului (postului) vamal” ale tipizatei sau pe versoul ei.

5

consemnându-le sub titlul „Mențiunile biroului (postului) vamal”, iar în actul de

inspecție doar faptul modificării acesteia (fapt îndeplinit de către colaboratorul vamal).

Indică că colaboratorul vamal datează și autentifică toate consemnările sale prin

semnătura și ștampila matricolă personală.

De asemenea, organul vamal antrenat în vămuirea mărfurilor poate dispune de

informații pe care nu le are declarantul, inclusiv despre prețurile de referință la

mărfurile din circuitul comerțului extern, precum și de date privind mărfurile identice

sau similare, prerogativă legală prevăzută în pct. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 600

din 14 mai 2002.

Prin referința din 14 august 2014 ÎM „CBIT.MD” SRL a solicitat respingerea

cererii de recurs înaintate de Biroul Vamal Chișinău, menținerea deciziei instanței de

apel și hotărârii primei instanțe, considerând că cererea de recurs nu se încadrează în

norma art. 433 CPC din care motiv urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Chișinău nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie

efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Biroul Vamal

Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Biroul Vamal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Biroul Vamal Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Vera Macinskaia

Dumitru Mardari

7