3ra-854/13 — Anularea actului administrativ

prima instanţă: M. Ciugureanu dosar nr. 3ra-854/13 DECIZIE 22 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Instalco”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Instalco” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 08 mai 2012, SRL „Instalco” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 27 februarie 2012 în baza declaraţiei vamale nr. 3019 I 3005, SRL „Instalco” a plasat în regimul vamal importul mărfurilo (uşi metalice în cantitate de 124 buc) în valoare totală de 92918,84 lei. Susţine că prin actul de inspecţie din 27 februarie 2012 a Postului vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău s-a majorat valoarea în vamă a mărfurilor cu 29470 lei, majorînd-o pînă la 122388 lei ce a dus la supraplata taxelor vamale în sumă de 6035,28 lei. Menţionează că la declararea mărfurilor, organului vamal a fost anunţată valoarea în vamă a mărfurilor în sumă de 92918,84 lei, determinată în corespundere cu art. 10 alin. (1) lit. a), art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă confirmată prin acte justificative ataşate la declaraţia vamală.

Invocă că după recepţia documentelor spre vămuire, Postul vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău, aplicînd metoda 6 de rezervă prevăzută de art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, prin actul de inspecţie din 27 februarie 2012 a rectificat valoarea în vamă a mărfii enunţate de SRL „Instalco”, majorînd-o cu 29470 lei. În asemenea circumstanţe SRL „Instalco” a fost obligată în completarea altei declaraţii vamale DW-2 şi vămuirea mărfurilor la o valoare majorată ilegal de organul vamal ce a dus la supraplata drepturilor de import cu 6035,28 lei. Consideră decizia Postului vamal Chişinău intern 4 a Biroului Vamal Chişinău materializată prin actul de inspecţie din 27 februarie 2012 privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor pînă la 122388 lei, drept ilegală, lipsită de consistenţă şi suport juridic, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a legislaţiei.

Solicită reclamantul recunoaşterea ilegalităţii acţiunile Postului vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Instalco” în baza declaraţiei vamale nr. 3019 I 3005 din 27 februarie 2012, anularea actului de inspecţie din 27 februarie 2012 a Postului vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Instalco” în baza declaraţiei vamale nr. 3019 I 3005 din 27 februarie 2012, obligarea Biroul vamal Chişinău de a restitui la contul SRL „Instalco” taxele vamale plătite în plus în sumă de 6035,28 lei şi dispunerea recuperării din contul pîrîtului a cheltuielilor de judecată suportate de reclamant.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013 acţiunea a fost respinsă. La 14 februarie 2013, SRL „Instalco” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi emiterea unei noi hotărâri de admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, considerând că concluziile primei instanţe expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind aplicate greşit normele de drept material. Menţionează că la data 27 februarie 2012 în baza declaraţiei vamale nr.3019 1 3005, SRL „Instalco” a plasat în regimul vamal import mărfuri (uşi metalice în cantitate de 124 buc) în valoare totală de 92918,84 lei.

Prin Actul de inspecţie din 27 februarie 2012 a Postului vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău s-a majorat valoarea în vamă a mărfurilor cu 29470 lei, majorînd-o pînă la 122388 lei ce a dus la supraplata taxelor vamale în sumă de 6035,28 lei. La declararea mărfurilor, organului vamal a fost anunţată valoarea în vamă a mărfurilor în sumă de 92918,84 lei, determinată în corespundere cu art. 10 alin. 1) lit.a), art.11 al Legii cu privire la tariful vamal în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, confirmată prin acte justificative ataşate declaraţiei vamale. După recepţia documentelor spre vămuire, Postul vamal Chişinău intern 4 a Biroului vamal Chişinău, aplicînd metoda 6 de rezervă prevăzută de art. 17 al legii cu privire la tariful vamal, prin actul de inspecţie din 27.02.2012 a rectificat valoarea în vamă a mărfii enunţate de SRL „Instalco”, majorînd-o cu 29470 lei.

În asemenea circumstanţe SRL „Instalco” a fost obligată în completarea altei declaraţii vamale DVV-2 şi vămuirea mărfurilor la o valoare majorată ilegal de organul vamal ce a dus la supraplata drepturilor de import cu 6035,28 lei. Susţine că în corespundere cu art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, SRL „Instalco” dispunînd de actele, prevăzute la art. II al Legii cu privire la tariful vamal, ce confirmă valoarea tranzacţiei factura comercială nr. 656 din 24 februarie 2012, Scrisoarea de trăsură, calculul cheltuielilor pentru transportul mărfii, Declaraţia vamală a ţării de export nr. E0018757 din 24 februarie 2012, Contractul de vînzare cumpărare nr.1 din 12 ianuarie 2009 a determinat valoarea în vamă a mărfurilor declarate prin metoda principală în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă, astfel valoarea în vamă a mărfurilor declarate fiind de 92918,84 lei.

Invocă că art. 8 alin.3) al Legii cu privire la tariful vamal, imperativ stabileşte că autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode, doar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt 2 veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente.

Afirmă că, SRL „Instalco” a prezentat organului vamal toate actele necesare ce confirmă corectitudinea determinării valorii în vamă în conformitate cu art. 10 alin.(1) lit. a) al Legii cu privire la tariful vamal, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, iar Biroul vamal Chişinău ignorînd prevederile imperative ale art. 11 alin.3) al Legii cu privire la tariful vamal ce stabilesc că la determinarea valorii în vamă a mărfii nu se admite nici un adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit, în lipsa oricărui temei şi ilegal a majorat în mod arbitrar valoarea în vamă a mărfurilor declarate cu 29470 lei, aplicînd direct metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă.

Menţionează că concluziile primei instanţe sînt bazate doar pe afirmaţiile declarative a pîrîtului fără nici un suport probatoriu ce ar dovedi insuficienţa sau neveridicitatea documentelor prezentate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor prin metoda 1 în baza valorii tranzacţiei ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, precum şi ce ar dovedi imposibilitatea aplicării succesive a metodelor 2- 5 de determinare a valorii în vamă.

La fel invocă că prima instanţă a omis şi a lăsat fără apreciere argumentele SRL „Instalco” întemeiate pe prevederile art. 11 alin.4) al Legii cu privire la tariful vamal care exhaustiv stabileşte cazurile în care nu poate fi aplicată metoda de determinare a valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, şi anume: dacă există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate; vînzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii a căror acţiune nu poate fi luată în considerare; informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte; participanţii la tranzacţie sînt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor cînd interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale.

Astfel, materialele cauzei incontestabil denotă că actele prezentate de către SRL „Instalco” la vămuirea mărfurilor justifică valoarea în vamă declarată şi nu există nici una din situaţiile prevăzută la art. 11 alin.4) al Legii cu privire la tariful vamal ce ar face neaplicabilă metoda determinării valorii în vamă a mărfurilor în baza valorii tranzacţiei ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Mai indică că sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii concluziile Curţii de Apel Chişinău prin care indică că SRL „Instalco” a acceptat valoarea în vamă stabilită de organul vamal completînd voluntar o nouă declaraţie vamală, deoarece în conformitate cu pct.l lit.v) al Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu prin procedee informatice, aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr.480-O din 18 decembrie 2006 act de inspecţie este documentul electronic ASYCUDA World întocmit pe parcursul fiecărei etape a procedurii informatice de declarare a mărfurilor, pe baza constatărilor privind completarea declaraţiei vamale cu date eronate sau nereale referitoare la încadrarea tarifară, valoarea în vamă, felul, cantitatea sau originea, cuantumul obligaţiei şi modul de aplicare a facilităţilor vamale.

Or, majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate s-a efectuat în baza actului de inspecţie care este un act unilateral de voinţă şi purtător de efecte juridice ce stabileşte anumite obligaţii în sarcina declarantului, iar completarea de către SRL „Instalco” a tipizatei DVV-2 reprezintă efectul obligaţiei impuse prin Actul de inspecţie din 27 februarie 2012. Mai mult decît atît, conform art. 7 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal, 3 în cazul în care nu este de acord cu decizia autorităţii vamale referitoare la valoarea în vamă a mărfii, declarantul poate ataca această decizie în modul stabilit de legislaţie atît în faţa autorităţii vamale, cît şi în faţa instanţei de judecată, fără penalizare.

Consideră căe, Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013 contravine atît prevederilor art. 6 şi art.14 din Convenţie cît şi legislaţiei şi jurisprudenţei naţionale. In consecinţă, concluzionează că actul administrativ contestat este ilegal în fond emis contrar prevederilor legii, iar Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013 este întemeiată pe aplicarea greşită şi eronată a normelor de drept material, emisă fără a fi constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, fără a fî dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite şi urmează a fi casată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că hotărîrea primei instanţe a fost adoptată la data de 21 ianuarie 2013. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 14 februarie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din materialele dosarului rezultă că în baza contractului nr. 1 din 12 ianuarie 2009, SRL „Instalco” a cumpărat marfă de la BLACK SEA SUPPLIERS, România. De asemenea, actele cauzei denotă că la 27 februarie 2012, în baza declaraţiei vamale nr. 3019I3005 din 27 februarie 2012 de către SRL „Instalco” a fost introdus în regim vamal de import pe teritoriul Republicii Moldova mărfuri (uşi metalice în cantitate de 124 buc.

cu accesorii), în valoare totală de 92918,84 lei, la care au fost anexate: contractul de vânzare-cumpărare, scrisoarea de trăsură, facturile comerciale (invoice), declaraţia vamală a ţării de export, paşaportul tehnic a mijlocului de transport, permisul conducătorului, scrisori ale agenţilor economici şi calculul cheltuielilor de transport, astfel la declararea valorii în vamă la mărfurile introduse pe teritoriul vamal, societatea a utilizat metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

Tot materialul probator atestă că în procesul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii în baza declaraţiilor vamale şi actelor anexate, autoritatea vamală, avînd dubii vis-a-vis de veridicitatea datelor ce ţine de valoarea facturală a mărfurilor importate de SRL „Instalco” a solicitat ultimului prezentarea unor acte suplimentare pentru confirmarea valorii anunţate iniţial, întocmind în acest sens lista documentelor care urmau a fi prezentate de societate, şi anume: certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie, comenzi de livrare, cataloage, specificările, oferte de preţ ale firmei producătoare.

Ca urmare, brokerul vamal al SRL „Instalco” a semnat 4 borderoul documentelor solicitate.

Prin urmare, organul vamal a ajuns la concluzia diminuării valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Instalco”, drept rezultat a fost întocmit actul de inspecţie aferent Declaraţiei Vamale nr . nr. . 3019 I3005 din 27 februarie 2012, în care s-a indicat că la declararea mărfii nu au fost respectate prevederile pct. pct. 13, 14, 15 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, astfel s-a recurs la reglementările art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, determinând de sinestătător valoarea în vamă a mărfii, prin utilizarea metodei 6 (metoda de rezervă) şi s-a impus modificarea valorii în vamă în partea majorării acesteia, cu achitarea suplimentară a drepturilor de import în valoare de 6035,28 lei, majorare care a fost achitată de societate întru a evita reţinerea mărfii în vamă.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroul Vamal Chişinău, SRL „Instalco” a solicitat recunoaşterea ilegalităţii acţiunilor organului vamal, care au generat majorarea drepturilor de import prin întocmirea actului de inspecţie şi obligarea majorării valorii în vamă la perfectarea declaraţiei vamale nr. 3019I3005 din 127 februarie 2012 şi acceptarea metodei declarate iniţial, anularea actului de inspecţie întocmite de Biroul Vamal Chişinău la perfectarea declaraţiei vamale nominalizate şi restituirea sumei drepturilor de import în valoare de 6035,28 lei, calculate şi încasate ilegal de Biroul Vamal Chişinău.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, respingând aceasta ca neîntemeiată, reţinând în acest sens că acţiunile organului vamal au fost conforme prevederilor legislaţiei, reieşind din faptul că de către declarant nu au fost depuse toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţiile vamale. Instanţa de recurs consideră, însă, că concluzia primei instanţe este una greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. Astfel, conform art. 7 alin. (2) al legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

Punctul 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul 5 de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);

h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. Iar dispoziţiile pct. 14 al aceluiaşi Regulament, indică că în cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al prezentului Regulament nu sînt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare. Raportând la caz dispoziţiile enunţate, în coroborare cu materialul probator anexat, instanţa de recurs constată că SRL „Instalco” la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza declaraţiei vamale 3019I3005 din 27 februarie 2012 a prezentat organului vamal toate actele necesare întru confirmarea corectitudinii valorii mărfii în baza tranzacţiilor încheiate.

La acest segment este de menţionat că deşi, organul vamal a solicitat documentele suplimentare întru confirmarea corectitudinii stabilirii valorii în vamă a mărfii importate de către SRL „Instalco”, şi anume: certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie, comenzi de livrare, cataloage, specificările, oferte de preţ ale firmei producătoare, însă, în opinia instanţei de recurs, actele solicitate nu stabilesc costul mărfii sau alte cheltuieli suportate. De altfel, cum rezultă din referinţa intimatului Biroului Vamal Chişinău depusă la cererea de recurs, adoptarea actului de inspecţie la declaraţia vamală nr. 3019I3005 din 27 februarie 2012 a fost generată de faptul că declarantul nu a prezentat toate documentele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.

Sub acest aspect, instanţa de recurs consideră drept neîntemeiate susţinerile reprezentantului Biroului Vamal Chişinău, reţinute şi de prima instanţă precum că de către declarant nu au fost depuse toate actele necesare care să confirme valoarea în vamă indicată în declaraţia vamală, or actele cauzei atestă cu certitudine faptul că SRL „Instalco” a prezentat organului vamal toate actele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei principale prevăzute de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, pe când reprezentantul intimatului, în sensul art. 24 alin. (3) al legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe incontestabile şi pertinente în confirmarea imposibilităţii aplicării metodei principale la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate de către societate în baza declaraţiilor vamale prezentate.

Pe cale de consecinţă, este de menţionat că la adoptarea actelor contestate organul vamal nu a argumentat nici modificarea metodei de determinare a valorii în vamă alese de declarant, iar precizarea precum că acestea au fost întocmite din motivul imposibilităţii utilizării metodelor precedente nu poate fi reţinută, la caz, fiind lipsită de temei legal.

În acest sens, instanţa de recurs ţine să menţioneze că dreptul autorităţii vamale de a stabili o altă valoare vamală este recunoscut doar în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator, iar regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 600 din 14 mai 2002, dispoziţiile cărui au fost respectate de către SRL „Instalco”, fapt ce denotă temeinicia acţiunii şi ilegalitatea actului de inspecţie, care a 6 constituit temei de modificare şi majorare a obligaţiilor de import a recurentului.

În conexiunea celor relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă nu a dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărâri ilegale. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, iar verificarea suplimentară a cărorva dovezi nu este necesară, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre prin care a admite integral acţiunea SRL „Instalco” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Instalco”. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Instalco” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Instalco” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Se recunosc ca ilegale acţiunile Biroul Vamal Chişinău referitor la majorarea valorii în vamă a mărfii importate de Societatea cu Răspundere Limitată „Instalco” în baza declaraţiei vamale nr. 3019I3005 din 27 februarie 2012. Se anulează actul de inspecţie întocmite de Biroul Vamal Chişinău asupra declaraţiei vamale nr. 3019I3005 din 27 februarie 2012. Se obligă Biroului Vamal Chişinău să restituie suma de 6035 (şase mii treizeci şi cinci) lei 28 bani încasate suplimentar de la Societatea cu Răspundere Limitată „Instalco” pentru devamarea mărfii importate în baza declaraţiei vamale nr. 3019I3005 din 27 februarie 2012. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7