3ra-525/14 — Anularea actelor administrative

dosarul nr. 3ra-525/14 prima instanţă: V. Buhnaci instanţa de apel: N. Vascan, Eu. Clim şi Iu. Cotruţă DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Svetlana Novac, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi restituirea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău, cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, c o n s t a t ă: La 07 februarie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal Chişinău şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 20 decembrie 2012 a recepţionat procesul verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 559 din aceeaşi dată. Potrivit actelor menţionate, pentru declararea eronată a poziţiei tarifare de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” la vămuirea mărfurilor, Biroul Vamal a recalculat drepturi de import şi penalităţi de întîrziere în sumă totală de 149708,79 lei dintre care: taxe vamale – 99450,52 lei, TVA –19890,11 lei, penalitate – 368,16 lei. Consideră, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, acţiunile organului vamal drept ilegale, deoarece ultimul eronat a dispus recalcularea drepturilor de import şi penalităţi în suma de 149708,79 lei.

Nefiind de acord cu procesul verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi decizia de regularizare nr. 559 din aceeaşi dată, reclamantul a depus cerere prealabilă împotriva organului vamal. Răspunsul organului vamal la cererea înaintată a fost unul negativ. 1 Solicită, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, anularea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012; anularea drepturilor de import şi a penalităţilor de întîrziere în sumă de 149708,79 lei. La 18 martie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a depus cerere de concretizare a acţiunii îndreptată doar împotriva Biroului Vamal Chişinău (f.d.

34-38). În motivarea cererii, suplimentar la cele indicate în cererea iniţială, reclamantul a menţionat că potrivit declaraţiilor vamale a importat ”spumă poliuritanică”, încadrînd produsul la poziţia tarifară nr. 3909509000. La respectiva poziţie tarifară se percep 0% taxe vamale la vămuirea mărfii. Indică, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, că reieşind din actele administrative contestate, respectivele mărfuri urmau a fi clasificate la poziţia tarifară 321410100. Pentru poziţia tarifară 321410100 se percep 6,5% pentru taxele vamale. La 22 decembrie 2012, organul vamal a pus în executare decizia de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, fiind emis ordinul de încasare din contul declarantului a sumei de 22836,79 lei.

Consideră, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, că Biroul Vamal, la emiterea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79- R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, a aplicat retroactiv Ordinul nr. 310 – O din 27 iunie 2012 emis de Serviciul Vamal, referitor la clasificarea produsului ”spumă poliuritanică, în tub aerosol”. Solicită, reclamantul, anularea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012; anularea drepturilor de import şi a penalităţilor de întîrziere în sumă de 149708,79 lei; restituirea în beneficiul declarantului de către organul vamal a sumei de 225836 lei, sumă ce a fost încasată ilegal din contul societăţii în baza actelor administrative contestate.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, acţiunea a fost admisă. A fost dispusă anularea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012 emis de Biroul Vamal Chişinău. A fost obligat pîrîtul să restituie reclamantului suma de 22836 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013. La 05 martie 2014, Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa părţilor copia deciziei din 18 decembrie 2013 (f. d. 167). 2 La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către părţi. Astfel, recursul declarat la 05 martie 2014 se consideră depus în termen. Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a indicat că, instanţele ierarhic inferioare la adoptarea hotărîrilor contestate au interpretat în mod eronat legea, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

La 21 martie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Davcotor” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 02 aprilie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului declarat ca neîntemeiat. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele pricinii s-a constatat că Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a importat marfă – poliuretan sub formă de spumă poliuretanică în formă primară în valoarea de 1530007,98 lei (f.d. 59, 61, 63). Produsele importate au fost clasificate de către declarant la codul tarifar 3909509000 „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, pentru care este aplicată cota TVA de 20%, iar taxa vamală de 0%.

Potrivit procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 s-a constatat că reprezentantul Societăţii cu Răspundere Limitată „Davcotor” a declarat eronat poziţia tarifară 3909509000 la produsele importate, corect urmînd a fi atribuită poziţia tarifară 321410100 – „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare” (f.d. 8-10). Dat fiind faptul că pentru noua poziţie trarifară 321410100 se percepe o taxă vamală de 6,5%, în baza deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, organul vamal a calculat suma totală a drepturilor de import spre încasare în mărime totală de 149708,79 lei (f.d.

14). Potrivit fişei de evidenţă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Davcotor”, pentru perioada 01 decembrie 2012 – 31 decembrie 2012, în vederea stingerii obligaţiei vamale şi reieşind din procesul verbal de reverificare al declaraţiilor 3 vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi din decizia de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, din contul reclamantului a fost încasată suma de 22836,79 lei (f.d. 50). Colegiul reţine şi faptul expedierii la 21 decembrie 2012 (f.d. 15-17), precum şi la 28 decembrie 2012 (f.d. 49), de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” în adresa Serviciului Vamal al Republicii Moldova, a 2 cereri prealabile, prin care a solicitat anularea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012; anularea drepturilor de import şi a penalităţilor de întîrziere în sumă de 149708,79 lei.

Prin răspunsurile Serviciului Vamal al Republicii Moldova din 11 ianuarie 2013 (f.d. 49), 16 ianuarie 2013 (f.d. 6), cererile prealabile au fost respinse. Nefiind de acord cu răspunsurile primite, Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi restituirea sumei de 22836,79 lei. Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă prin hotărârea din 10 iunie 2013, a admis acţiunea. A fost dispusă anularea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012. A fost obligat pîrîtul să restituie reclamantului suma de 22836 lei.

Hotărîrea primei instanţe a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel incorect au examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Art. 3 al aceleiaşi Legi prevede că, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice.

Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data 4 comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă Dat fiind faptul că răspunsurile organului vamal au fost date reclamantului la 11 ianuarie 2013, respectiv la 16 ianuarie 2013, iar ultimul a depus cererea de chemare în judecată la 07 februarie 2013, Colegiul constată că Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a respectat termenele de adresare în instanţa de contencios administrativ.

Potrivit art. 1 pct. 23 Cod Vamal, declaraţie vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală. Pornind de la prevederile art. 173 Cod Vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal. În acest sens, Colegiul reţine şi prevederile art. 11 lit. j) Codul Vamal, care indică faptul că una din atribuţiile organelor vamale constă în exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal la vămuirea mărfurilor.

În această ordine de idei, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate de declarant, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii. Concomitent urmează a fi menţionat şi faptul că declarantul este obligat, în temeiul art. 178 alin. (1) Cod Vamal, a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; e) să acorde asistenţă organului vamal în efectuarea operaţiunilor de vămuire, inclusiv prin efectuarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi a altor operaţiuni Totodată, în baza prevederilor art. 1412 Cod vamal, clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant.

Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor. În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor. Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

În acest context, instanţa de recurs remarcă, că clasificarea mărfurilor este efectuată în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, cu aplicarea regulilor de interpretare ale acestuia, precum şi conform Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată al Bruxelles la 14 iunie 1983 la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 112-XV din 22 aprilie 2004. 5 Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007 atribuie la poziţia tarifară 3909 (indicată de agentul economic importator) „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, iar la poziţia 3214 - „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare”.

,,Notele Explicative”" ale Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor, în partea poziţiei tarifare 3909 stipulează „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare” cuprinde poliuretani prezenţi sub mai multe forme, dintre care cele mai importante sînt spumele, elastomerii şi acoperirile şi căptuşelile.

Sînt utilizaţi în egală măsură ca adezivi, compuşi de formare şi fibre, iar în partea poziţiei tarifare 3214 – „Chit pentru geamuri, chit pentru îmbinări, cimenturi de răşină şi alte masticuri; glet pentru zugrăvit; gleturi nerefractare de tipul celor utilizate în construcţii la faţade, pereţi interiori, podele, tavane şi similare” cuprinde masticuri bazate pe materiale plastice (cum ar fi poliesteri, poliuretani, siliconi şi răşină epoxidică) aditivitate într-o proporţie mare (pînă la 80 %) cu materiale de umplutură foarte diverse cum sînt argile, nisipul sau alţi silicaţi, dioxidul de titan, pulberile metalice. Unele dintre masticuri nu se întăresc şi rămîn lipicioase după aplicare (de exemplu etanşări acustice).

Altele se întăresc prin evaporarea solventului, sub influenţa condiţiilor atmosferice sau prin reacţia diferitelor componente amestecate. Masticurile sînt utilizate în special pentru sigilarea unor componente în construcţii, obturarea fisurilor, pentru asigurarea etanşeităţii sau, în anumite cazuri, pentru asigurarea fixării sau aderenţei pieselor. Astfel, contrar concluziei instanţelor ierarhic inferioare, Colegiul consideră că organul vamal corect a clasificat marfa importată de Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” la poziţia tarifară 3214, cu incasarea drepturilor de import cuvenite.

Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, în susţinerea pretenţiilor sale a afirmat că Biroul Vamal, la emiterea procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, a aplicat retroactiv Ordinul nr. 310 – O din 27 iunie 2012 emis de Serviciul Vamal, în situaţia în care au fost recalculate drepturi de import pentru anii 2009-2011. Respectiva poziţie a fost susţinută şi de către instanţele ierarhic inferioare la adoptarea hotărîrilor contestate.

Acest argument nu poate fi reţinut de către instanţa de judecată şi se respinge ca neîntemeiat, deoarece reîncadrarea de către organul vamal a mărfurilor importate de Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” s-a realizat prin aplicarea regulilor de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1525 din 29 decembrie 2007, reguli care erau în vigoare la data importului efectuat de declarant, şi nicidecum în baza Ordinului nr. 310 – O din 27 iunie 2012 emis de Serviciul Vamal.

6 Or, după cum şi anterior a fost specificat în conţinutul prezentei decizii, clasificarea mărfurilor este efectuată în conformitate cu Nomenclatorul mărfurilor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, cu aplicarea regulilor de interpretare ale acestuia, precum şi conform Convenţiei Internaţionale privind Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, încheiată al Bruxelles la 14 iunie 1983 la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr. 112- XV din 22 aprilie 2004. În această ordine de idei, clasificarea de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” a produselor, care sunt obiectul prezentului litigiu, la categoria „Răşini aminice, răşini fenolice şi poliuretani, sub forme primare”, acordîndu-le poziţia tarifară ”3909”, este incorectă.

Drept urmare, Biroul Vamal Chişinău corect şi-a exercitat atribuţiile conform prevederilor art. 1811 Cod Vamal, care menţionează că organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. (2) În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.

De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. Alin. (5) al art. 1811 Cod Vamal prevede că în cazul în care se constată că a luat naştere o obligaţie vamală sau că au fost plătite sume în plus, organul vamal ia măsuri pentru încasarea diferenţelor în minus sau pentru rambursarea sumelor plătite în plus, cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare. În sensul dispoziţiilor enunţate, este de înţeles că organele vamale aveau dreptul să recalculeze drepturile de import în cazul depistării erorilor ce ţin de corectitudinea calculării obligaţiilor vamale. Prin prisma celor menţionate, incorect instanţele ierarhic inferioare au aplicat în prezenta speţă alin. (3) al art. 1811 Cod Vamal, deoarece respectivul aliniat se aplică doar în situaţia cînd după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, dispoziţiile ce reglementează regimul vamal au fost aplicate eronat.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că în rezultatul controlului, organul vamal nu a modificat regimul vamal al mărfurilor, ultimile rămînînd a fi plasate în acelaşi regim vamal de import definitiv. Într-o altă ordine de idei, referitor la alegaţia Societăţii cu Răspundere Limitată „Davcotor” ce ţine de faptul că în urma declaraţiilor vamale depuse, organul vamal nu a avut careva obiecţii care ar fi stat la baza vămuirii produsului, Colegiul reţine că autoritatea vamală în temeiul art. 1811 Cod Vamal are dreptul de a efectua controale ulterioare în privinţa verificării corectitudinii informaţiei prezentate, ori de cîte ori, depistează erori în privinţa corectitudinii perceperii drepturilor de import.

7 Reieşind din cele menţionate, instanţa de recurs conchide în favoarea legalităţii procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale nr. 79-R din 12 decembrie 2012 şi a deciziei de regularizare nr. 559 din 12 decembrie 2012, întocmite de Biroul Vamal Chişinău. Or, nu au fost stabilite temeiuri de anulare ale actelor administrative contestate în sensul prevederilor art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. În acest context, instanţa de recurs remarcă despre netemeinicia acţiunii formulate de către intimatul Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”. Prin urmare, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, urmează a fi casate integral, cu emiterea a unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii, ca fiind neîntemeiată.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, circumstanţele pricinii au fost constatate de către instanţele de judecată ierarhic inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a careva dovezi, însă normele de drept material au fost aplicate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea a unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii formulate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi restituirea sumei, ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 10 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actelor administrative şi restituirea sumei, cu emiterea unei hotărîri noi, prin care: Se respinge acţiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Davcotor”, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac Ion Corolevschi Oleg Sternioală Tatiana Vieru 8