3ra-857/14 — Anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-857/14 prima instanţă: V. Puica instanţa de apel: N. Craiu, L. Popova şi M. Guzun ÎNCHEIERE 26 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Sveatoslav Moldovan şi Ion Druţă examinând admisibilitatea recursului declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea surplusului taxelor vamale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 28 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 12 septembrie 2011, Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ şi încasarea surplusului taxelor vamale.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 10 august 2010 a încheiat contractul de vînzare-cumpărare nr. 45 cu Compania „Marks Sp.z.o.o” (Polonia). Reieşind din contractul anterior menţionat, la 29 mai 2011, Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 15811,68 dolari SUA, livrate confirm facturii nr. F3/009/2011 din 26 mai 2011. Afirmă, reclamantul, că la Biroul Vamal Chişinău Intern nr. 4 a depus declaraţia primară 3019I9258, cu anexarea tuturor actelor necesare, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată potrivit metodei nr. 1 de calcul. Potrivit metodei nr. 1 de calcul, taxele vamale aferente importului realizat de Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată au constituit 82882,16 lei.

1 Indică, reclamantul, că deşi organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru aplicarea metodei de calcul nr. 1, ultimul neîntemeiat a ridicat valoarea în vamă a mărfii. În consecinţă, valoarea taxelor vamale aferente mărfii importate de reclamant a fost stabilită la suma de 104602,42 lei, constituindu-se o diferenţă de 21720,26 lei faţă de suma percepută iniţial. Consideră, reclamantul, că a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. 1, iar aplicarea unei alte metode de către pîrît, este ilegală.

Prin răspunsul Serviciului Vamal din 12 iulie 2011, a fost respinsă cererea prealabilă depusă de Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău Intern nr. 4. Solicită, reclamantul, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău Intern nr. 4 privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 29 mai 2011; încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău a surplusului taxelor vamale încasate în mărime de 21720,26 lei; încasarea din contul pîrîţilor a tuturor cheltuielilor de judecată suportate în proces. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 28 octombrie 2013, acţiunea depusă de Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă.

A fost anulat actul de inspecţie al Biroului Vamal Chişinău Intern 4 privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 29 mai 2011. A fost dispusă restituirea către Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată, prin intermediul conturilor trezoreriei, a sumei taxelor vamale achitate în plus în mărime de 21720,26 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2014, a fost respinsă cererea de apel declarată de Biroul Vamal Chişinău cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 28 octombrie 2013. La 16 aprilie 2014, Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Astfel, recursul declarat la 16 aprilie 2014 este depus în termen. Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea 2 despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 09 iunie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Firma de Producere şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Biroul Vamal Chişinău, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul 3 declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Druţă 4