3ra-530/13 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-530/13 prima instanţă A. Pahopol DECIZIE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă. c o n s t a t ă La 16 mai 2012 Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 26 martie 2012 a importat în Republica Moldova produse alimentare (ciuperci, cu poziţiile tarifare 20031030 şi 20019050) în valoare de 10425,60 dolari SUA, livrate conform facturii nr. 03/M/2012 din 23 martie 2012 şi în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 45 din 01 decembrie 2009, încheiat cu Compania „Polesie” Sp.J. În acest sens, prin intermediul brokerului vamal, a depus la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 declaraţia primară nr. 301915159. Valoarea în vamă a mărfii importate a fost calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele confirmative în vederea aplicării acestei metode.

Conform acestei metode de calcul a valorii în vamă a mărfii au fost calculate taxe vamale aferente importului realizat în mărime de 60285,99 lei pentru marfa importată la 26 martie 2012. În conformitate cu art. 10 al.(l) al Legii cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; în baza valorii tranzacţiei cu marfa identică;în baza valorii tranzacţiei cu 1 marfa similară; în baza costului unitar al mărfii;în baza valorii calculate a mărfii;prin metoda de rezervă. Alineatul (2) al aceluiaşi articol stipulează că principala metodă dintre cele specificate la al.(l) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă.

În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit.d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului. Invocă reclamantul că deşi organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru aplicarea metodei de calcul nr. I, acesta, contrar dispoziţiilor legale menţionate, a ridicat, fară vreun temei legal, valoarea în vamă a mărfii, şi, în consecinţă, valoarea taxelor vamale aferente importului de ciuperci a fost majorată până la 85387,08 lei, diferenţa constituind 25128,09 lei. Menţionează reclamantul că a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. 1, iar aplicarea unei alte metode de calcul de către organul vamal este ilegală, fiind în contradicţie cu normele citate mai sus.

Solicită reclamantul:- recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile organului vamal referitoare la majorarea valorii în vamă a mărfii importate;- anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău expusă în actul de inspecţie din 26 martie 2012, privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 26 martie 2012 de către Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată; - încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău, drept consecinţă a anulării deciziei din 26 marrtie03.2012, a surplusului taxelor vamale încasate în mărime totală de 25 128,09 lei; - încasarea din contul pîrîtului a tuturor cheltuielilor suportate pe acest proces.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012 demersul înaintat de către Biroul Vamal Chişinău privind scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată a fost respins, iar acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia Biroului Vamal Chişinău expusă în actul de inspecţie din 26 martie 2012, privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 26 martie 2012 de către Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată, cu obligarea Serviciului Vamal Chişinău de a restitui Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată suma de 25 128,09 lei şi 157 lei cheltuieli de judecată. Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii.

Recurentul, Biroul Vamal Chişinău, în motivarea recursului a indicat că prima instanţă la emiterea hotărîrii a interpretat eronat normele de drept material, dînd o apreciere eronată probelor acumulate în dosar, iar circumstanţele pricinii nu au fost constatate pe deplin. Astfel, recurentul invocă că setul de acte prezentat de agentul economic la perfectarea declaraţiilor vamale nu este complet şi suficient pentru a confirma valoarea în vamă a mărfii.

Metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată, deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi p. p. 2 13,14,15 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfii introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. Nici contractul comercial nr. 45 din 01 decembrie 2009 anexat la declaraţia vamală nu corespunde p. 15 din acest regulament. Condiţiile de livrare a mărfii indicate în contractul comercial nu corespund condiţiilor de livrare declarate. Prin urmare, valoarea în vamă a mărfii a fost determinată incorect.

În aceste condiţii, Biroul Vamal Chişinău, în strictă conformitate cu legea, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamp, a aplicat metoda 6 – metoda de rezervă. Prin cererea depusă la Curtea Supremă de Justiţie la 27 februarie 2013, Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată a invocat faptul că a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere privind corectarea erorii de calcul admise în hotărîrea primei instanţe din 08 octombrie 2012 referitor la încasarea suplimentară a sumei în urma majorării valorii în vamă a mărfii în mărime de 25 128,09 lei.

Din aceste considerente, a solicitat remiterea pînă la examinarea cererii de recurs declarat de Biroul Vamal Chişinău a cauzei în instanţa de fond pentru examinarea cererii de corectare a erorii de calcul admise la emiterea hotărîrii din 08 octombrie 2012. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 martie 2013, pricina a fost ridicată de la examinare în ordine de recurs, cu restituirea la Curtea de Apel Chişinău pentru examinarea cererii Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată privind corectarea greşelii din hotărîre. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost corectată greşeala de calcul strecurată în hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012, fiind indicat că „Se obligă Serviciul Vamal Chişinău” să restituie Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată suma de 25.101,09 lei”.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi încheierii de corectare a greşelii şi emiterea unei noi hotărîri din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

S-a constatat că, la 26 martie 2012 Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată a prezentat la postul vamal intern 4 Chişinău marfa - ciuperci conservate în oţet şi ciuperci preparate sau conservate altfel decît în oţet, feliate conform declaraţiei vamale 3019 15159 din 26 martie 2012. Fiind supuse controlului vamal, declaraţia vamală şi actele de însoţire, s-a constatat că, valoarea în vamă a fost calculată incorect, fapt care a fost consemnat în actul de inspecţie. Ulterior, declaraţia vamală a fost modificată de brokerul vamal împuternicit de Firma de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată, cu indicarea corectă a valorii în vamă a mărfii şi respectiv a fost validată de autoritatea vamală.

Reieşind din faptul că, actele prezentate nu au fost suficiente, în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii anunţată conform 3 declaraţiei vamale 3019 I 5159 din 26 martie 2012, organul vamal a solicitat prezentarea următoarelor acte: dispoziţiile de plată în original; declaraţia ţării de export; certificate de calitate şi conformitate; cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare şi facturi fiscale; calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); comenzile de livrare; corespondenţa comercială între părţi - fapt confirmat prin tipizata anexată la materialele cauzei de Biroul vamal Chişinău.

De asemenea, s-a stabilit că agentul economic a semnat în formularul tipizat înaintat de organul vamal, indicînd că „nu pot prezenta actele” solicitate suplimentar de autoritatea vamală (f.d. 30). Astfel, nu au fost prezentate următoarele acte: declaraţia de export (în original), ofertele de preţuri a firmei producătoare, corespondenţa comercială între părţi. Conform art.173 Codul Vamal - mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal.

Conform pct. 26) al Hotărîrii Guvernului nr. 1140 din 25 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă, la încheierea procedurii de tranzit sau în termen de 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare. Conform art. 1 pct.23) al Codului Vamal, declaraţia vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală.

Conform art.179 al. (1) Cod Vamal, declaraţia vamală care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. Conform art. 6 al. (l) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art. 7 alin. (l) al aceleiaşi legi, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Conform pct.19 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, Conform punctului 19 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, în cazul în care lipsesc datele, ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant, în baza art. 7 al. (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, nu sînt veridice şi/sau suficiente, este în drept să solicite declarantului informaţii suplimentare.

Conform art.17 al (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către 4 declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile Astfel, la etapa iniţială de control a declaraţiei vamale, a actelor anexate şi corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, a aplicat metoda 1 de determinarea a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit,

însă în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă colaboratorii vamali au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 a Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct.13,14,15 ale Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, din contractul de vînzare-cumpărare nr.45 din 01 decembrie 2009 nu poate fi determinat volumul mărfurilor importate, preţul mărfii importate, care este valoarea tranzacţiei respective, precum şi preţul pentru o unitate de marfa, astfel contractul de vînzare-cumpărare anexat la declaraţia vamală nu întruneşte condiţiile prevăzute de pct.15 al Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, conform clauzelor contractului, condiţia de livrare este FCA Radzyn Podlasky (Polonia) sau CPT Chişinău, însă în declaraţia de import este indicată altă condiţie de livrare EXW Bielsko-Biala.

De asemenea, conform clauzelor contractuale, preţul pentru marfă este prevăzut în invoice, însă factura comercială nr.03/M/2012 prezentată la momentul vămuirii nu cuprinde date care confirmă atribuirea sa la contractul comercial. În acelaşi timp, nu au fost prezentate cataloagele, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, contractele cu terţe persoane, ş.a.

Astfel, în rezultatul examinării actelor solicitate şi neprezentării a tuturor actelor, în temeiul art.8 p.3 şi art. 11 p.4, lit. c) a Legii cu privire la tariful vamal, nu a fost posibil de aplicat metoda 1 de determinare a valorii în vamă, fiind propusă aplicarea consecutivă a metodei 2 de determinare a valorii în vamă, înaintîndu-se specialistului în domeniul vămuirii să prezinte informaţia cu privire la importul de mărfuri identice sau similare pentru a confirma organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor importate prin prezentarea formularului DVV-2 cu valoarea în vamă iniţială. Ulterior, specialistul în domeniul vămuirii a comunicat că, agentul economic nu poate prezenta informaţia solicitată de organul vamal.

Deci, condiţiile obligatorii pentru determinarea valorii în vamă a mărfii conform metodei nr.2, prevăzute în mod expres de Legea nr. 380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal nu au fost respectate de către agentul economic. De asemenea, agentul economic nu a prezentat calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, cataloagele, specificările, ofertele de preţ ale firmei producătoare, declaraţia vamală a ţării de export în original ş.a. 5 Astfel, actele prezentate de agentul economic la declaraţia vamală conţin date contradictorii, or alte acte care să confirme valoarea în vamă declarată nu au fost prezentate, din care considerente metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a fost imposibil de aplicat.

Prin urmare, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă a fost aplicată metoda 6 - metoda de rezervă. De asemenea, de către Biroul Vamal Chişinău pînă la validarea declaraţiilor vamale a fost înaintată fişa-act, prin care s-a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă. Astfel, la fiecare metodă în parte şi anume ( 2, 3, 4, 5) specialistul în domeniul vămuirii a indicat că nu poate prezenta (fapt confirmat prin înscrisurile din Fişa-Act, data şi semnătura specialistului în domeniul vămuirii).

Prin urmare, organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal fiind în imposibilitate de a aplica oarecare din metodele indicate şi a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă.

Deci, organul vamal a fost în imposibilitate de a aplica metodele de determinare a valorii în vamă deoarece organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii; nu au fost prezentate date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii; nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii.

Astfel, respectînd principiul consecutivităţii, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă a fost aplicată metoda 6 - metoda de rezervă. Circumstanţele date au fost consemnate în actul de inspecţie întocmit la declaraţia vamală, respectiv actul administrativ prin care a fost dispusă majorarea valorii în vamă a mărfii este actul de inspecţie întocmit la declaraţia vamală 3019 15159 din 26 martie 2012, care urmează a fi considerat legal.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2012 urmează a fi casate cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ de respins. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide 6 Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 octombrie 2012 şi încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2012 şi se emite o nouă hotărîre prin care : Se respinge acţiunea Firmei de Producere şi Comerţ „Amor” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 7