3ra-345/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Buhnaci dosarul nr. 3ra-345/15 instanţa de apel: N. Budăi, L. Bulgac, I. Muruianu ÎNCHEIERE 18 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 25 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 09 ianuarie 2012, FPC „Amor” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a invocat că la 13 octombrie 2011 a importat pe teritoriul RM produse alimentare în valoare de 13910,40 dolari (pateuri din carne de pasăre cu poziţiile tarifare 16023230, 16023130 şi 16023940), în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 45 din 19 noiembrie 2010, încheiat cu Compania „Werblinski Sp.z.o.o.”, livrate conform facturii nr. 30/01/FEX/2011 din 11 octombrie 2011, depunând la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 declaraţia primară 3019I20774, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele necesare pentru aplicarea acestei metode.

Astfel, conform acestei metode de calcul a valorii în vamă a mărfii, au fost calculate taxele vamale aferente importului realizat în mărime de 78417,15 lei. Susţine că la 21 octombrie 2011 a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 14335,44 dolari (pateuri din carne de pasăre cu poziţiile 1 tarifare 16023230, 16023130 şi 16023940), în baza contractului de vânzare- cumpărare sus-indicat, livrate conform facturii nr. 32/01/FEX/2011 din 19 octombrie 2011, depunând la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 declaraţia primară 3019I21543, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele necesare pentru aplicarea acestei metode, astfel, calculându-se taxele vamale în mărime de 79422,69 lei.

Menţionează că la 27 octombrie 2011 a importat pe teritoriul RM produse alimentare în valoare de 11120 dolari SUA (ciuperci conservate cu poziţiile tarifare 20039000 şi 20019050), în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3 din 01 septembrie 2011, încheiat cu compania „Magro”, livrate conform facturii nr. EX00079/1110/EX din 25 octombrie 2011, depunând la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 declaraţia primară 3019I22056, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele necesare pentru aplicarea acestei metode. Deci, conform metodei date, taxele vamale aferente importului realizat au fost calculate în mărime de 59071,66 lei.

Mai indică că la 11 noiembrie 2011 a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 16896 dolari SUA (pateuri din găină şi conserve din carne cu poziţiile tarifare 16023230 şi 16024930), în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 45 din 10 august 2010, încheiat FPC „Amor” SRL cu Compania „Marks” Sp.z.o.o, livrate conform facturii nr. F3/037/2011 din 08 noiembrie 2011, depunând la Biroul Vamal Chişinău Intern 4 declaraţia primară 3019I23394, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele necesare pentru aplicarea acestei metode. Astfel, conform metodei respective taxele vamale aferente importului realizat au fost calculate în mărime de 83363,48 lei.

Invocă prevederile art. 10 alin. (1) şi (2) al Legii cu privire la tariful vamal, care reglementează metodele de determinare a valorii în vamă a mărfurilor, menţionând că deşi, organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru aplicarea metodei de calcul nr. 1, acesta, contrar dispoziţiilor legale menţionate, a ridicat, fără temei legal, valoarea în vamă a mărfurilor, şi, în consecinţă, valoarea taxelor vamale aferente mărfurilor importate până la 389587,25 lei şi anume 101418,66 lei aferente importului din 13 octombrie 2011, 104517,57lei aferente importului din 21 octombrie 2011, 81821,20 lei aferente importului din 27 octombrie 2011, 101829,82 lei aferente importului din 11 noiembrie 2011), diferenţa constituind 89312,27 lei.

Relatează că cererile prealabile adresate Biroului Vamal Chişinău Intern 4 cu privire la ridicarea valorii în vamă a mărfurilor indicate mai sus şi devamarea acestora cu aplicarea metodei nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate nu au fost satisfăcute de către organul vamal, deşi acesta dispunea de suficiente temeiuri pentru admiterea acestor cereri prealabile. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (4) al Legii cu privire la tariful vamal, art. 16 şi 25 ale Legii contenciosului administrativ.

2 Solicită anularea deciziilor Biroului Vamal Chişinău Intern 4 cu privire la ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 13 octombrie 2011, 21 octombrie 2011, 27 octombrie 2011 şi 11 noiembrie 2011 de către FPC „Amor” SRL, expuse în actele de inspecţie întocmite de pârât pe marginea fiecărui import, încasarea din contul pârâtului a surplusului taxelor vamale încasate în mărime de 89312,27 lei, precum şi a tuturor cheltuielilor suportate în legătură cu acest proces. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 25 septembrie 2013 acţiunea a fost respinsă. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 februarie 2014 a fost admis demersul FPC „Amor” SRL cu privire la repunerea în termen a cererii de apel declarată de FPC „Amor” SRL şi considerată în termen cererea de apel declarată de FPC „Amor” SRL.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2014 a fost respins apelul declarat de FPC „Amor” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 ianuarie 2015, FPC „Amor” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acţiunea. Afirmă că decizia instanţei de apel a recepţionat-o la 01 decembrie 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, menţionând că a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. 1, aplicarea unei alte metode de calcul de către organul vamal fiind ilegală.

Consideră că instanţa de judecată eronat a apreciat că actele prezentate nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor, or, potrivit facturilor invoice conţinea rechizitele părţilor, individualizarea bunurilor procurate de către recurent, valoarea pentru o unitate de marfă, valoarea tranzacţiei şi alte date. Invocă că argumentul instanţei precum valoarea mărfii este cu mult diminuată este unul declarativ, instanţa preluând acest argument din referinţa intimatului, care însă, nu a prezentat instanţei de judecată probe pertinente şi veridice în temeiul art. 121 şi 122 CPC prin care s-ar dovedi că dubiile acestuia referitor la valoarea tranzacţiei sunt întemeiate sau că valoarea tranzacţiei, expuse în factura invoice semnată de un agent economic al Uniunii Europene şi în ofertele acestuia sunt false şi diminuate.

Susţine că instanţele ierarhic inferioare au neglijat ofertele vânzătorului mărfii importate, prezentate instanţei de judecată şi organului vamal potrivit cărora valoarea mărfurilor importate este identică cu cea inclusă în factura invoice. Menţionează că a prezentat organului vamal toate actele necesare în conformitate cu prevederile pct. 15-16 ale Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, fapt confirmat prin pagina autentificată de organul vamal a documentelor anexate, prezentând şi actele solicitate de către organul vamal, acesta solicitând contractul comercial în original şi ofertele de preţ, prezentate deja.

3 Afirmă că este eronat argumentul instanţei precum că FPC „Amor” SRL contrar prevederilor art. 118, 121 CPC nu a prezentat probe în susţinerea pretenţiilor, or, în temeiul art. 118 alin. (1) CPC şi art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, anume organul vamal avea obligaţia să dovedească că dalele prezentate de către firmă sunt eronate sau valoarea în vamă mărfii este diminuată. Mai indică că contrar acestei obligaţii, organul vamal nu au prezentat instanţei de judecată probe pertinente şi prin care s-ar dovedi că dubiile acestuia referitor la valoarea tranzacţiei sunt întemeiate sau că valoarea tranzacţiei, expuse în factura invoice semnată de un agent economic din UE sunt false.

Consideră că în lipsa motivelor invocate de intimat, acesta nu era în drept să aplice metoda de rezervă, iar concluzia primei instanţe şi instanţei de apel precum că ar fi aplicat corect metoda de rezervă, este eronată şi ilegală. La 18 martie 2015, Biroului Vamal Chişinău a depus referinţă la cererea de recurs a FPC „Amor” SRL, solicitând respingerea recursului drept inadmisibil, iar în cazul în care instanţa îl consideră admisibil, respingerea cererii de recurs cu menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 iunie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 24 noiembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 203), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 01 decembrie 2014. Astfel, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs la 28 ianuarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de FPC „Amor” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de FPC „Amor” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de FPC „Amor” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5