3ra-1151/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanță, jud.: Sv. Garştea-Bria dosar nr. 3ra-1151/2015 instanţa de apel, jud.: V. Pruteanu, A. Gavriliţa, L. Popova DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, prin care a fost admis apelul declarat de Biroului Vamal Chişinău şi casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii c o n s t a t ă: La 19 iulie 2013, reclamantul FPC „Amor” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 mai 2013 a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 17 811,36 dolari SUA, pateu de găină, pateu de curcan, mortadela, în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 45 din 01 decembrie 2010, încheiat de FPC „Amor” SRL cu Compania „Marks” Sp.z.o.o şi facturii nr. F3/0013/13 din 17 mai 2013, depunînd la Biroul Vamal Chişinău declaraţia primară nr. I 21587. Menţionează reclamantul că valoarea în vamă a mărfii a fost calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele justificative necesare pentru aplicarea acestei metode.

Potrivit acestei metode de calcul a valorii în vamă a mărfii au fost calculate taxele vamale aferente importului realizat în mărime de 102 195,04 lei pentru marfa importată la 20 mai 2013. Susţine reclamantul că, deşi organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru aplicarea metodei de calcul nr. 1, acesta, contrar dispoziţiilor art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal a majorat, fără vreun temei legal, valoarea în vamă a mărfii, şi în consecinţă, valoarea taxelor vamale aferente mărfii importate la 20 mai 2013 a fost pînă la 129 431,95 lei, diferenţa constituind 27 236,91 lei.

Afirmă FPC „Amor” SRL că a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. 1. La 27 mai 2013 FPC „Amor” SRL a expediat în adresa organului vamal o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate, însă care a fost lăsată fără răspuns. Solicită FPC „Amor” SRL anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 20 mai 2013 de către FPC „Amor” SRL, expusă în actul de inspecţie nr. I 21587, încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău a surplusului taxelor vamale achitate în mărime de 27 236,91 lei şi a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 20 ianuarie 2015 s-a anulat actul de inspecţie emis de Biroul Vamal Chişinău din 20 mai 2013 privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr. 3027121587 din 20 mai 2013; s-a obligat Biroul Vamal Chişinău să recalculeze impozitele achitate suplimentar de FPC „Amor” SRL în mărime de 27 236,91 lei cu restituirea drepturilor de import încasate ilegal în sumă de 27 236,91 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe la 03 februarie 2015 Biroul Vamal Chişinău a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 s-a admis apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău; s-a casat hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 20 ianuarie 2015 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care s-a respins integral cererea de chemare în judecată înaintată de FPC „Amor” SRL. La 07 iulie 2015, FPC „Amor” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 20 ianuarie 2015. În motivarea recursului FPC „Amor” SRL a indicat că, consideră neîntemeiată decizia instanţei de apel, deoarece eronat a aplicat prevederile art. 10 alin. (1) - (2) al Legii cu privire la tariful vamal.

instanţa de apel a interpretat în mod eronat legea, a dat o apreciere greşită probelor din dosar, prin ce a adoptat o hotărîre neîntemeiată şi ilegală, în cazul recurentul a prezentat organului vamal suficiente temeiuri pentru aplicarea metodei de calcul nr. 1. Totodată, invocă că, instanţa de apel nu a reţinut faptul că, recurentul la solicitarea organului vamal a prezentat şi alte acte suplimentare. Menţionează că, instanţa de apel eronat a concluzionat că metoda nr. 1 nu poate fi aplicată dacă informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte, aplicînd eronat prevederile art. 118 CPC, în cazul în care organul vamal avea obligaţia să dovedească că datele prezentate nu sunt veridice.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015 a fost expediată în adresa FPC „Amor” SRL la 05 mai 2015, conform scrisorii de însoţire (f.d. 107), însă materialele dosarului nu denotă cert data recepţionării copiei deciziei instanţei de apel de către recurent. Astfel, în circumstanţele relevate, recursul declarat de către FPC „Amor” SRL se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de către FPC „Amor” SRL, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea împotriva Biroului Vamal Chişinău, FPC „Amor” SRL a solicitat anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 20 mai 2013 de către FPC „Amor” SRL, expus în actul de inspecţie nr. I 21587 din 20 mai 2013; încasarea din Contul Biroului Vamal Chişinău a surplusului taxelor vamale încasate în mărime de 27 236,91 lei.

Judecînd pricina în cauză prima instanţă a admis acţiunea integral. Fiind investită cu judecarea apelului declarat de Biroul Vamal Chişinău, instanţa de apel a admis apelul declarat, casînd hotărîrea primei instanţe și pronunţînd o nouă hotărîre prin care a respins acţiunea FPC „Amor” SRL. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel, a reţinut că la 20 mai 2013 FPC „Amor” SRL a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 17 811,36 dolari SUA. Astfel, FPC „Amor” SRL, prin intermediul brokerului vamal SRL „Agrogran Prim” a prezentat organului vamal un set de documente conform borderoului. Fiind supuse controlului vamal, declaraţia vamală şi actele de însoţire, s-a constatat că, valoarea în vamă a fost calculată incorect, fapt care a fost consemnat în actul de inspecţie.

Reieşind din faptul că, actele prezentate nu au fost suficiente, în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii anunţată conform declaraţiei vamale din 20 mai 2013, organul vamal a solicitat prezentarea unor acte suplimentare. De asemenea, s-a stabilit că agentul economic a semnat în formularul tipizat înaintat de organul vamal, indicînd că „nu pot prezenta actele” solicitate suplimentar de autoritatea vamală, astfel, nu au fost prezentate actele solicitate suplimentar. Conform art. 173 Cod Vamal, mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport a căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sînt declarate organului vamal.

Conform pct. 26) al Hotărîrii Guvernului nr. 1140 din 25 noiembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal, declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă, la încheierea procedurii de tranzit sau în termen de 20 de zile de la data depunerii declaraţiei sumare. Conform art. 1 pct. 23) Cod Vamal, declaraţia vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală. Conform art.179 alin. (1) Cod Vamal, declaraţia vamală care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Conform art. 6 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu art. 7 alin. (1) al aceleiaşi legi, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Conform punctului 19 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, în cazul în care lipsesc datele, ce probează corectitudinea valorii în vamă anunţate sau există temeiuri să se considere că datele prezentate de declarant, în baza art. 7 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, nu sînt veridice şi/sau suficiente, este în drept să solicite declarantului informaţii suplimentare.

Conform art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile Astfel, la etapa iniţială de control a declaraţiei vamale, a actelor anexate şi corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii, a aplicat metoda 1 de determinarea a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit,

însă în rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă colaboratorii vamali au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 a Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct.13,14,15 ale Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova.

Astfel, din contractul de vînzare-cumpărare nr. 45 din 01 decembrie 2010 nu poate fi determinat volumul mărfurilor importate, preţul mărfii importate, care este valoarea tranzacţiei respective, precum şi preţul pentru o unitate de marfa, astfel contractul de vînzare-cumpărare anexat la declaraţia vamală nu întruneşte condiţiile prevăzute de pct. 15 al Hotărîrii Guvernului nr.600 din 14 mai 2002. De asemenea, conform clauzelor contractuale, preţul pentru marfă este prevăzut în invoice, însă factura comercială nr.03/M/2012 prezentată la momentul vămuirii nu cuprinde date care confirmă atribuirea sa la contractul comercial. În acelaşi timp, nu au fost prezentate cataloagele, calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate, contractele cu terţe persoane, ş.a.

Astfel, în rezultatul examinării actelor solicitate şi neprezentării a tuturor actelor, în temeiul art. 8 pct. 3 şi art. 11 pct. 4, lit. c) a Legii cu privire la tariful vamal, nu a fost posibil de aplicat metoda 1 de determinare a valorii în vamă, fiind propusă aplicarea consecutivă a metodei 2 de determinare a valorii în vamă, înaintîndu-se specialistului în domeniul vămuirii să prezinte informaţia cu privire la importul de mărfuri identice sau similare pentru a confirma organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor importate prin prezentarea formularului DVV-2 cu valoarea în vamă iniţială. Ulterior, specialistul în domeniul vămuirii a comunicat că, agentul economic nu poate prezenta informaţia solicitată de organul vamal.

Deci, condiţiile obligatorii pentru determinarea valorii în vamă a mărfii conform metodei nr. 2, prevăzute în mod expres de Legea nr. 380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal nu au fost respectate de către agentul economic. Mai mult ca atît, actele prezentate de agentul economic la declaraţia vamală conţin date contradictorii, or alte acte care să confirme valoarea în vamă declarată nu au fost prezentate, din care considerente metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a fost imposibil de aplicat. Prin urmare, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă a fost aplicată metoda 6 - metoda de rezervă. De asemenea, de către Biroul Vamal Chişinău pînă la validarea declaraţiilor vamale a fost înaintată fişa-act, prin care s-a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă.

Astfel, la fiecare metodă în parte şi anume ( 2, 3, 4, 5) specialistul în domeniul vămuirii a indicat că nu poate prezenta (fapt confirmat prin înscrisurile din Fişa- Act, data şi semnătura specialistului în domeniul vămuirii). Prin urmare, organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către agentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal fiind în imposibilitate de a aplica oarecare din metodele indicate şi a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă.

Deci, organul vamal a fost în imposibilitate de a aplica metodele de determinare a valorii în vamă deoarece organul vamal nu dispune de date cu privire la importul în Republica Moldova de mărfuri identice sau similare aproximativ în aceiaşi cantitate şi în aceleaşi condiţii comerciale şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii; nu au fost prezentate date concrete privind comisioanele şi alte cheltuieli aferente vînzării, cheltuielile de transport, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii; nu au fost prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere a mărfii şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii.

Astfel, respectînd principiul consecutivităţii, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă a fost aplicată metoda 6 - metoda de rezervă. Circumstanţele date au fost consemnate în actul de inspecţie întocmit la declaraţia vamală, respectiv actul administrativ prin care a fost dispusă majorarea valorii în vamă a mărfii este actul de inspecţie întocmit la declaraţia vamală din 20 mai 2013, care urmează a fi considerat legal. În această ordine de idei, se constată că argumente invocate de recurent nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către instanţa de apel, avînd la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele expuse şi avînd în vedere faptul că decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate în recurs sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Galina Stratulat