3ra-1221/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1221/15 prima instanţă: E. Silivestru, instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu, DECIZIE 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tatiana Vieru, Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru Dumitru Mardari, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 05 iunie 2014 de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 29 martie 2013 Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată (FPC „Amor” SRL) a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 27 februarie 2013 FPC „Amor” SRL a importat în Republica Moldova produse alimentare în valoare de 9600, 98 Euro (ceai şi caşcaval tare), în baza contractului de vânzare-cumpărare din 01 decembrie 2009 încheiat de FPC „Amor” SRL cu Compania „Polesie” Sp.z.o.o, livrată conform facturii nr. 02/M/2013 din 25 februarie 2013, depunând la Biroul Vamal Chişinău declaraţia primară nr. I 7762. Valoarea în vamă a mărfii a fost calculată în conformitate cu metoda nr. 1 de calcul, la declaraţie fiind anexate toate actele necesare pentru aplicarea acestei 1 metode în mărime de 49325,48 lei pentru marfa importată la 27 februarie 2013. Indică reclamantul că, deși organul vamal dispunea de suficiente temeiuri pentru aplica metoda de calcul nr. I, acesta, contrar dispoziţiilor legale menţionate, a ridicat, fără vreun temei legal, valoarea în vamă a mărfii, şi, în consecinţă, valoarea taxelor vamale aferente mărfii importate de FPC „Amor” SRL la 27 februarie 2013 a fost majorată până la 88704,32 lei, diferența constituind 39378,84 lei.

Consideră reclamantul că a prezentat organului vamal toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. I, aplicarea unei alte metode de calcul de către organul vamal este ilegală, fiind în contradicţie cu normele legale. Cere reclamantul admiterea acțiunii, anularea deciziei Biroului Vamal Chişinău privind ridicarea valorii în vamă a mărfurilor importate la 27 februarie 2013 de către FPC „Amor” SRL, expus în actul de inspecţie nr. I 7762 din aceiași dată, încasarea din contul Biroului Vamal Chişinău, drept consecinţă a anulării deciziei din 27 februarie 2013, a surplusului taxelor vamale încasate în mărime de 39378,84 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 05 iunie 2014, a fost respinsă acţiunea FPC „Amor” SRL. La 18 iunie 2014, FPC „Amor” SRL a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 05 iunie 2014, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, a fost respins apelul declarat de FPC „Amor” SRL şi menţinută hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 05 iunie 2014 de respingere a acţiunii. La 07 iulie 2015, FPC „Amor” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015 şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este neîtemeiată şi pasibilă de a fi casată. Indică recurentul că instanţa la examinarea pricinii, eronat a dat apreciere probelor prezentate la dosar şi incorect a aplicat prevederile legii materiale prin ce a emis o hotărîre ilegală. În special, s-a invocat că la materialele cauzei au fost anexate toate actele necesare în vederea stabilirii valorii în vamă a mărfii în baza metodei nr. I, aplicarea unei alte metode de calcul de către organul vamal este ilegală, fiind în contradicţie cu normele legale. Astfel, potrivit facturii Invoice menţionate, valoarea mărfurilor importate a constituit în total suma de 9600,98 Euro.

Indică recurentul că factura conţinea rechizitele părţilor, individualizarea bunurilor procurate de către FPC “Amor” SRL, valoarea pentru o unitate de marfa, valoarea tranzacţiei, etc., respectiv, factura prin conţinutul acesteia întruneşte şi separat toate elementele unui contract separat cu obligaţii în conformitate cu 2 prevederile 753-785 ale Codului Civil, iar organul vamal potrivit prevederilor art. 667 al Codului Civil, nu era în drept să se implice în relaţiile economice între agenţii economici.

Susţine recurentul că în pct. 2.1.1 şi pct. 3.1 ale contractului este indicat că cantitatea, sortimentul şi valoarea mărfurilor sunt expuse în Invoice, iar organul vamal, contrar prevederilor art. 118 alin.(l) CPC şi art. 24 alin.(3) al Legii contenciosului administrativ, nu a prezentat probe prin care s-ar confirma că această factură ar fi fost eliberată în baza unui alt contract şi motivul pentru care acest argument influenţează aplicarea primei metode de determinare a valorii în vamă a mărfii importate, iar concluziile pârâtei sunt declarative. Precizează FPC “Amor” SRL că instanţa de apel a neglijat ofertele vânzătorului mărfii importate, care de asemenea au fost prezentate organului vamal şi instanţei, potrivit cărora valoarea mărfurilor importate este identică cu cea inclusă în factura Invoice.

Mai mult ca atît instanţa a ignorat faptul că FPC “Amor” SRL a prezentat organului vamal toate actele necesare în conformitate cu prevederile pct. 15-16 ale Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2011, fapt confirmat prin pagina autentificată de organul vamal a documentelor anexate, inclusiv şi de organul vamal, după cum urmează: contractul comercial încheiat cu vânzătorul (f.d.28-29); scrisoarea de trăsură (f.d.18); carnetul TIR; factura comercială Invoce (f.d.26); calculaţia cheltuielilor (f.d.24-25); declaraţia electronică (f.d.2-3); corespondenţa comercială purtată cu vânzătorul (în care acesta prezintă oferta cu preţuri ale mărfurilor importate, identice cu cele expuse în actele ulterioare şi declarate iniţial organului vamal) (f.d.21-22); declaraţia de export(f.d.

19-20); scrisoarea de trăsură CMR (f.d.27), certificate de origine a mărfurilor, de calitate, de conformitate şi sanitare asupra mărfurilor(f.d. 12-17,23). FPC “Amor” SRL a prezentat şi actele solicitate de către organul vamal, declaraţia vamală a ţării de expediere, certificatul de origine, de calitate, conformitate, corespondenţa comercială purtată cu vînzătorul, prezentate deja, după cum s-a indicat mai sus. Specifică recurentul că organului vamal i-au fost prezentate toate actele prevăzute de legislaţia în vigoare ce confirmau corectitudinea aplicării primei metode de determinare a valorii în vamă a mărfii, valoarea achitată, cea indicată în ofertele comerciale şi cea prezentată organului vamal fiind identice, iar această cerinţă a organului vamal a fost înaintată intenţionat doar în vederea mimării caracterului legal al deciziei de majorare a valorii în vamă a mărfii importate.

Invocă că, este una eronată concluzia instanţei referitor la faptul că metoda 1 nu poate fi aplicată dacă informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte. Susţine că, contrar acestei obligaţii, Biroul Vamal nu au prezentat nici instanţei de judecată probe pertinente şi veridice în temeiul art. 121 şi 122 CPC prin care s-ar dovedi că dubiile acestuia referitor la valoarea trazacţiei sunt întemeiate sau că 3 valoarea tranzacţiei, expuse în factura Invoice semnată de un agent economic al Uniunii Europene şi în ofertele acestuia sunt false şi nu corespund realităţii.

Or, în lipsa motivelor invocate de organul vamal ce i-ar fi trezit suspiciuni, acesta nu era în drept să aplice metoda de rezervă, sau art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal prevede imperativ că metoda de rezervă urmează a fi aplicată doar în cazul în care organul vamal dispune de un temei de a nu admite aplicarea metodei nr. I de determinare valori în vamă a mărfurilor, temei ce nu a fost invocat de către Biroul Vamal. Astfel, consideră recurentul concluzia instanţei cu privire la faptul că ar fi fost aplicată corect metoda de rezervă este eronată şi ilegală în condiţiile expuse mai sus or, organul vamal nu a putut explica instanţei în ce constă această metodă şi nu a indicat modalitatea de aplicare a acesteia, datele ce au stat la baza concluziei organului vamal că valoarea mărfii importate constituie anume suma indicată de acesta.

Indică recurentul că modul de aplicare a metodei de rezervă trezește dubii referitoare la veridicitatea şi legalitatea calculului aplicat de organul vamal, tăinuit de acesta, ceea ce denotă că la baza emiterii deciziei de majorare a valorii în vamă a mărfii nu a stat nici un calcul. În conformitate cu art. 17 alin. (1) al Legii cu privire la tariful vamal, aplicarea metodei de rezervă trebuie să fie axată pe mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

Neindicarea de către organul vamal a mijloacelor aplicate la determinarea valorii în vamă a mărfurilor prin metoda de rezervă, deşi sarcina probaţiunii este imputabilă acesteia, face imposibilă determinarea dacă acestea sunt rezonabile şi compatibile cu prevederile Legii, iar neglijarea de către organul vamal a facturii Invoice şi a ofertei comerciale, contravine principiilor generale ale acordurilor internaţionale ce recunosc facturile Invoice ca dovadă a tranzacţiei şi valorii acesteia. Indică recurentul că, organul vamal, contrar prevederilor art. 118 alin. (l) şi art. 227 CPC şi art. 24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, nu a invocat vreodată că înscrisurile prezentate de recurentă sunt false sau incomplete şi nu a dovedit că datele expuse în acestea sunt dubioase.

Conform prevederilor art. 17 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal, organul vamal era obligat să se expună asupra metodei utilizate la determinarea valorii în vamă. Contrar acestei norme, organul vamal nu a prezentat instanţei de judecată astfel de date. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea decizia instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

4 Conform art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Principala metodă dintre cele specificate la alin.(1) este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.

Potrivit pct.13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, în baza pct. 2 al art. 7 din sus-numita lege, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există);

h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. După cum rezultă din actele cauzei, la 01 decembrie 2009 între „Polesie” Sp.J Polonia, în calitate de vînzător şi FPC „Amor” SRL, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vînzare- cumpărare, obiectul căruia constituie vînzare- 5 cumpărarea produselor alimentare, conform condiţiilor de livrare FCA Radzin Podlaski (Polonia) sau CPT Chişinău conform înţelegerii dintre părţi, fapt indicat în invoice, potrivit preţurilor şi termenelor indicate în invoice (f.d. 40). Conform contractului de comandă transport din 21 februarie 2013 (f.d.

35), certificatului eliberat de TrabnsAF GruP nr. 408 din 27 februarie 2014 (f.d. 36), facturii seria MA nr. 2106842 din 28 februarie 2013 (f.d. 37) FPC „Amor" SRL a achitat serviciile de transport. La 27 februarie 2013, prin intermediul brokerului vamal, SRL „Amor” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţia vamală primară nr. I 7762 din 27 februarie 2013 cu codul mărfurilor 04069099, preţul indicat - 9600, 98 euro, valoarea în vamă a mărfii importate fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda principală (metoda I) (f.d.

29). Colegiul reţine că, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată, FPC „Amor” SRL a prezentat documentele, pe care le consideră justificative care confirmă valoarea în vamă a mărfii şi anume, contractul de vînzare – cumpărare, scrisoare de trăsură, carnetul TIR, factura comercială, calcularea cheltuielilor, declaraţia electronică, paşaportul tehnic al mijlocului de transport (03MTH455319, 03MTH388271), scrisori ale agenţilor economici (comanda, oferta), certificat de origine, declaraţia vamală a ţării de export, scrisoarea de trăsură internaţională prevăzută de convenţie, certificatul veterinar eliberat de serviciul veterinar, autorizaţia sanitară eliberată de serviciul veterinar, permisul fitosanitar eliberat de inspectoratul principal.

În conformitate cu art. 179 alin. (l) Cod vamal, declaraţia vamală, care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii. Conform art. 289 alin. (l) Cod vamal, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor vamale, ale colaboratorilor vamali pot fi atacate în termen de 10 zile de la data comunicării deciziei sau efectuării acţiunii. Conform art. 5 alin. (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr.l380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

În conformitate cu art. 6 alin. (l) şi art. 7 alin. (l) şi (2) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale. Valoarea în vamă a mărfii anunțate de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege.

6 Conform art.8 alin.(l), (2) şi (3) al aceleiași Legii, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din ele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că întru respectarea normelor legale citate supra la data de 27 februarie 2014 Biroul Vamal Chişinău, invocînd aplicarea succesivă a metodelor de evaluare a mărfurilor importate conform declaraţiei vamale nr. 7762 din 27 februarie 2013, a solicitat un set de documente suplimentare şi/sau informaţiilor în termen de 3 zile conform listei (f.d. 58), însă această cerinţă nu a fost satisfăcută de către reclamanta- recurent fiind specificat că nu poate prezenta aşa informaţii (f.d.

58). La 27 februarie 2013, Biroul vamal Chişinău a întocmit Actul de inspecţie I 7762, în care la rubrica informaţie, a fost indicat, că pentru determinarea valorii în vamă este necesar controlul documentar detaliat, adică se propune rerutarea DV pe culoarul galben de selectivitate şi din motiv că nu sunt respectate prevederile art. 13/14/16 a Hotărîrii de Guvern nr. 600 din 14 iunie 2002 pentru confirmarea valorii în vamă s-a solicitat informaţia suplimentară conform Ord SV 262-0 din 06 iulie 2010 şi 54-0 din 02 februarie 2011, s-a înmînat fişa-act anexa nr. 3, informaţie care ulterior nu a fost prezentată şi de aceia s-a propus majorarea valorii în vamă pînă la art. 1 - 70682, 25 lei; art. 2 - 227767, 30 lei în baza Legii cu privire la tariful Vamal nr. 1380 din 20.11.1997 (f.d.34).

Este adevărat, că conform art. 8 alin.(1) şi (2) din Legea cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii şi să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În acelaşi timp, potrivit alin.(3) din aceeaşi lege, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii doar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente.

Potrivit actului de inspecţie care a servit temei de majorare a valorii în vamă şi respectiv a drepturilor de import, aceasta este motivată prin faptul că este necesar de a prezenta acte adăugătoare pentru confirmarea valorii în vamă Potrivit art. 17 alin. (1) din aceeaşi lege, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care 7 Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile, doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate.

Autoritatea vamală a demonstrat imposibilitatea utilizării altor metode de determinare a valorii mărfii în vamă, deoarece actele prezentate nu au fost suficiente, în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii anunţate. Mai mult FPC “Amor” SRL nu a prezentat toate actele solicitate, iar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sînt veridice (inclusiv sînt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sînt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că este justă concluzia instanţei de apel respingere a acţiunii, deoarece, după cum s-a constatat, organul vamal a acordat posibilitate agentului economic de a determina valoare în vamă conform metodelor 2,3,4 şi 5, însă agentul economic a indicat că nu posedă informaţia necesară, respectiv organul vamal a fost în imposibilitate să aplice metodele de determinare a valorii în vamă prevăzute de art. 12,13,15,16 ale Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997. În susţinerea concluzie sale Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează poziţia instanţei de apel care corect a invocat că FPC “Amor” SRL la vămuirea mărfii nu a prezentat un şir de acte necesare care confirmă valoarea în vamă, cum ar fi, contracte cu terţe persoane referitoare la tranzacţie, comenzile de livrare, listele la preţuri ale firmei producătoare etc., iar actele prezentate nu pot constituii documente afirmative în vederea justificării costului mărfii expuse spre vămuire, care nu întruneşte condiţiile necesare prevăzute de Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.600 din 14 mai 2002, deoarece,

actele prezentate sunt generale şi nu ar confirma preţul mărfii importate şi calcularea drepturilor de import. Totodată, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscut în cazul posibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate şi similare argumentelor invocate în instanţa de apel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către FPC “Amor” SRL şi de a menţine decizia instanţei de apel.

8 În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a), Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată. Se menţine deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 martie 2015, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Firma de Producţie şi Comerţ „Amor” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţe Tatiana Vieru Judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Galina Stratulat 9