3ra-1278/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Sv. Şarştea-Bria dosarul nr. 3ra-1278/14 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Largul Holdelor” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 27 martie 2014, c o n s t a t ă La 09 august 2013 SRL „Largul Holdelor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 27 martie 2014 acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia de regularizare nr. 383 din 18 iunie 2013, prin care s-a dispus calcularea drepturilor de import pentru acordarea nejustificată a tratamentului tarifar favorabil în sumă totală de 186 860, 48 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 apelul declarat de către Biroul vamal Chişinău a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 14 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor de judecată contravin circumstanţelor pricinei şi probelor prezentate de părţi, fiind aplicate eronat şi normele de drept material şi procedural. La 28 august 2014 în adresa SRL „Largul Holdelor” a fost expediată copia recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 03 octombrie 2014 SRL „Largul Holdelor” a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe ca fiind legale şi întemeiate. Examinînd temeiurile recursului declarat de către Biroul Vamal Chişinău în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Or, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, referindu-se la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţele de judecată şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Astfel, argumentele recurentului precum că bunurile importate de către intimat conform declaraţiilor vamale nr. 3027I732, 3027I735 şi 3027I735 din 14 ianuarie 2009 nu reprezintă camere frigorifice dezasamblate, ci părţi componente pentru construcţii, nu pot fi reţinute.

Or, materialele dosarului, şi anume contractul de vînzare-cumpărare nr. NI-0207-08 din 20 noiembrie 2008, încheiat între compania „Izocam Ticaret ve Sanayi A.S.” şi SRL „Largul Holdelor” şi raportul de expertiză nr. 0250416 din 13 ianuarie 2009, întocmit de către Camera de Comerţ şi Industrie, 2 confirmă că marfa importată reprezintă două camere frigorifice fără agregate şi uşi, livrate în mod dezasamblat şi astfel, din ansamblul de livrare s-a format un tot întreg, adică două camere frigorifice. Mai mult ca atît, însuşi Biroul Vamal Chişinău, la examinarea mărfii, a constatat că în urma asamblării tuturor componentelor importate s-a format două camere frigorifice. Referitor la invocarea de către recurent a faptului că instanţele de judecată au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material la judecarea pricinii, aceasta este pur declarativă, expusă la general doar pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 3