3ra-1091/14 — Anularea actului administrativ

Prima instanță: Judecătoria Botanica mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-1091/14 Judecător: E. Silivestru Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, A. Panov, I. Cotruță ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Dumitru Mardari, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de SRL „Intero & Co”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Intero & Co” către Biroul Vamal Chişinău privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 26 noiembrie 2013 şi cea suplimentară din 25 martie 2014, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 07 iunie 2012, reclamanta SRL „Intero & Co” a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva pîrîtului Biroul Vamal Chişinău, solicitând recunoaşterea drept ilegale a acţiunilor/deciziei Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Intero & Co” şi impunerea spre plată a sumei de 58 556, 51 lei pentru devamarea mărfii în perioada 07 februarie 2012 conform declarației vamale nr. I 2143; încasarea de la Biroul Vamal Chişinău în folosul SRL „Intero & Co” a sumei drepturilor de import încasate excedentar în mărime de 58 556,51 lei; repunerea SRL „Intero & Co” în termenul de intentare a acţiunii; încasarea de la Biroul Vamal Chişinău în folosul SRL „Intero & Co” a sumei drepturilor de import încasate excedentar în mărime de 58556, 51 lei conform declarației vamale nr. I 2143 din 07 februarie 2012; încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că conform contractului nr. l din 13 martie 2009, încheiat între SRL „Intero & Co”, în calitate de cumpărător şi „Huaxun Industry (HK) Company Limited” SRL, în calitate de vânzător, precum şi în conformitate cu facturile comerciale (invoice) eliberate de către vânzător, SRL „Intero & Co” a procurat plăci din poliesteri nesaturați, articole sanitare din material plastic, articole din piatră artificială şi polimeri acrilici sub forme primare.

La data de 07 februarie 2012, prin intermediul brokerului vamal, SRL „Intero & Co” a depus la Biroul Vamal Chişinău declarația vamală nr. I 2143 cu codurile : cod 3920630000 cu valoarea în vamă anunţată de 207752, 72 lei; cod 3922100000 cu valoarea în vamă anunţată de 21596, 55 lei; cod 6810990000 cu valoarea în vamă anunţată de 75302, 38 lei; cod 3906909000 cu valoarea în vamă anunţată de 3725, 09 lei, valoarea în vamă a mărfii importate fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda principală (metoda 1), anexînd documentele care confirmă valoarea în vamă a mărfii, inclusiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1 din 13 martie 2009 (contractul de vânzare-cumpărare, factura comercială (invoice), CMR, conosamentul, paching list, cheltuielile de transport, certificatul de origine al mărfurilor, ordinele de plată, facturi fiscale, declarația de export în copie, corespondenţa între părţile contractante cu listele de preţuri), precum şi alte acte necesare în conformitate cu norma legală.

La traversarea frontierei de stat a RM, conform declarației vamale nr. I 2143 din 07 februarie 2012 de către SRL „Intero & Co” au fost transferate plăţi vamale în sumă de 90 000 lei pentru marfa procurată în baza contractului din 13 martie 2009. Mai menţionează SRL „Intero & Co” că Biroul Vamal Chişinău, fară nici un argument juridic pertinent, a refuzat să accepte metoda 1 de determinare a valorii în vamă în declarația vamală depusă de SRL „Intero & Co”, schimbînd metoda de determinare a valorii în vamă, prin care a majorat valoarea mărfii în vamă, motivând, că „pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor importate prin fișa act anexată conform procedurii stabilite prin ordin SV 262 din 2010 s-au solicitat următoarele acte: dispoziţia de plată în original; act de verificare, declarații de export (original cu specimene), certificate de calitate şi conformitate, facturi fiscale (dacă sunt), comanda de livrare, cataloage comerciale, ofertele de preţuri, calculul firmei producătoare (dacă firma este de acord să prezinte), corespondenţa comercială între părţi.

Ca rezultat nu au fost prezentate următoarele acte: comanda de livrare, act de verificare, declarații de export (original cu specimene), cataloage comerciale. Iar următoarele acte: specificările, ofertele de preţuri, declarații de export trezesc dubii la forma şi conţinutul de prezentare. La solicitarea de a prezenta actele comerciale în original, specialistul în domeniul vămuirii a relatat că agentul economic nu dorește să le prezinte, motivând că o să prezinte datele în instanţa de judecată. Reieşind din cele expuse mai sus în temeiul art. 8 p. 3 şi art. 11 p. 4 lit. c a Legii cu privire la tariful vamal, nu poate fi aplicată metoda 1 de determinare a valorii în vamă, consecutiv se aplică metoda 2 de determinare a valorii în vamă şi se propune specialistului în domeniul vămuirii să prezinte formularul DVV-2 cu valoarea în vamă iniţială”.

După cum susţine SRL „Intero & Co”, în rezultatul acţiunilor arbitrare ale Biroului Vamal Chişinău au fost perfectate alte declarații vamale, valoarea în vamă a mărfii importate fiind determinate de Biroul Vamal Chişinău, aplicând în acest sens direct metoda 6 de determinare a valorii în vamă, rectificând valoarea în vamă în baza art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal: cu art. 1 – 192 205,08 lei, art.- 3- 13 579,2. Pentru a primi liberul de vamă şi a avea posibilitate de a introduce mărfurile importate în circuitul civil, societatea SRL „Intero & Co” a fost obligată să achite drepturile de import determinate de autoritatea vamală. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, dispunându-se anularea actului de inspecție I 2143 din 07 februarie 2012 al Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă faţă de SRL „Intero & Co”, cu obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie suma achitată excedentar din drepturile de import percepute, în valoare totală de 58 556, 5l lei. S-a respins ca neîntemeiată pretenția SRL „Intero & Co” privind restituirea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea suplimentară din 25 martie 2014, SRL „Intero & Co” a fost repusă în termenul de adresare în judecată cu acţiune împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actului administrativ. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2014, s-a admis apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău, s-a casat hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013 și hotărîrea suplimentară din 25 martie 2014 fiind pronunțată o nouă hotărîre prin care acțiunea înaintată de SRL „Intero & Co” a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Intero & Co” în persoana administratorului Copracian Serghei a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi a cele suplimentare din 25 martie 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanța de apel, greșit a apreciat argumentele invocate și probele anexate la materialele dosarului, drept urmare decizia instanței de apel este ilegală, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 20 august 2014, Biroul Vamal Chişinău a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Intero & Co” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Intero & Co” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de SRL „Intero & Co” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Dumitru Mardari Ion Druţă