3ra-27/15 — Contestarea actului administrativ

Judecătoria Botanica dosarul nr. 3ra-27/15 Judecător: E.Silivestru Curtea de Apel Chişinău Judecători: M.Anton, T.Pelin, A.Panov Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Vladimir Timofti, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Intero & Co”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Intero & Co” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, CONSTATĂ: La 27.02.2013, SRL „Intero & Co” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Birouui Vamal Chişinău privind anularea deciziei autorităţii vamale cu privire la majorarea valorii în vamă a mărfii.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, conform contractului nr. 1 din 13.03.2009 încheiat între SRL „Intero & Co” în calitate de cumpărător şi SRL „Huaxun Industry (HK) Company Limited” în calitate de vînzător şi în conformitate cu facturile comerciale (invoice) eliberate de către vînzător, a procurat plăci din poliesteri nesaturaţi, articole din piatră artificială. La 21.01.2013, prin intermediul brokerului vamal, SRL „Intero & Co” a depus la Biroul Vamal Chişinău declaraţia vamală primară nr. I 1025, valoarea în vamă a mărfii importate fiind determinată şi anunţată în conformitate cu metoda principală (metoda 1). La traversarea frontierei de stat a RM, conform declaraţiei vamale nr. I 1025 din 21.01.2013 de către SRL „Intero & Co” urma să fie transferate plăţile vamale în sumă de 85 820,10 lei pentru marfa procurată în baza contractului nr. 1 din 13.03.2009.

Menţionează reclamanta că la declaraţiile vamale au fost anexate documentele care confirmă valoarea în vamă a mărfii, inclusiv contractul de vînzare-cumpărare nr. 1 din 13.03.2009, scrisoarea de trăsură internaţională, carnetul TIR, conosamentul, factura comercială (invoice), paching list, declaraţia electronică, cheltuielile de transport, certificatul de origine, declaraţia vamală a ţării de export, dispoziţiile de plată, precum şi alte acte necesare în conformitate cu norma legală, însă declaraţiile vamale nu au fost acceptate, iar Biroul Vamal Chişinău, fără nici un argument juridic pertinent, a refuzat să accepte declaraţiile vamale depuse de SRL „Intero & Co”, schimbînd metoda de determinare a valorii în vamă.

1 Susţine reclamanta că în rezultatul acţiunilor arbitrare ale Biroului Vamal Chişinău, au fost perfectate alte declaraţii vamale, valoarea în vamă a mărfii importate fiind determinată de Biroul Vamal Chişinău, aplicînd în acest sens direct metoda 6 de determinare a valorii în vamă, rectificînd valoarea în vamă în baza art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal pînă la poz. 1 - 335377,28 lei; poz. 2 - 149855 lei, iar pentru a primi liberul de vamă şi a avea posibilitatea de a introduce mărfurile importate în circuitul civil, SRL „Intero & Co” a fost obligată să achite drepturile de import determinate de autoritatea vamală, iar în urma majorării valorii mărfii în vamă, SRL „Intero & Co” a achitat nefondat suma de 58 929,90 lei.

Pe parcursul examinării pricinii, la 05.06.2013, reclamanta a depus cererea de concretizare a calculelor şi pretenţiilor prin care a solicitat a recunoaşte ca ilegale acţiunile/actul de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Intero & Co” şi impunerea spre plată a sumei de 58 817,59 lei pentru devămarea mărfii în perioada 21.01.2013 conform declaraţiei vamale nr. I 1025; a încasa de la Biroul Vamal Chişinău în folosul SRL „Intero & Co” suma drepturilor de import încasate excedentar în mărime de 58 817,59 lei pentru devămarea mărfii în perioada 21.01.2013 conform declaraţiei vamale nr. I 1025 şi restituirea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013, acţiunea reclamantei a fost admisă parţial, fiind dispusă anularea actului de inspecţie nr. I 1025 din 21.01.2013 al Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă faţă de SRL „Intero & Co”, precum şi obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie SRL „Intero & Co” drepturile de import achitate excedentar din drepturile de import percepute, în valoarea totală de 58 817,59 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile art. 5, 6, 7, 8 şi 10 al Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, pct. 4 şi 13 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor întroduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002, menţionînd că reclamantul a depus la organul vamal declaraţia vamală primară cu valoarea în vamă de 85 820,10 lei, care a fost determinată în conformitate cu metoda principală (metoda 1), prezentînd în acest sens documente justificative, prin ce a respectat exigenţele legale stabilite, iar pîrîtul nu a prezentat probe care ar infirma sau combate veridicitatea valorii declarate La fel a menţionat că autoritatea vamală nu a prezentat către reclamant informaţiile de care dispune despre preţurile medii contractuale sau privind valoarea în vamă a unei anumite tranzacţii, cvare ar confirma valoarea mărfii importate, ci unilateral şi neobiectiv a recalculat valoarea în vamă, aplicînd metoda 6. Biroul Vamal Chişinău a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîrii prin care să fie respinsă acţiunea reclamantului ca fiind neîntemeiată. În motivarea apelului, apelantul a invocat aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, apelul declarat de Biroul Vamal Chişinău a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 26 noiembrie 2013 şi doptată o hotărîre nouă de respingere a acţiunii 2 SRL „Intero & Co” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea deciziei privind majorarea valorii în vamă a mărfii.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 1 pct. 23), 173 şi 179 Cod vamal, art. 6, 7 şi 8 al Legii nr. 1380 din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, pct. 26, Secţiunea 2, Capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzut de Codul vamal al RM, aprobat prin HG nr. 1140 din 02.11.2005, concluzionînd că organul vamal, în strictă conformitate cu legea, respectînd principiul consecutivităţii, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă a mărfii, a aplicat just metoda 6 de rezervă. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 11.06.2014, SRL „Intero & Co” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014 şi menţinerea hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2013. În motivarea recursului, recurentul a invocat aplicarea de către instanţa de apel a legii care nu trebuia să fie aplicată, neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, interpretarea eronată a legii, aprecierea probelor în mod arbitrar şi examinarea cauzei în lipsa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei. La 19.11.2014, Biroul Vamal Chişinău a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, prin care şi-a exprimat dezacordul cu argumentele acestuia şi a solicitat declararea lui ca inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „Intero & Co” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Din analiza materialelor cauzei, instanţa de recurs reţine că litigiul dedus judecării a apărut pe marginea actul de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău privind majorarea valorii în vamă a mărfurilor importate de SRL „Intero & Co” şi impunerea spre plată a sumei de 58 817,59 lei pentru devămarea mărfii în perioada 21.01.2013 conform declaraţiei vamale nr. I 1025. Dezacordul SRL „Intero & Co” cu aceste acţiuni constă în faptul că organul vamal, fără nici un argument juridic pertinent, a refuzat să accepte declaraţiile vamale depuse de SRL „Intero & Co”, schimbînd metoda de determinare a valorii în vamă, aplicînd în acest sens direct metoda 6 de determinare a valorii în vamă, rectificînd valoarea în vamă în baza art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal pînă la poz.

1 - 335377,28 lei; poz. 2 - 149855 lei, iar pentru a primi liberul de vamă şi a avea posibilitatea de a introduce mărfurile importate în circuitul civil, SRL „Intero & Co” 3 a fost obligată să achite drepturile de import determinate de autoritatea vamală, iar în urma majorării valorii mărfii în vamă, SRL „Intero & Co” a achitat nefondat suma de 58 929,90 lei. Analizînd circumstanţele pricinii în raport cu argumentele invocate de recurent, atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de recurs, Colegiul consideră că soluţia instanţei de apel privind respingerea acţiunii este legală, pornind de la următoarele. În sensul art. 1 pct. 13) Cod vamal, declarantul este orice persoană care are dreptul de a dispune de mărfuri şi/sau de mijloace de transport, care întocmeşte declaraţia vamală în numele său sau în al cărei nume este întocmită declaraţia vamală.

Potrivit prevederilor art. 4 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, declarantul de sinestătător determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse, conform metodelor de evaluare stabilite de art. 10 al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal din 20.11.1997. Conform art. 10 al Regulamentului menţionat, declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, completînd desinestătător toate rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor (tipizata DVV-1 sau DVV-2) în modul stabilit de Serviciul Vamal, cu excepţia rubricilor destinate menţiunilor organului vamal (pct.17 din Regulament), fiind responsabil de veridicitatea datelor indicate în declaraţia privind valoarea în vamă şi a documentelor anexate.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 1380 cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sunt sub nivelul valorii lor de producţie) şi/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicînd consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.

După cum rezultă din actele cauzei, rectificarea valorii în vamă a fost efectuată şi coordonată nemijlocit cu agentul economic importator – SRL „Intero & Co”. Astfel, pct. 19 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova stabileşte expres că, în cazul în care nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în drept să nu introducă modificările respective în declaraţia valorii în vamă a mărfurilor sau să nu semneze tipizatele declaraţiei valorii în vamă a mărfurilor în care se indică valoarea în vamă a mărfurilor, recalculată de colaboratorul organului vamal (să nu completeze rubrica 10). În acest sens, instanţa de recurs constată că pe tipizata DVV-2 anexată la declaraţia vamală în detaliu este aplicată ştampila reprezentantului declarantului, care confirmă acceptul la această rectificare (f.d.

32). Potrivit prevederilor pct. 13 şi 14 a Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin 4 Hotărîrea Guvernului № 600 din 14.05.2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale documentele solicitate. Obligaţia declarantului de a prezenta documentele solicitate de către organul vamal este prevăzută şi de art. 7 alin. (2) a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20.11.1997, care expres prevede că, în cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective.

Astfel, la etapa verificării acestor documentelor în baza cărora a fost declarată marfa importată, organul vamal a depistat anumite neconcordanţe ce ţin de valoarea în vamă a acestor bunuri, cum ar fi: contractul de vînzare-cumpărare este unul general în care nu este indicată valoarea pentru o unitate de marfa, lipseşte nomenclatorul sortimental al mărfurilor, lipseşte legătura între factura comercială prezentată la vămuire cu tranzacţia existentă, ca parte integrantă a contractului. La caz, instanţa de recurs constată că, declarantului i s-a solicitat prezentarea actelor suplimentare, în vederea confirmării valorii în vamă a mărfii declarate de acesta conform metodei principale.

Totodată, se reţine faptul că de către organul vamal au fost solicitate următoarele acte: contractul comercial în original, calculul oficial al cheltuielilor de transport, declaraţia vamală a ţării de expediere cu specimente, specificările, ofertele de preţ ale firmelor producătoare, comenzile de livrare, act de verificare între exportator şi importator, corespondenţa comercială purtată în vederea încheierii şi derulării contractului, facturi fiscale de realizare (f.d. 29 verso). Drept urmare, nu toate aceste acte au fost prezentate de către reclamant organului vamal (f.d. 6). Colegiul califică ca neîntemeiate şi lipsite de suport faptic şi afirmaţia recurentului precum că, organul vamal a aplicat direct metoda 6 de rezervă.

Or, organul vamal, pînă la validarea declaraţiilor vamale, a înaintat fişa-act prin care a solicitat de la agentul economic informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă. Or, însăşi reclamantul-recurent a indicat că nu dispune de informaţia necesară. În acest sens, instanţa de recurs reţine, că organul vamal a acordat posibilitatea agentului economic de a prezenta acte pentru aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, însă de către egentul economic nu a fost prezentată informaţia şi documentele necesare, respectiv în situaţia creată organul vamal nu a avut posibilitatea de a aplica consecutiv metodele indicate şi astfel a aplicat consecutiv metoda 6 de rezervă.

La determinarea valorii în vamă prin metoda de rezervă specificată la art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal, drept bază se vor lua, pe cît de posibil, valorile în vamă determinate conform art. 11-16, adică primele 5 metode. Aplicarea metodei 2 şi 3 (tranzacţii cu marfa identică sau similară) a fost imposibilă, deoarece lipsesc astfel de tranzacţii (aceeaşi ţară de export, acelaşi producător, aceleaşi caracteristice fizice a mărfurilor, calitate şi reputaţie pe piaţă) şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţii. Metoda 4 (în baza costului unitar) era imposibilă de aplicat, din lipsă de date concrete privind toate elementele necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda costului unitar şi nici declarantul nu a prezentat astfel de informaţie.

Metoda 5 (în baza valorii calculate), deasemenea nu a fost aplicată, 5 deoarece nu sunt prezentate datele de la producător cu privire la costul de producere al mărfii. Conform normelor interpretative la unele articole din Legea cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova, la determinarea valorii în vamă prin metoda 6, drept bază de evaluare se vor lua valorile determinate în vamă (art. 11-16), dar aplicate cu o flexibilitate rezonabilă. În conformitate cu art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal, valoarea în vamă a mărfii nu poate fi sub nivelul ei de producţie. Totodată, instanţa de recurs mai menţionează că, organul vamal, antrenat în vămuirea mărfurilor, poate dispune de informaţii pe care nu le are declarantul, inclusiv despre preţurile de referinţă la mărfurile din circuitul comerţului extern, precum şi de date privind mărfurile identice sau similare.

Această prerogativă legală este expres prevăzută în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14.05.2002, pct.16 lit. b). În asemenea împrejurări, organul vamal îşi exercită toate drepturile conform legislaţiei în vigoare, mai ales în situaţia în care este un organ de drept în sarcina căruia intră apărarea intereselor economice de stat, a pieţii interne, exercitînd controlul legalităţii importurilor, exporturilor în cadrul tranzacţiilor economice externe, conform legislaţiei în vigoare. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că cererea de recurs este o reproducere a cererii de chemare în judecată, fără descrierea temeiurilor de declarare a recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 432 CPC, or, recursul are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Referitor la afirmaţia recurentului cum că cauza a fost examinată în lipsa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei, Colegiul o consider neîntemeiată, din următoarele considerente. Cauza a fost fixată spre examinare în ordine de apel la 25.02.2014, ulterior fiind amînată pentru 03.04.2014, fapt despre care au fost înştiinţaţi participanţii la proces (f.d. 108). La 02.04.2014, administratorul SRL „Intero & Co”, Corpacian Serghei, a depus la instanţa de apel cerere de amînare a examinării cauzei pentru o altă dată din motive de sănătate (f.d. 109). La 03.04.2014, examinarea cauzei a fost amînată pentru 17.04.2014 din motivul aflării judecătorului raportor în concediu medical (f.d.

110), fapt despre care au fost înştiinţaţi atît participanţii la proces care s-au prezentat în şedinţă, cît şi cei lipsă (f.d. 112). Prin urmare, instanţa de recurs constată cu certitudine că procedura de citare legală a fost executată. În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre legalitatea actelor contestate şi respectiv netemeinicia pretenţiilor înaintate de SRL „Intero & Co”. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurentă nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. 6 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Intero & Co”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Intero & Co” împotriva Biroului Vamal Chişinău privind anularea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Vladimir Timofti Iuliana Oprea 7