3ra-783/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-783/14 prima instanţă: R. Ţurcanu instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, M. Guzun DECIZIE 10 septembriei 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Tatiana Vieru, Maria Ghervas Ion Corolevschi, Sveatoslav Moldovan, examinând recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Societatea Comercială “Beton - Industrie” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 07 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 19 aprilie 2013 SC ”Beton - Industrie” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că a importat în Republica Moldova, concasator pentru piatră anul producerii 2006. La traversarea frontierei de stat de către brokerul vamal SRL ” Vamgrup Broker ” a fost întocmită declaraţia vamală nr. 3027I8918 din 05 martie 2013, prin care valoarea mărfii importate în ţară a fost calculată în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, prevăzută la art. 10 al.

1 lit. a) din Legea privind tariful vamal nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997. Reclamantul precizează că, colaboratorii vamali, nu au fost de acord cu datele prezentate şi au rectificat în sensul majorării, valoarea mărfii în vamă, a mărfii importate de către SC ”Beton - Industrie” SRL, de la 694 125,15 lei până la 1 913 628 lei. Menţionează reclamantul, că urmare a majorării valorii mărfii importate de către SC ”Beton - Industrie” SRL în vamă, au fost încasate suplimentar plăţile vamale în sumă de 249 686,34 lei.

Totodată a mai indicat că, pentru confirmarea valorii în vamă a perfectat şi prezentat la data de 05 martie 2013, Biroului Vamal Chişinău toate actele de care dispunea şi care erau necesare, conform pct.13 al Regulamentului cu privire la declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, care atestă valoarea mărfii în vamă (concasator pentru piatră anul producerii 2006 ), fapt confirmat prin lista documentelor anexate la declaraţia vamală şi sigiliul organului vamal aplicat pe acest borderou şi anume la declaraţia nominalizată au fost anexate: - contractul de vînzare - cumpărare din 13 februarie 2013; - scrisoarea de trăsură( CMR) din 20 februarie 2013; - factura (invoice) din 22 februarie 2013; - declaraţia primară din 01 martie 2013; - paşaportul tehnic al mijlocului de transport; - calculaţia cheltuielilor de transport din 05 martie 2013; - declaraţia vamală a ţării de export din 28 februarie 2013; - permisul internaţional al conducătorului de vehicul şi scrisori ale agenţilor economici.

Susţine, că Biroul Vamal Chişinău, ignorând aceste acte, fără a explica necesitatea survenită, a solicitat în mod nejustificat, prezentarea a mai multor acte de care importatorul nu dispunea şi respectiv nu putea să le prezinte la acel moment, şi anume: - contractul cu compania de transportare şi comanda concretă pentru tranzacţia respectivă; - declaraţia vamală a ţării de expediere; - contractele cu terţele persoane referitoare la tranzacţie; - cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri ) ale firmelor producătoare; - documentele de plată pentru marfă (dacă factura este achitată), marfa la acel moment nu a fost achitată, dar a fost achitată la data de 19 martie 2013, dispoziţia de plată NR. 0319015331. Indică reclamantul, că la data de 11 martie 2013, declaraţia iniţială privind valoarea în vamă a mărfurilor a fost rectificată, prin aplicarea metodei de rezervă prevăzută de art. 10 alin. 1 lit. f) din legea privind tariful vamal Nr. 1380-XXII din 20 noiembrie 1997. La data de 19 martie 2013 SC ”Beton - Industrie” SRL a depus cerere prealabilă, la Serviciul Vamal, precizând că nu a primit nici un răspuns la aceasta şi la Biroul Vamal Chişinău, care prin răspunsul nr. 2088 din 29 martie 2013 a comunicat că cerinţele înaintate nu pot fi satisfăcute din cauza că nu s-a respectat termenul de 10 zile prevăzut de legislaţia în vigoare.

Solicită reclamantul recunoaşterea ca fiind ilegale acţiunile colaboratorilor Biroului vamal Chişinău privind rectificarea în sensul majorări a valorii în vamă a mărfii vămuite prin declaraţia vamală nr. 3207 I 8918 din 05 martie 2013, obligarea Biroului vamal Chişinău să reperfecteze declaraţia vamală nr. 320718918 din 05 martie 2013, conform valori declarate iniţial si să restituie SC ” Beton –Industrie ” SRL surplusul taxelor vamale încasate ilegal în sumă de 249 686,34 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 octombrie 2013 acţiunea a fost admisă integral.

S-au declarat ilegale acţiunile colaboratorilor Biroului Vamal Chişinău privind rectificarea în sensul majorării a valorii în vamă a mărfii vămuite prin declaraţia vamală Nr. 3027I8918 din 05 martie 2013, importate de către SC ” Beton - Industrie ” SRL . S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să reperfecteze declaraţia vamală Nr. 3027I8918 din 05 martie 2013, conform valorii declarate iniţial. S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie SC ” Beton - Industrie ” SRL surplusul taxelor vamale încasate ilegal în sumă de 249 686,34 lei . Nefiind de acord cu hotărârea nominalizată, la data de 11 octombrie 2013 Biroul Vamal Chişinău a depus apel, solicitând admiterea apelului şi casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă ca fiind nefondată.

La data de 04 februarie 2014 Biroul Vamal Chişinău a înaintat cerere de apel suplimentară împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 octombrie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, cererea de apel înaintată de Biroul Vamal Chişinău a fost respinsă ca neîntemeiată.. La 06 mai 2014, Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii depuse de SC ” Beton - Industrie ” SRL către Biroul Vamal Chişinău, ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că cu decizia instanţei de apel din 19 februarie 2014 şi Hotărârea judecătoriei Botanica din 07 octombrie 2013 nu este de acord şi o consideră neîntemeiată.

Precizează recurentul că potrivit art. 179 Cod Vamal al RM, declaraţia vamală trebuie să fie însoţită de documentele necesare vămuirii. Astfel, SRL „Beton - Industrie”, prin intermediul brokerului vamal SRL „Vamgrup Broker” (reprezentantul în domeniul vămuirii) a prezentat organului vamal un set de documente conform borderoului documentelor anexate. Conform art. 173 Codul Vamal mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport ale căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sunt declarate organului vamal.

Menţionează că, potrivit pct. 26 secţiunea 2, capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzut de Codul Vamal al RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02.11.2005 declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă. Conform pct. 23) art. l al Codului Vamal „declaraţia vamală reprezintă actul unilateral prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute de legislaţia vamală, voinţa de a plasa mărfurile sub o anumită destinaţie vamală”.

Complementar, indică recurentul că declaraţia vamală nr. 3027 18918 din 05 martie 2013 era însoţită de următoarele documente conform borderoului documentelor anexate: - contractul de vânzare - cumpărare nr. BI-34/2013 din 13 februarie 2013; - scrisoarea de transport internaţional nr. MC0131542 din 20 februarie 2013; - factura comercială (INVOICE) nr. 9/13 din 22.02.2012; - permisul conducătorului auto şi paşaportul tehnic al mijlocului de transport; - calculul cheltuielilor de transport din 05.03.2013; - declaraţia vamală a ţării de export 13ROIS4650E0007142 din 28.02.2013(declaraţia din România); - scrisori ale agenţilor economici.

Totodată, precizează recurentul că conform alin. (1) art. 6 al Legii nr. 1380- XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal - la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu alin. (1) art. 7 valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. Astfel conform alin. (1), (2) art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art.8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

Prin prisma normelor enunţate menţionează recurentul că, iniţial SRL „Beton - Industrie” a aplicat metoda 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă colaboratorii vamali au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 al Legii nr. 1380 - XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14 şi 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea ambelor hotărîri adoptate şi cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Examinând înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 februarie 2014. Din materialele dosarului se constată că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la data de 27 februarie 2014, (f. d. 127), însă nu rezultă la ce dată a făcut cunoştinţă cu aceasta.

Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 29 ianuarie 2014, în termen. Potrivit art. 444 CPC,recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. În aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a cererii de recurs. Din materialele dosarului se constată că SC ”Beton - Industrie” SRL importat în Republica Moldova, concasator pentru piatră anul producerii 2006. La traversarea frontierei de stat de către brokerul vamal SRL”Vamgrup Broker” a fost întocmită declaraţia vamală nr. 3027I8918 din 05 martie 2013, prin care valoarea mărfii importate în ţară a fost calculată în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, prevăzută la art. 10 al.

1 lit. a) din Legea privind tariful vamal nr. 1380-XII din 20 noiembrie 1997. Reclamantul precizează că, colaboratorii vamali, nu au fost de acord cu datele prezentate şi au rectificat în sensul majorării, valoarea mărfii în vamă, a mărfii importate de către SC ”Beton - Industrie” SRL, de la 694 125,15 lei până la 1 913 628 lei. Considerând că i s-a cauzat un prejudiciu material către SC ”Beton - Industrie” SRL a înaintat acţiune în instanţa de judecată. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile sus menţionate. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Biroul Vamal Chişinău a depus cerere de recurs împotriva acesteia.

Analizând în limitele invocate în cererea de recurs prin prisma materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea ambelor hotărîri adoptate şi cu pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. Potrivit 173 Codul Vamal - mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera vamală, mărfurile şi mijloacele de transport ale căror destinaţie vamală se modifică, alte mărfuri şi mijloace de transport în cazurile stabilite în condiţiile legii sunt declarate organului vamal.

Conform pct. 26), secţiunea 2, capitolul I al Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal al RM aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005 - declararea mărfurilor şi prezentarea lor pentru vămuire se efectuează de către declaranţi sau reprezentanţii acestora, prin depunerea unei declaraţii vamale în detaliu, în formă scrisă. În conformitate cu art. 179 al Codului Vamal declaraţia vamală care se depune la organul vamal, trebuie să fie însoţită de toate documentele necesare vămuirii.

Astfel, SRL „ Beton-Industrie ” (IDNO 100860012257), prin intermediul brokerului vamal SRL „Vamgrup Broker”, a prezentat spre vămuire la postul vamal Chişinău intern 1 (3027) marfa - concasator pentru piatră, conform declaraţiei vamale nr. 3027 18918 din 05 martie 2013. Declaraţia vamală 3027I8918 din 05 martie 2013 era însoţită de următoarele documente conform borderoului documentelor anexate: - contractul de vânzare - cumpărare nr. BI-34/2013 din 13 februarie 2013; - scrisoarea de transport internaţional nr. MC0131542 din 20 februarie 2013; - factura comercială (INVOICE) nr. 9/13 din 22.02.2012; - permisul conducătorului auto şi paşaportul tehnic al mijlocului de transport; - calculul cheltuielilor de transport din 05.03.2013; - declaraţia vamală a ţării de export 13ROIS4650E0007142 din 28 februarie 2013; - scrisori ale agenţilor economici.

Potrivit alin. (1) art. 6 al Legii nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal - la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale, iar în conformitate cu alin. (1) art. 7 valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. În baza alin. (1), (2) art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant.

În conformitate cu prevederile pct. 4 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal, care efectuează vămuirea mărfurilor introduse, verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă (alin. (1) al art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă şi oportunitatea aplicării ei (alin. (2), art. 8 din Legea cu privire la tariful vamal), integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii şi suplimentare), prezentate de declarant, şi corespunderea lor cu cerinţele stabilite.

La determinarea a valorii în vamă a mărfii SRL „Beton-Industrie” a aplicat metoda 1 de determinarea a valorii în vamă a mărfi, în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă colaboratorii vamali au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11 a Legii nr. 1380 - XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. Potrivit art. 11 a Legii nr. 1380 - XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal care reglementează metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, este stabilit că la determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacţiei se includ următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii: a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal: - cheltuielile aferente asigurării; - costul transportului; - costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii; b) cheltuielile suportate de cumpărător: - comisioanele şi primele pentru brokeri,

cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii; - costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sînt considerate un tot întreg cu marfa; - costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare; c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit: - materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă; - instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii; - materiale cheltuite la producerea mărfii; - lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii; d) redevenţele şi taxele pentru licenţe referitoare la mărfurile de evaluat, pe care cumpărătorul este obligat să le achite, direct sau indirect, ca o condiţie a vînzării mărfurilor de evaluat, în cazul în care aceste redevenţe şi drepturi de licenţă nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit; e) partea din venitul de la orice revînzare,

transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vînzătorului.

Conform pct. 13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14.05.2002 în baza alin. (2) art. 7 din Legea nr. 1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale următoarele documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în teritoriul Republicii Moldova (statutul şi contractul de fondare a întreprinderii, certificatul de atribuire a codului fiscal şi certificatul de înregistrare a întreprinderii - în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; c) factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacţii condiţional valorice), precum şi alte documente de plată şi/sau contabile, ce confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport;

g) declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj; i) licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; j) certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc. În cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate documentele menţionate în pct. 13 al Regulamentului nu sânt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la cererea organului vamal, informaţiile suplimentare necesare.

Pentru a acumula informaţii suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului următoarele documente: a) contractele cu terţe persoane referitoare la tranzacţie; b) facturile pentru decontări către persoane terţe în beneficiul vînzătorului; c) facturile pentru serviciile de comision şi broker, referitoare la tranzacţia cu marfa evaluată; d) documentele contabile; e) acordurile privind licenţa sau de autor; f) licenţele de export (import); g) recipisele de depozit; h) comenzile de livrare; i) cataloagele, specificările, ofertele de preţ (listele de preţuri) ale firmelor producătoare; j) calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului); k) alte documente şi informaţii care sânt în măsură să dovedească realitatea valorii anunţate Din materialele cauzei s-a stabilit cu certitudine că SRL „ Beton - Industrie ” la data de 19 martie 2013 s-a adresat către Biroul Vamal Chişinău cu o cerere prealabilă privind restituirea sumelor supraplată la costul taxelor vamale (f.d.30).

La 29 martie 2013 prin răspunsul Biroului Vamal Chişinău, SC ”Beton - Industrie” SRL, i s-a comunicat, că cererea sa nu poate fi examinată, ca fiind depusă la un organ ierarhic inferior si ca fiind depusă tardiv. Astfel la 19 aprilie 2013 SRL „ Beton - Industrie ” s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată.

Instanţa de recurs reţine că, după cum s-a menţionat anterior că, colaboratorii vamali corect au constatat că metoda 1 de determinare a valorii în vamă nu poate fi aplicată deoarece documentele prezentate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 11a Legii nr. 1380 - XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi pct. 13, 14 şi 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, deoarece în conformitate cu contractul comercial nr. BI-34/2013 din 13 februarie 2013 părţi contractante sunt LTD „Component Distribution” şi SRL „ Beton – Industrie ”. Reţine instanţa de recurs că, factura comercială nr. 9/13 din 22 februarie 2013 este eliberată de LTD „Component Distribution” pentru achitare SRL „Beton - Industrie”.

În acelaşi timp, în scrisoarea de transport internaţional CMR nr. MC 0131542 şi declaraţia vamală eliberată de autorităţile vamale ale României în calitate de destinatar al mărfii este indicată SRL” Iurgsip ”, care nu are nici o tangenţă cu tranzacţia de vînzare - cumpărare din speţă; Reieşind din actele anexate la declaraţia vamală, constată instanţa de recurs că, marfa a fost expediată din Italia, însă la declaraţia vamală de import declarantul a anexat declaraţia de export a României , dar nu a Italiei care de fapt este ţara exportatoare.

La fel instanţa de recurs conchide că nu au fost confirmate cheltuielile suportate de cumpărător deoarece în scrisoarea de transport internaţional CMR nr. MC 0131542 în calitate de transportator este indicată SRL “Excomprim” (f. d. 14), însă nu a fost prezentată factura de transport sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport, fiind anexat doar un certificat privind cheltuielile de transport întocmit şi autentificat de însăşi declarantul SRL „ Beton - Industrie ” (f. d. 16). Reieşind din cele stabilite din materialele cauzei şi în coraport cu normele legale citate mai sus, instanţa de recurs conchide că intimatul urma să prezinte la solicitarea organului vamal acte suplimentare în vederea confirmării veridicităţii datelor privind valoarea în vamă a mărfii, acte pe care acesta nu le-a prezentat, indicând că nu dispune de astfel de acte.

Ţinând cont de prevederile art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380- XIII din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode: a) în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară; d) în baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de rezervă. Astfel reţine instanţa de recurs, că la caz, reieşind din imposibilitatea aplicării celorlalte metode de determinare a valorii în vamă, în strictă conformitate cu legea şi respectând principiul consecutivităţii biroul vamal a aplicat corect metoda de rezervă.

Mai mult ca atît, la materialele dosarului sunt anexate probe care demonstrează valoarea unor bunuri de tipul celor importate, care este cu mult mai mare decît valoarea în vamă declarată de reclamant. Ca urmar, organul vamal corect, în temeiul legii, în circumstanţele descrise, a determinat valoarea în vamă a bunului importat. Având în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt neîntemeiate, motiv pentru care admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău, casează decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre prin care se respinge acţiunea înaintată de Societatea Comercială “Beton - Industrie” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 07 octombrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială “Beton - Industrie” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se respinge acţiunea înaintată de Societatea Comercială “Beton - Industrie” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea actului administrativ, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tatiana Vieru Maria Ghervas Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan