3ra-676/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: G.Zubati dosar nr.3ra-676/2013 DECIZIE 15 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă : Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Limagrain Moldova” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 22 octombrie 2012 SRL „Limagrain Moldova” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 26 septembrie 2012, în urma unui control ulterior prin audit postvămuire cu privire la tranzacţiile economice externe pentru perioada 2008 - 2012, colaboratorii Biroului Vamal Chişinău au întocmit Actul de audit postvămuire nr.56 din 26 septembrie 2012 şi Deciziile de regularizare nr.367 şi nr.368 din 26 septembrie 2012 ale Biroului Vamal Chişinău ca dovadă a apariţiei obligaţiei vamale pentru SRL „Limagrain Moldova” Menţionează reclamantul că, prin decizia de regularizare nr.367 s-a efectuat recalcularea drepturilor de import pentru mărfurile cu valoare în vamă diminuate şi a fost obligată să achite drepturi de import în sumă de 3720413,35 lei ce includ drepturi de import PV-32452,43 lei, TV-812405,00 lei, TVA-1793781,46 lei şi penalitatea - 1081774,46 lei.

Recalculării au fost supuse drepturile de import conform declaraţiilor vamale de import nr.DV 301913206 din 06 aprilie 2009; DV 301913752 din 17 aprilie 2009; DV 3027111489 din 10 aprilie 2010; DV 302711169 din 27 martie 2012. Susţine că, Biroul Vamal Chişinău a considerat că valoarea declarată conform acestor 4 declaraţii vamale menţionate urmează a fi majorată, deoarece SRL „Limagrain Moldova” şi societatea comercială de la care importă marfa SA „Limagrain Europe” sunt persoane interdependente. Astfel, în opinia pîrîtului care a efectuat controlul, la momentul importului metodele de apreciere a valorii în vamă nu au fost aplicate în corespundere cu prevederile legale, avînd în vedere raporturile de interdependenţă dintre exportator şi importator, şi urmau a fi prezentate suplimentar documente pentru determinarea valorii reale în vamă a mărfurilor importate.

Invocă reclamantul că, stabilind o nouă valoare în vamă a mărfurilor conform metodei de rezervă flexibilă, pîrîtul a menţionat că în o perioadă apropiată cu data declaraţiilor verificate (aproximativ 3 luni), s-a constatat că acelaşi tip de marfa (seminţe forme parentale) au fost importate şi de alţi agenţi economici la preţuri ce diferă esenţial de cele declarate de SRL „Limagrain Moldova”.In particular, pîrîtul face trimitere în acest sens la faptul că pentru seminţele de floarea soarelui preţul varia în perioada respectivă între 70,2 - 72 euro/kg (anul 2010) şi 60 - 91,32 euro/kg (anul 2012). Totodată, pîrîtul mai invocă faptul că preţurile de vînzare a unui alt producător francez de seminţe - forme parentale SC „Caussade Semences Est Europa”, pentru seminţele de floarea soarelui (forme parentale) variază între 28 - 32 euro/kg.

Afirmă că prin acordarea liberului de vamă după controlul vamal, organul vamal a confirmat legalitatea vămuirii mărfii, încadrarea conform Nomenclatorului mărfurilor şi corectitudinea achitării drepturilor de import. Totodată susţine că, nu s-a ţinut cont şi de particularităţile specifice ale operaţiilor de import concrete, care demonstrează, că reclamantul nu a săvîrşit careva abateri de la legislaţia vamală. Şi anume, că SRL „Limagrain Moldova” activează în Republica Moldova din anul 1999 şi de la bun început, unicul fondator, căruia îi aparţine 100% din capitalul statutar, este SA „Limagrain Europe”., Franţa.

Astfel, în contractele de producere a seminţelor de hibrizi de floarea soarelui şi porumb, care sunt negociate şi semnate anual de SA „Limagrain Europe” şi SRL „Limagrain Moldova” sunt stipulate condiţii precum că: Pentru producere seminţelor de hibrizi de floarea soarelui: Producătorul (SRL „Limagrain Moldova”) va oferi toată cantitatea de seminţe produsă Cumpărătorului (SRL „Limagrain Europe”) Cumpărătorul va accepta toată cantitatea de seminţe produsă pe suprafaţa prezentată în contract ce va corespunde standardelor de calitate formulate în acest contract (pct.7 din contract); Cumpărătorul va furniza Producătorului seminţele formelor parentale necesare gratuit (pct.l 1); Producătorul (SRL „Limagrain Moldova”) recunoaşte că nu este proprietarul nici uneia din liniile autopolenizate (formele parentale) şi că liniile autopolenizate au fost create de către companiile afiliate ale Cumpărătorului ca secret comercial (pct.25).

Pentru producerea seminţelor de hibrizi de porumb: Cumpărătorul va livra Producătorului seminţe de forme parentale certificate (pct.3.1 din contract); Seminţele formelor parentale sunt livrate Producătorului în Moldova fară preţ. în factura-invoice este stipulat pentru Vamă că formele parentale sunt livrate cu scopul producerii seminţelor hibrizilor la preţul de 0.15 Euro/kg (pct.3.2.). Totodată, producătorul recunoaşte că nu este proprietarul nici uneia din liniile autopolenizate, cît şi a seminţelor formelor parentale care rămîn proprietatea Cumpărătorului. Producătorul recunoaşte de asemenea că el doar lucrează pentru Cumpărător şi niciodată nu va fi proprietarul seminţelor produse (pct.4).

Invocă SRL „Limagrain Moldova” că nu a cumpărat de la SA „Limagrain Europe” formele parentale la un preţ anumit comercial şi, respectiv, n-a fost diminuat preţul seminţelor forme-parentale. Ea primind seminţele de forme parentale cu indicarea în declaraţiile vamale a unui preţ simbolic, a livrat marfa la gospodăriile agricole (care au semănat aceste seminţe de forme parentale) la acelaşi preţ care a fost indicat şi în vamă (simbolic), fapt indicat şi în contractele încheiate cu aceste gospodării. În pachetele de documente, prezentate la Biroul Vamal Chişinău pentru fiecare lot de seminţe forme parentale, au fost anexate copiile contractelor şi alte documente, care confirmă că seminţele respective de forme parentale nu sunt procurate în cadrul unui act de vînzare-cumpărare, dar constituie o parte componentă a procesului de producere integru.

Referitor la metodele 1 şi 6 aplicate pentru aprecierea valorii mărfii în vamă, colaboratorii vamali au avut în toate cazurile posibilitatea să pună întrebări, să modifice după caz declaraţiile vamale, aplicînd şi metoda respectivă de calcul, avînd la dispoziţie în terminalul vamal transportul cu marfa respectivă, tot setul de documente, şi ţinînd cont de faptul că SRL „Limagrain Moldova”avea permanent la cont bani suficienţi pentru a achita vămuirea mărfii.

Susţine că conform deciziei de regularizare nr.367 drept temei pentru recalculare a fost invocat art.181/1 Cod Vamal care acordă organului vamal dreptul, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală, însă menţionează că conform normei imperative din alin.(3) al aceluiaşi articol, recalcularea poate fi efectuată dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete pe cînd reclamantul nu a prezentat nici informaţii inexacte, şi nici incomplete la vămuirea mărfii, la dispoziţia autorităţii vamale în cadrul efectuării controlului ulterior fiind puse aceleaşi documente care au fost prezentate şi la vămuire.

Prin decizia de regularizare nr.368 din 26 septembrie 2012 s-a concluzionat că SRL “Limagrain Moldova” ar fi beneficiat neîntemeiat de facilităţi la plata drepturilor de import la efectuarea importului de porumb destinat însămînţării “hibrizi simpli” în perioada 03 decembrie 2007 – 17 aprilie 2008, conform declaraţiilor vamale DV 3019 I 21980 din 03 decembrie 2007; DV 3019 I 22173 din 04 decembrie 2007; DV 3019 I 22904 din 06 decembrie 2007; DV 3019 I 110 din 11 ianuarie 2008; DV 30191 113 din 11 ianuarie 2008; DV 3019 I 151 din 11 ianuarie 2008; DV 3019 I 150 din 11 ianuarie 2008; DV 3019 I 1012 din 29 ianuarie 2008; DV 3019 I 3396 din 28 februarie 2008; DV 3019 I 1510 din 05 februarie 2008; DV 3019 I 2607 din 18 februarie 2008; DV 3019 I 2607 din 18 februarie 2008; DV 3019 I 2603 din 18 februarie 2008; DV 3019 I 2605 din 18 februarie 2008; DV 3019 I 5734 din 27 martie 2008; DV 3019 I 5737 din 27 martie 2008; DV 3019 I 5885 din 29 martie 2008; DV 3019 I 5887 din 29 martie 2008; DV 3019 I 5844 din 28 martie 2008; DV 3019 I 5732 din 27 martie 2008; DV 3019 I 5735 din 27 martie 2008; DV 3019 I 5733 din 27 martie 2008; DV 3019 I 4637 din 17 martie 2008; DV 3019 I 4286 din 10 martie 2008; DV 3019 I 4495 din 12 martie 2008; DV 3019 I 4503 din 12 martie 2008; DV 3019 I 5017 din 19 martie 2008; DV 3019 I 5015 din 19 martie 2008; DV 3019 I 5104 din 20 martie 2008;

DV 3019 I 5106 din 20 martie 2008; DV 3019 I 5108 din 20 martie 2008; DV 3019 I 5100 din 20 martie 2008; DV 3019 I 6261 din 02 aprilie 2008; DV 3019 I 6260 din 02 aprilie 2008; DV 3019 I 7662 din 17 aprilie 2008. Invocă că, în actele contestate Biroul Vamal Chişinău a făcut referire la art.4 alin.8/1 din Legea pentru punerea în aplicare a Titlului III al Codului fiscal, precum şi pct.6 din Legea nr.l86-XVI din 26 iulie 2007 privind modificarea şi completarea anexei nr.l al Legii cu privire la tariful vamal, în care era prevăzut că „în perioada de pînă la 1 iulie 2008, în modul stabilit de Guvern, taxa pe valoarea adăugată şi taxa vamală nu se percepe la importul şi comercializarea ulterioară, pentru a asigura întreprinderile de panificaţie şi sectorul zootehnic, a mărfurilor de la poziţiile tarifare 1001 “Grîu şi măslin (amestec de grîu cu secară în proporţie de doi la unu)”, 1003 00 “Orz”, 1005 “Porumb” şi 2309 90 “Altele” (de la poziţia tarifară 2309 “Preparate de tipurile celor folosite pentru hrana animalelor”).

Iar prin Hotărîrea Guvernului nr.911din 10 august 2007 a fost aprobat “Regulamentul privind modalitatea de import şi comercializare a unor grupe de mărfuri”. La pct.4 din Regulament este prevăzut că scutirea de taxa pe valoarea adăugată şi de taxa vamală la livrările de grupe de mărfuri importate se aplică în cazul livrării produselor menţionate în pct.2 al Regulamentului către întreprinderile de panificaţie şi sectorul zootehnic (pentru creşterea bovinelor, porcinelor, păsărilor, ovinelor, caprinelor şi cabalinelor. Totodadă în actul de audit postvămuire a fost indicat că porumbul importat cu scutiri a fost folosit în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţie (însămînţare), fiind astfel încălcate prevederile art.35 Cod vamal şi pct.4 al Hotărîrii Guvernului nr.911 din 10 august 2007 şi cu dispunerea recalculării şi încasării drepturilor de import conform art.127/5 Cod vamal în sumă totală de 6 002 957,91 lei.

Însă menţionează reclamantul că în declaraţiile vamale era indicat la direct că se importă porumb destinat însămînţării hibrizi simpli, dar nu în scopul asigurării la direct a întreprinderilor de panificaţie şi a sectorului zootehnic, ne fiind ascunsă destinaţia finală a mărfii. Mai menţionează că, în anul 2010 colaboratorii Biroului Vamal Chişinău, conform ordinului de control nr. 251 din 30 iunie 2010, au efectuat un control similar pentru perioada anilor 2005-2010, inclusiv au fost verificate toate documentele, facturile fiscale şi contractele cu producătorii agricoli din anii respectivi.

In rezultatul acestui control a fost perfectat Actul de control nr. 0000930 din 03 septembrie 2010 şi Actul constatator nr. 238 din 06 septembrie 2010 în care au fost vizate declaraţiile vamale mai sus indicate din perioada decembrie 2007 aprilie 2008 privind importul mărfii „porumb destinat însămînţării hibrizi simpli". In baza lor au fost recalculate drepturi de import în mărime de 6002957,90 lei, sumă egală cu cea calculată în Actului de audit postvămuire nr.56 din 26 septembrie 2012 în această parte şi în Decizia de regularizare nr.368.

Actul constatator a fost contestat în instanţa de judecată şi anulat prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27 decembrie 2010, hotărîre, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 iunie 2011. Consideră reclamantul că la întocmirea actelor contestate nu s-a ţinut cont de către pîrît de principiul „echitabilităţii balanţei”, fiind calculate drepturi de import, precum şi penalităţi în sumă de 9723371,26 lei, în lipsa vinovăţiei reclamantului. Cu atît mai mult că în temeiul actelor contestate la 11 octombrie 2012 Biroul Vamal Chişinău a emis dispoziţiile nr.65 şi 66 cu privire la suspendarea operaţiunilor la conturile bancare la SRL”Limagrain Moldova”. La 27 septembrie 2012 SRL „Limagrain Moldova” a expediat în adresa Serviciului Vamal şi Biroului vamal Chişinău o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea actelor contestate, însă care a fost respinsă.

Solicită reclamantul anularea Actului de audit postvămuire nr.56 din 26 septembrie 2012, a Deciziilor de regularizare nr.367 şi 368 din 26 septembrie 2012 ale Biroului Vamal Chişinău. Prin cererea de completare a acţiunii SRL „Limagrain Moldova” a solicitat anularea actelor contestate în conformitate cu art.26 alin.(l) lit.c) din Legea contenciosului administrativ ca fiind emise cu încălcarea procedurii stabilite, invocînd că a fost încălcată procedura de întocmire a deciziilor de regularizare stabilită prin Ordinul nr.267-0 din 02 octombrie 2009 al Serviciului Vamal al Republicii Moldova “Privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare.

în particular, deciziile de regularizare au fost prezentate de către executor spre aprobare nu şefului Biroului Vamal, dar şefului adjunct al Biroului Vamal, fapt ce contravine prevederilor pct.5 şi 7 din ordin, precum şi pct.4 din Instrucţiunile privind completarea formularului deciziei de regularizare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă. La 10 ianuarie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că prima instanţă a emis hotărîrea în contradicţie cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

A mai menţionat că instanţa de fond examinînd cauza, a dat o soluţie greşită cu ignorarea temeiurilor de fapt şi de drept care confirmă pe deplin legalitatea acţiunilor biroului vamal la întocmirea deciziilor de regularizare contestate. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Materialele cauzei denotă că, la 26 septembrie 2012 în urma controlului ulterior de către Biroul Vamal Chişinău a fost întocmit Actul de audit postvămuire nr.56 şi Deciziile de regularizare nr.367 şi 368. Prin decizia de regularizare nr.367 s-a recalculat şi încasat de la SRL „Limagrain Moldova” drepturi de import pentru importul de seminţe-forme parentale de floarea soarelui şi porumb în sumă de 3720413,46 lei (f.d.23-27). Prin decizia de regularizare nr.368 s-a recalculat şi încasat drepturi de import de la SRL „Limagrain Moldova” deoarece a beneficiat nejustificat de facilităţi acordate prin lege la importul mărfii de porumb destinat însămînţării hibrizi simpli în sumă de 6002957,91 lei. Instanţa de recurs consideră întemeiată concluzia primei instanţe cu referire la faptul că Actul de audit postvămuire nr.56 şi Deciziile de regularizare nr.367 şi 368 din 26 septembrie 2012 sunt emis contrar legii şi cu încălcarea procedurii stabilite.

Astfel, s-a constatat că, unicul fondator al SRL „Limagrain Moldova” care deţine o cotă de 100% din capitalul statutar este SA „Limagrain Europe” Franţa, iar între acestea sunt încheiate contracte de producere a seminţelor de hibrizi de floarea soarelui şi porumb. Conform contractelor încheiate este stipulat că seminţele parentale necesare sunt furnizate de către SA „Limagrain Europe” la un preţ simbolic, iar acest preţ a fost indicat şi în declaraţiile vamale întocmite de către SRL „Limagrain Moldova”. În aceste circumstanţe este clar că SRL „Limagrain Moldova” nu a cumpărat de la SA „Limagrain Europe” formele parentale la un preţ anumit, fiind în acest fel indicat din start în Invois-urile ultimei că marfa exportată nu are valoare comercială, adică seminţele nu erau destinate comercializării.

Cu atît mai mult că recurentul controlînd informaţia prezentată de către SRL „Limagrain Moldova” în declaraţiile vamale precum şi cea suplimentar cu privire la raporturile cu firma exportatoare, a constatat că drepturile de import calculate de către importator sunt în conformitate cu legea şi nu sunt diminuate, acordînd liber de vamă. Conform art.181/1alin.(3) Cod Vamal, dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute.

Reieşind din norma citată, instanţa de recurs reţine că recalcularea drepturilor de import apare în cazul cînd informaţiile sunt inexacte sau incomplete, pe cînd în cadrul controlului de audit postvămuire în urma căruia a fost întocmit actul de audit postvămuire nr.56 şi Decizia de regularizare nr.367 nu au fost constatate careva informaţii inexacte sau incomplete, cu atît mai mult că controlul a fost efectuat pe aceleaşi informaţii prezentate şi la acordarea liberului de vamă. În această ordine de idei, Biroul Vamal acordînd liberul de vamă a considerat legală vămuirea mărfii, conform Nomenclatorului mărfurilor, precum şi achitarea drepturilor de import.

Totodată, Colegiul consideră întemeiată şi concluzia primei instanţe în privinţa ilegalităţii Actului de audit postvămuire nr.56 în partea ce ţine de recalcularea drepturilor de import la beneficierea nejustificată a cele 34 operaţiuni de import a seminţelor de porumb destinat însămînţării hibrizi simpli precum şi Deciziei de regularitate nr.368. În susţinerea acestei opinii, instanţa de recurs reţine prevederile art.12 Cod Vamal care stabileşte că Serviciul Vamal emite, în limitele competenţei, acte normative în domeniul vamal, executorii pentru organele vamale, pentru alte autorităţi publice şi pentru persoane.

Astfel, prin Ordinul nr.306-O emis de Serviciul Vamal din 10 august 2006 cu privire la completarea anexei nr.2 la Ordinul nr.293-O din 01 noiembrie 2007 cu privire la completarea declaraţiei vamale în detaliu a fost introdus codul scutirii 710, conform căruia porumbul importat, poziţia 1005 fără vreo excepţie, cădea sub incidenţa facilităţilor acordate la importul anumitor produse pînă la 01 iulie 2008, confirmat de însăşi colaboratorii Biroului Vamal Chişinău care au verificat declaraţiile vamale.

Cu atît mai mult că aceste 34 de operaţiuni de import din perioada decembrie 2007-aprilie 2008 au constituit obiectul examinării unei alte pricini, care prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 27 decembrie 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 29 iunie 2011, a fost anulat Actul constatator nr.238 din 06 septembrie 2010 cu privire la calcularea şi recalcularea drepturilor de import/export emis de Biroul vamal Chişinău referitor la aceleaşi 34 de declaraţii vamale, iar conform art. 123 alin.(2) CPC este stabilit expres că, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

În aceste circumstanţe corect a constatat prima instanţă că soluţia pronunţată într-un act judecătoresc irevocabil nu poate fi rediscutată. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului cu privire la faptul că controlul ulterior exercitat în anul 2010 a constituit un control fiscal la faţa locului, iar controlul ulterior vămuirii din 26 septembrie 2012 a constituit un control fiscal la oficiul organului vamal, deoarece prin scrisoarea nr.6249 din 10 august 2012 Biroul vamal Chişinău înştiinţează SRL „Limagrain Moldova” despre iniţierea controlului ulterior prin audit postvămuire şi prin care solicită asigurarea la data de 13 august 2012 a prezenţei administratorului şi contabilului şef la sediul societăţii şi nu la sediul Biroului vamal Chişinău, cu atît mai mult că nici în ordinul nr.127 din 09 august 2012 eliberat de Biroul vamal Chişinău nu este menţionat că controlul se va efectua la sediul biroului.

În asemenea împrejurări, Colegiul civil,comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie respinge celelalte argumente invocate de recurent în susţinerea poziţiei sale, ca fiind declarative, fără a avea careva suport legal probatoriu, iar careva argumente convingătoare care ar dezaproba concluzia primei instanţe nu au fost prezentate instanţei de recurs. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, fiind adoptată în limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

În asemenea împrejurări şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 444, art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Limagrain Moldova” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Bejenaru Galina Stratulat