3ra-47/15 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: Judecătoria Rîșcani, mun. Chişinău (jud. O.Melniciuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruță) Dosar nr. 3ra-47/15 DECIZIE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele şedinţei Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva Oleg Sternioală Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor”, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” împotriva Serviciului Vamal al RM, Biroului Vamal Chișinău și inspectorului vamal Lucia Gladuneac privind anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014, prin care apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău a fost admis, fiind casată hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chişinău din 03 iulie 2013, a constatat: La 15 februarie 2013 Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Biroului Vamal Chişinău privind anularea actelor administrative (f.d.2-4). În motivarea cererii reclamantul a indicat că, la 08 decembrie 2012 a prezentat pentru devamare la postul vamal intern nr.7 declaraţia vamală nr. YX 06021694, prin care marfa supusă devamării era evaluată la suma de 718 711,88 lei. Afirmă, că potrivit Legii cu privire la tariful vamal, a prevederilor lit.a), alin.(l) art. art.10,11 Cod vamal, pîrîtul urma să aplice o obligaţie de plată vamală în mărime de 233 501,85 lei.

Însă, în rezultatul examinării declaraţiei vamale depuse, inspectorul vamal a operat rectificări prin care a mărit valoarea plăţilor vamale cu 85 737,10 lei, aplicînd de fapt, ca valoare a plăţilor vamale pentru marfa importată suma de 319 238,95 lei. Nefiind de acord cu mărimea plăţilor vamale calculate de inspectorul vamal la 04 ianuarie 2013, a adresat o cerere prealabilă Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal, solicitînd revizuirea modului de calculare a plăţilor vamale şi calcularea plăţii de 1 233 501,85 lei, reieşind din valoarea reală a mărfii importate în mărime de 718 711,88 lei. Prin răspunsurile din 16 ianuarie 2013 şi din 22 ianuarie 2013, Biroul Vamal Chişinău şi Serviciul Vamal au menționat că, actul de majorare a valorii în vamă este întemeiat, iar motive pentru satisfacerea cerinţelor nu există.

Consideră reclamantul că refuzurile Biroului Vamal Chişinău şi Serviciului Vamal contravin legislaţiei, iar calculul plăţilor vamale raportat la suma de 319 238,95 lei, din marfa importată în valoare de 718 711,88 lei, contravine prevederilor Codului vamal şi Legii cu privire la tariful vamal, urmînd a fi anulate.

Solicită reclamantul de a recunoaște ca, prin răspunsul nr. 28/11-730 din 22 ianuarie 2013 oferit reclamantului de Serviciul Vamal a fost încălcat dreptul reclamantului prevăzut de alineatele (5) și (6) ale art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal; de a recunoaște ca prin răspunsul nr.287 din 16 ianuarie 2013 oferit reclamantului de Serviciul Vamal a fost încălcat dreptul reclamantului prevăzut de alineatele (5) și (6) ale art. 8 al Legii cu privire la tariful vamal; de a obliga pîrîtul la calcularea valorii mărfurilor importante de către reclamant la data de 08 decembrie 2012 potrivit prevederilor art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieșind din suma de 718 711, 88 lei; de a obliga pîrîtul să restituie reclamantului suma de 85 737,1 lei, care constituie diferența între tariful vamal calculat de pîrît potrivit prevederilor art. 17 al Legii cu privire la tariful vamal și tariful vamal calculat potrivit prevederilor art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal; de a încasa de pîrît cheltuielile de asistență juridică.

La data de 03 aprilie 2013 Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” a înaintat o cerere de modificare și completare a cuantumului pretenţiilor, suplimentar solicitînd recunoaşterea ca prin răspunsul Serviciului Vamal nr.28-06/2837 din 11 martie 2013 a fost încălcat dreptul reclamantului prevăzut de alineatele (5) şi (6) ale articolului 8 al Legii cu privire la tariful vamal; recunoașterea ca prin răspunsul din 26 februarie 2013 oferit la cererea prealabilă din 19 februarie 2013 de către Biroul vamal Chişinău, de fapt s-a refuzat în soluţionarea dreptului şi a fost încălcat dreptul reclamantului prevăzut de alineatele (5) şi (6) ale articolului 8 al Legii cu privire la tariful vamal; obligarea pîrîtului la calcularea valorii mărfurilor importate de către reclamant la data de 08 decembrie 2012 potrivit prevederilor articolului 11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieşind din suma de 723 184,07 lei; obligarea pîrîtului să restituie reclamantului suma de 86 400,54 lei, care constituie diferenţa între tariful vamal calculat de pîrît potrivit prevederilor articolului 17 al Legii cu privire la tariful vamal şi tariful vamal calculat potrivit prevederilor articolului 11 al Legii cu privire la tariful vamal; obligarea Luciei Gladuneac, inspector vamal al Biroului Vamal Chişinău şi Biroul Vamal Chişinău să achite, în mod solidar,

suma de 4 846,72 lei în calitate de prejudiciu patrimonial, sub forma cheltuielilor suplimentare suportate de reclamant pentru staţionarea unităţii de transport; încasarea cheltuielilor judiciare (f.d.26-29). Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 iulie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial.

S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să recalculeze valoarea mărfurilor importate de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” la 08 decembrie 2012, conform art.11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieşind din suma de 718 711,88 lei; S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie Societății cu răspundere limitată ”Vitafor” suma de 85 737,10 lei; 2 S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să recalculeze valoarea mărfurilor importate de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” la 25 ianuarie 2013, art.11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieşind din suma de 723 184,07 lei; S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie Societății cu răspundere limitată ”Vitafor” suma de 86 400,54 lei. În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate (f.d.112, 118-123).

La data de 18 iulie 2013 împotriva acestei hotărîri, Biroul Vamal Chişinău a declarat apel prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 și încheierea de corectare a erorii din 07 mai 2013, a fost admis apelul declarat de Biroul Vamal Chișinău, s-a casat integral hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 03 iulie 2014, fiind emisă o hotărîre nouă prin care cererea reclamantului s-a respins ca fiind neîntemeiată (f.d.151-154; 159-160). Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 25 aprilie 2014, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel, cu menținea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” a indicat că, decizia instanţei de apel a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. A specificat că, prin cererea sa și-a expus dezacordul cu actul unilateral al organului vamal de calculare a tarifului vamal conform prevederilor articolului 17 al Legii cu privire la tariful vamal, solicitînd emiterea unui alt act de calculare a tarifului vamal, potrivit prevederilor lit.a) a alin.(1) art. 10 și art. 11 al Legii cu privire la tariful vamal.

Consideră, că instanța de apel, deși a constatat această situație de fapt, totuși a interpretat incorect legea, neconsiderînd refuzul Serviciului Vamal de a satisface cererea prealabilă de revizuire a deciziei privind aplicarea metodei de calcul a tarifului vamal, drept obiect al contenciosului administrativ, și în așa fel nu a aplicat prevederile art. 7 și 8 al Legii cu privire la tariful vamal și art. 3 al Legii cu privire la contenciosul administrativ și a considerat un refuz faptic soluționarea cererii declarantului de a-i fi calculat tariful vamal, potrivit metodei stabilite de lege drept un refuz care nu se raportă la o cerere privind apărarea unui drept al său. La data de 12 ianuarie 2015 Biroul vamal Chișinău a depus referință la recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor”, solicitînd respingerea recursului ca nefondat.

Consideră intimatul, că decizia instanței de contencios administrativ este întemeiată, legală și motivată, întrucît au fost pe deplin elucidate circumstanțele cauzei și corect s-a stabilit că probele prezentate de către Biroul Vamal Chișinău sunt incontestabile și pertinente; conținutul cereri de recurs și cerințele invocate sunt evazive și nu reflectă esența încălcării și actul contestat, nu sunt aduse probe care confirmă circumstanțele cauzei, doar că este explicată de către reclamant/recurent procedura de vămuire a mărfurilor și acțiunile întreprinse de agentul economic la momentul vămuirii. În conformitate cu art. 434 al. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau deciziei integrale.

3 La materialele cauzei lipsesc probe în confirmarea recepţionării deciziei integrale a instanţei de apel de către recurent. Astfel, recursul declarat la 25 aprilie 2014 se consideră depus în termen. Judecînd recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” împotriva deciziei date în apel, în limitele invocate în recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 și încheierea Curţii de Apel Chişinău de corectare a erorii din 07 mai 2013 și de a trimite pricina spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă că, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” s-a adresat cu cererea de chemare în judecată la 15 februarie 2013, ulterior cu o cerere de completare și modificare a cuantumului pretențiilor la 03 aprilie 2013, împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova, Biroului Vamal Chişinău și Luciei Gladuneac, inspector vamal al Biroului Vamal Chişinău solicitînd anularea actelor administrative (f.d.2-4,26).

Conform probatoriului administrat de instanța de fond, se atestă că Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” a prezentat la postul vamal intern nr.7 Stăuceni declarația vamală nr.YX 06021694 din 08 decembrie 2012, conform căreia marfa supusă devamării a fost evaluată la suma de 718 711,88 lei, calculînd valoarea în vamă a mărfii importate conform metodei prevăzute de lit.a) a alin.(1) art. 10 și art.11 din Legea cu privire la tariful vamal - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (f.d.5-6).

La declarația vamală, reclamantul/recurent a anexat următoarele documente: contract de vînzare-cumpărare nr. MK-12 din 08 noiembrie 2010; scrisoare de trăsură nr.11212-1 din 04 decembrie 2012; carnetul TIR seria PX71766011 din 05 decembrie 2012; factura comercială (invoce) nr.11212 din 05 decembrie 2012; aviz sanitar veterinar nr.8205/12-05-12-2016-1 din 05 decembrie 2012; cheltuielile de transport; declarație vamală nr.12LV00062621506151 din 05 decembrie 2012; dispoziția de plată nr. 150 din 22 noiembrie 2012; certificat veterinar pentru produsele importate nr. LV26993P din 04 decembrie 2012; declarație de export/tranzit nr. 10108/6/006475 din 04 decembrie 2012 (f.d.7-12, 14-16).

Rezultat al examinării declarației vamale, prin Actul de inspecție din 08 decembrie 2012, inspectorul vamal a operat rectificări, aplicînd metoda 6 de determinare a valorii în vamă (metoda de rezervă), prin care a mărit valoarea plăților vamale cu 85 737, 01 lei (f.d.5, 13). Conform cererii prealabile, adresată Biroului Vamal Chișinău, înregistrată sub nr.240 la 04 ianuarie 2013 și la Serviciul Vamal sub nr. 274 din aceeași dată, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” și-a exprimat dezacordul cu privire la mărimea plăților vamale calculate de inspectorul vamal, solicitînd revizuirea modului de calculare a plăților vamale și calcularea plății de 233 501,85 lei, reieșind din valoarea reală a mărfii importate (f.d.16-17).

4 Conform răspunsului la cererea prealabilă, Serviciul Vamal a informat agentul economic că, acțiunile autorităților vamale sînt legale și întemeiate, iar motive pentru a satisface cerințele invocate în contextul adresării nu există (f.d.18). Conform răspunsului la cererea prealabilă, Biroul Vamal Chișinău a comunicat Societății cu răspundere limitată ”Vitafor”, că acțiunile organului vamal au fost efectuate în strictă corespundere cu actele normative în vigoare (f.d.19).

Ulterior, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” a prezentat la postul vamal intern nr.7 Stăuceni o altă declarație vamală nr. LX 06063348 din 25 ianuarie 2013, conform căreia marfa supusă devamării era evaluată la suma de 723 184,07 lei, calculînd valoarea în vamă a mărfii importate conform metodei prevăzute de lit.a) a alin.(1) art.10 și art.11 din Legea cu privire la tariful vamal - în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (f.d.36-37).

Rezultat al examinării declarației vamale depuse de reclamant, prin Actul de inspecție din 25 ianuarie 2013, inspectorul vamal a operat rectificări prin care a mărit valoarea plăților vamale cu 86 400, 54 lei (f.d.44) Conform cererii prealabile adresată Biroului Vamal Chișinău și Serviciului Vamal Chișinău, Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” și-a exprimat dezacordul cu acțiunile organelor vamale, solicitînd revizuirea modului de calculare a plăților vamale și calcularea plății reieșind din valoarea reală a mărfii importate în mărime de 723 184,07 lei și restituirea sumei de 86 400, 54 lei (f.d.30). Conform răspunsului nr.28-06/2837 din 11 martie 2013 Serviciul Vamal a informat Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” că, autoritatea vamală a determinat valoarea în vamă în strictă conformitate cu prevederile legislației în vigoare (f.d.33).

Conform răspunsului nr.1352 din 26 februarie 2013, Biroul Vamal a informat agentul economic că, acțiunile organului vamal au fost efectuate în strictă corespundere cu actele normative în vigoare (f.d.34). Intimatul Biroul Vamal Chişinău şi-a motivat decizia de majorare a valorii în vamă prin faptul că, specialistul în domeniul vămuirii a solicitat de la agentul economic lista actelor suplimentare, inclusiv corespondența comercială, declarația de export, certificate de origine, specificări la contract, cataloage, care însă nu au fost prezentate de agentul economic; a mai indicat că contractul de vînzare cumpărare este încheiat arbitrar, fără a fi indicate sume concrete, volumul mărfurilor importate; prețul factural este același pentru toate sorturile de cașcaval, deși procentul de grăsimi este diferit (50% și 45%).

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 iulie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial. S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să recalculeze valoarea mărfurilor importate de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” la 08 decembrie 2012, conform art.11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieşind din suma de 718 711,88 lei; S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie Societății cu răspundere limitată ”Vitafor” suma de 85 737,10 lei; S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să recalculeze valoarea mărfurilor importate de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” la 25 ianuarie 2013, art.11 al Legii cu privire la tariful vamal, reieşind din suma de 723 184,07 lei; S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să restituie Societății cu răspundere limitată ”Vitafor” suma de 86 400,54 lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate. 5 Fiind investită cu judecarea apelului, Curtea de Apel Chișinău a dat o soluție contrarie de respingere a pretențiilor reclamantului/recurent, motivînd soluția că, potrivit celor constatate din materialele și circumstanțele pricinii, în cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” nu se face trimitere la acel act administrativ, prin care intimatul ar fi fost vătămat într-un drept stabilit de lege. Instanța de apel a menționat, că actul administrativ și acțiunile Biroului Vamal Chișinău prin care au fost încasate suplimentar drepturi de import nu a fost contestat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor”, respectiv acestea se prezumă a fi legale, iar temei pentru a obliga Biroul Vamal Chișinău de a restitui sumele încasate nu există.

Colegiul civil, Comercial și de Contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție apreciază critic constatările instanței de apel conform căreia, actul administrativ și acțiunile Biroului Vamal Chișinău prin care au fost încasate suplimentar drepturi de import nu a fost contestat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor”, respectiv acestea se prezumă a fi legale. Conform dispozițiilor generale din Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, noțiunea de ”act administrativ” este manifestarea juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii.

Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ, precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Cu referire la argumentele invocate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, menționează că, deși reclamantul/recurent Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” nu a solicitat în mod ”expres” anularea actelor de inspecție ale Biroului Vamal Chișinău din 08 decembrie 2012 și 25 ianuarie 2013, prin care au fost majorate valoarea în vamă a mărfurilor importate, Curtea analizînd probele prezentate la dosar coroborate cu circumstanțele pricinii, a constatat o violare ”în substanță” a drepturilor reclamantului/recurent din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii a unui drept ocrotit de lege.

Important de remarcat, că jurisprudența instanței europene a pus în evidență trăsăturile caracteristice care țin de scopul și obiectul Convenției, inclusiv, efectivitatea garanțiilor pe care ea le prevede, în așa fel încît exigențele pe care le proclamă, privitoare la drepturile reglementate să fie conforme spiritului general al Convenției. Pentru că, spune adeseori Curtea, scopul Convenției constă în a proteja nu drepturi ”teoretice și iluzorii”, ci drepturi ”concrete și efective” (CEDH din 13 mai 1980 Artico împotriva Italiei, seria A nr. 37 § 33; CEDH din 26 septembrie 1997. R.M.D. împotriva Suediei, culegere 1997-VI § 51). În conformitate cu art.239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241 alin.(5) Codul de procedură civilă, în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. 6 În conformitate cu art. 373 alin.(1) şi (2) Codul de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Or, unul dintre efectele pe care îl produce apelul este efectul devolutiv. Prin devoluţiune se înţelege transmiterea dreptului de a judeca pricina de la o instanţă (de fond) la o altă instanţă ierarhic superioară. Astfel, instanţa de apel are obligaţia de a rejudeca fondul pricinii.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecînd apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a verifica circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, limitîndu-se doar asupra constatărilor că, reclamantul/recurent Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” nu a solicitat anularea expresă a acelor acte administrative, prin care ar fi fost vătămat într-un drept stabilit de lege, precum și nu a arătat esența acestor încălcări.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curții Europe a Drepturilor Omului, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîri asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi, argumentelor invocate de către părţi întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărîrea din 21 ianuarie 1999). Se reţine că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de către părţi (principiul nr. 6 al Recomandării nr.R(84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei speţe este lipsă.

Prin urmare, prin emiterea unei hotărîri superficiale, recurentului Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” i s-a lezat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al CEDO, prerogativă care prezumă dreptul la o hotărîre motivată, instanţa de apel la emiterea unei noi hotărîri era obligată să se expună asupra tuturor pretenţiilor invocate de către aceasta în cererea de chemare în judecată.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărîrea să fie motivată, justiţiabilul avînd posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluţie şi să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărîri, lipsa motivării unei decizii judiciare, punînd în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986). Prin urmare, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărîre.

În cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit în cele mai importante 7 întrebări, fără a acorda părţii care a formulat-o posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, Comercial şi de Contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel și de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă în alt complet de judecători.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor”. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 februarie 2014 și încheierea Curţii de Apel Chişinău de corectare a erorii din 07 mai 2014, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată ”Vitafor” împotriva Serviciului Vamal al RM, Biroului Vamal Chișinău și inspectorului vamal Lucia Gladuneac privind anularea actelor administrative, cu restituirea pricinii la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător: Svetlana Novac Judecători Tatiana Vieru Tamara Chișca-Doneva Oleg Sternioală Dumitru Mardari 8