2rh-189/15 — Încasarea compensatieo pentru averea confiscată

dosarul nr. 2rh-189/15 prima instanţă S. Caraman instanţa de apel : I. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi instanţa de recurs A. Cobăneanu,V. Macinskaia, D. Mardari ÎNCHEIERE 10 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Tamara Chișca-Doneva Maria Ghervas Elena Covalenco Dumitru Mardari examinând cererea de revizuire depusă de către Elena Tuhari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Tuhari împotriva Consiliul raional Floreşti cu privire la încasarea compensaţiei pentru averea confiscată, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, prin care a fost considerat recursul declarat de Elena Tuhari ca inadmisibil.

constată La 07 mai 2013 Elena Tuhari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul raional Floreşti cu privire la încasarea compensaţiei pentru averea confiscată. În motivarea acţiunii Elena Tuhari a reiterat că în anul 1941 străbunei săi Tuhari Artiom şi Tuhari Hristina, împreună cu copiii acestora Tuhari Evstafii, Tuhari Anastasia şi Tuhari Nicolai au fost deportaţi în Siberia, iar averea lor a fost confiscată. La 06 martie 1990, Anastasiei Tuhari i-a fost adus la cunoştinţă faptul reabilitării familiei. La 23 august 1990 Comitetul executiv al raionului Floreşti a confirmat faptul confiscării şi a stabilit mărimea averii confiscate. Tot atunci a fost stabilit şi termenul pînă la care urmau a fi întoarse bunurile confiscate sau contravaloarea acestora.

Atît bunurile cît şi contravaloarea acestora nu au fost restituite. Ulterior, Tuhari Anastasia a mai depus o cerere de restituire a bunurilor confiscate, în rezultatul examinării căreia, la 21 februarie 1995 s-a decis ca colhozurile în proprietatea cărora se aflau la acel moment bunurile să le restituie foştilor proprietari sau în caz de imposibilitate să acorde compensaţii. Ulterior, bunurile familiei Tuhari care se aflau în posesia colhozului „Alexeevca” au fost restituite lui Tuhari Anastasia, cu excepţia bunurilor mobile şi a unui sarai. Tuhari Anastasia a decedat şi astfel a devenit moştenitor fiul acesteia, Tuhari Victor, care este tatăl lui Tuhari Elena. Tentativele tatălui său de a acumula actele necesare 1 pentru a le prezenta comisiei speciale din cadrul Consiliului raional au fost blocate din considerente de sănătate a acestuia pe de o parte şi din considerentele imposibilităţii de implementare a legislaţiei de către stat pe de altă parte.

La 06 februarie 2012, tatăl ei, Tuhari Victor, a înaintat o cerere în instanţa de judecată, care prin hotărârea sa din 05 aprilie 2012 a constatat lista bunurilor care au aparţinut familiei Tuhari şi care ulterior au fost confiscate. După decesul tatălui său, în temeiul certificatului de calitate de moştenitor, Tuhari Elena a completat lista actelor care erau necesare şi a depus la 04 iulie 2012 o cerere la Comisia specială cu privire la restituirea valorii averii confiscate de la străbunei săi. La 16 aprilie 2013 Comisia specială a decis să respingă cererea menţionată ca fiind depusă tardiv. Prin hotărârea judecătoriei Floreşti din 06 august 2013, acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013, a fost respins apelul declarat de Elena Tuhari şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 06 august 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, recursul declarat de Elena Tuhari a fost considerat ca inadmisibil. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 septembrie 2014, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Elena Tuhari împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 16 aprilie 2014 (f.d. 184-187 Vol. I). La 15 mai 2015, Elena Tuhari a depus repetat cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, solicitînd admiterea cererii, casarea încheierii instanţei de recurs, cu dispunerea rejudecării recursului.

Revizuienta Elena Tuhari, drept temei al declarării cererii de revizuire, a invocat că în procesul de executare a hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanțe relevante cauzei, care au ca efect corectarea erorii judiciare și omisiunii justiției și anume că în arhiva jurisprudenței Curții Supreme de Justiție au fost depistate unele decizii, despre existența cărora nu a cunoscut revizuenta, acestea indicînd o altă practică și abordare decît cea admisă în încheierea contestată.

Astfel, a invocat că asupra unei cereri de revizuire similare, Curtea Supremă de Justiție s-a pronunțat anterior, admițînd-o spre rejudecare, și anume încheierea din 10 decembrie 2014, cauza 3rh-130/14, unde s-a menționat că ”Astfel, la caz se constată că revizuentul ÎM „Glass Container Prim” SA, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. b) CPC, a invocat în susţinerea cererii de revizuire că după pronunţarea hotărârii irevocabile, în procesul de executare a hotărârii în cauză, au devenit cunoscute unele circumstanţe relevante speţei, care au ca efect corectarea erorii judiciare şi omisiunii justiţiei şi anume că în arhiva jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie au fost depistate unele decizii, despre existenţa cărora nu a avut la cunoştinţă, acestea indicând o altă practică şi abordare decât cea admisă de autorii hotărârilor în speţă.

Prin urmare, instanța de recurs a reiterat că Curtea Supremă de Justiție este obligate prin lege să desfășoare o jurisprudență unitară și nu poate admite o jurisprudență contrară pe cazuri de aplicare analogică a legislației. 2 La fel, a invocat că nu a avut acte confirmative și probe justificative, din care să ateste incontestabil că procedura de recuperare a bunurilor a fost începută de bunica sa anterior intrării în vigoare a legii în anul 2007. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente.

Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale ce s-ar încadra în art. 449 CPC. De asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate aşa cum le-a determinat norma juridică respectivă.

S-a constatat că, instanţa de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la 16 aprilie 2014, a examinat admisibilitatea recursului declarat de către Elena Tuhari, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Tuhari împotriva Consiliul raional Floreşti cu privire la încasarea compensaţiei pentru averea confiscată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 19 decembrie 2013, şi în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, a considerat inadmisibil recursul declarat de Elena Tuhari. Drept temei al cererii de revizuire au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În sensul art. 449 lit. b) CPC este de înţeles că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să fi existat obiectiv până la pronunţarea hotărârii, iar revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii, precum şi că circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei.

Având ca temei prevederile articolului menţionat, revizuenta Elena Tuhari a făcut referire la încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 decembrie 2014, prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de către ÎM „Glass Container Prim” SA, casată integral decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 august 2013, pricina fiind reținută pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie, în alt complet de judecători. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că încheierea Curţii Supreme de Justiţie enunţată nu poate fi considerată ca circumstanţă sau faptă esenţială a pricinii, care ar putea servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire, deoarece aceasta nu prezintă în sine circumstanţe care n-au putut fi cunoscute petiţionarului anterior şi care ar influenţa 3 esenţial soluţia dată iniţial de instanţă.

Încheierea menționată a fost emisă în baza probelor din dosar şi circumstanţelor stabilite nemijlocit de instanţa de judecată în fiecare caz concret. În astfel de circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că temeiul invocat în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al.

(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie dispune Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Elena Tuhari, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Tuhari împotriva Consiliul raional Floreşti cu privire la încasarea compensaţiei pentru averea confiscată. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Tamara Chișca-Doneva Maria Ghervas Elena Covalenco Dumitru Mardari 4