3ra-271/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă V. Movilă dosarul nr.3ra-271/13 DECIZIE 18 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu, Ion Corolevschi şi Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de către Biroul Vamal Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 18 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 19 aprilie 2012 societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 03 februarie 2012 Biroul Vamal Cahul a emis decizia de regularizare nr. 3 prin care societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a fost obligată la plata drepturilor de import şi penalităţii în sumă totală de 150 203,28 lei. Suma indicată a fost stabilită pentru importul mărfurilor în baza declaraţiei vamale nr. 2510100732 din 31 mai 2008: 58 bucăţi de panouri constituite din doi pereţi din tablă nervurată cu strat izolant cu valoarea în vamă de 197.661,09 lei şi 7 uşi metalice pentru camere frigorifice cu valoarea în vamă de 98 175,64 lei. Biroul Vamal Cahul consideră că camera frigorifică industrială importată în stare demontată nu constituie utilaj, ci materiale de construcţie pe care societatea trebuia să le considere ca mijloace circulante şi nu ca mijloace fixe.

La fel a indicat că termenul de exploatare a acestor materiale de construcţie este mai mic de un an şi temeiuri de aplicare a facilităţilor fiscale indicate în pct. 6 al Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 lipsesc.

Consideră concluziile Biroului Vamal Cahul ilegale, deoarece marfa introdusă este utilaj frigorific în stare dezasamblată, dar nu materiale de construcţie şi acest fapt rezultă din scrisoarea societăţii cu răspundere limitată „Elnatan Comprod” nr. 42 din 10 aprilie 2012 care a confirmat că prin contractul nr. 85 din 26 martie 2008 a vîndut societăţii comerciale „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată 7 camere frigorifice-congelatoare cu uşi externe separate în stare dezasamblată, constituite din părţile indicate în anexa la contract şi anume din 58 panouri constituite din doi pereţi din tablă nervurată cu strat izolant şi 7 uşi metalice pentru camere frigorifice.

Prin scrisoarea nr. 17 din 12 aprilie 2012 societatea pe acţiuni „Kilim” a confirmat că prin contractul de locaţiune a utilajului frigorific din 14 august 2008 a primit de la societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată în posesie pe termen de 3 ani şapte camere frigorifice cu valoarea de 304 694 lei, care ulterior cu acordul acesteia au fost 1 transmise în sublocaţiune societăţii cu răspundere limitată „Fourchette”, fapt confirmat prin certificatul contabil fin 18 aprilie 2012. Indică reclamanta că prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 26 februarie 2010, devenită irevocabilă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2010 emisă în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale „Ovirit Grup” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Cahul este stabilit că marfa importată constituie utilaj şi nu materiale de construcţie.

La 23 februarie 2012 a contestat decizia cu cerere prealabilă, însă Serviciul Vamal prin răspunsul din 28 martie 2012 a respins cererea. Cere societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată anularea deciziei de regularizare nr. 3 din 02 februarie 2012 emisă de Biroul Vamal Cahul. Prin hotărârea Curţii de Apel Cahul din 18 iulie 2012 şi încheierea de corectare a erorii din 17 iunie 2013 acţiunea societăţii comerciale „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a fost admisă.

S-a anulat decizia de regularizare nr. 3 întocmită la 03 februarie 2012 şi aprobată de şeful Biroului Vamal Cahul la 07 februarie 2012, privind încasarea taxelor şi taxei pe valoare adăugată de la importul de către societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a activelor materiale (7 seturi pentru combine frigorifice), realizat conform declaraţiei vamale de import 25101732 din 31 mai 2008. La 15 octombrie 2012 Biroul Vamal Cahul a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Cahul din 18 iulie 2012, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului Biroul Vamal Cahul a indicat că instanţa a apreciat incomplet, subiectiv şi unilateral probele administrate.

Instanţa eronat a concluzionat că uşile metalice şi panourile termoizolante au fost importate ca un tot întreg, deoarece la momentul importului ele au fost declarate separat şi urma să fie declarate ca „panouri formate din doi pereţi din tablă nervurată cu strat interizolant pentru camera frigorifică” şi eventual „uşi metalice pentru camera frigorifică”, ca materiale de construcţie care în procesul de construcţie se transformă în cameră frigorifică. Prin art. I Legea nr. 155 din 05 iulie 2012 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 s-a modificat şi completat cu excluderea din Cod a articolelor 397-422. Conform art. II alin. (6) Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, recursurile depuse împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de către curţile de apel vor fi examinate de Curtea Supremă de Justiţie conform prevederilor prezentei legi.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti aplică legile procedurale civile în vigoare la data judecării cauzei civile. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Prin referinţa depusă la 21 decembrie 2012 societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a solicitat respingerea recursului. 2 În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat în limitele invocate pe baza materialelor din dosar şi a referinţei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că acesta este neîntemeiat şi care necesită să fie respins cu menţinerea hotărîrii contestate din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din actele pricinii rezultă că la 25 ianuarie 2012 colaboratorii vamali au efectuat controlul activităţii de import pe perioada anilor 2008-2011 la societatea comercială „Ovirit- Grup” societate cu răspundere limitată. În urma controlului a fost întocmit actul de audit post-vămuire prin care s-a stabilit că în baza declaraţiei de import nr. 25101732 din 31 mai 2008, societatea comercială „Ovirit- Grup” societate cu răspundere limitată a importat în capitalul social al întreprinderii panouri formate din doi pereţi din tablă nervurată cu strat interizolant – 58 bucăţi, la poziţia tarifară 73089051, uşi metalice pentru camera frigorifică - 7 bucăţi, la poziţia tarifară 7308000, cu valoarea totală în vamă 286836,73 lei şi a beneficiat de scutire la plata TVA conform art. 103 pct. 23) Codul fiscal şi TV conform art. 28 lit.q) a Legii cu privire la tariful vamal.

În declaraţie au fost indicate cheltuieli de transport 3797,65 lei care nu corespund datelor din evidenţa contabilă, unde cheltuielile pentru ruta respectivă constituie 16565,90 lei, valoarea în vamă fiind diminuată cu 12768,25 lei. Astfel, prin actul de audit post –vămuire s-a stabilit că activele materiale importate nu corespund cerinţelor pentru a beneficia de facilităţi la importul lor în capitalul social şi Biroul Vamal Cahul a recalculat drepturile de import pentru panouri PV – 4700 lei; TV (15) – 31411,19 lei; TVA – 48331,35 lei, pentru uşi metalice PV – 4.09 lei şi TVA – 1811158 lei.

În baza actului de audit post-vămuire din 25 ianuarie 2012 Biroul Vamal Cahul a emis decizia de regularizare nr. 3 întocmită la 03 februarie 2012 şi aprobată la 07 februarie 2012 prin care a obligat societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată să achite obligaţia vamală apărută conform art. 127/11 alin. (1) lit. a) Codul vamal în sumă totală de 150203,28 lei, inclusiv obligaţiuni de import 97905,21 lei şi penalităţi 52298,07 lei. La 23 februarie 2012 societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a contestat decizia cu cerere prealabilă, însă Serviciul Vamal prin răspunsul din 28 martie 2012 a respins cererea. La 19 aprilie 2012 societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune împotriva Biroului Vamal Cahul solicitînd anularea deciziei de regularizare nr. 3 din 07 februarie 2012. Prima instanţă a admis acţiunea.

Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că hotărîrea primei instanţe este legală, iar recursul neîntemeiat şi pasibil respingerii din următoarele motive. Conform art. 103 pct. 23 alin. (1) al Codului fiscal în vigoare la momentul importului, nu se aplică la importul mărfurilor, serviciilor şi pentru livrările de mărfuri, servicii efectuate de către subiecţii impozabili, ce constituie rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova asupra activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

Modul de aplicare a facilităţii fiscale respective se stabileşte prin regulamentul aprobat de Guvern. Conform art. 28 lit. q) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 în vigoare la momentul importului, sunt scutite de taxa vamală activele 3 materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar (social).

Conform punctelor 1, 2, 4 şi 6 din Regulamentul cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin.(1) pct. 23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007, art. 103 alin. (1) pct. 23) Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată nu se aplică la importul şi pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

În conformitate cu prevederile art. 28 lit. q) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, sînt scutite de taxa vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Facilităţile fiscale prevăzute în pct.1 şi 2 din prezentul Regulament se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării de către: a) agentul economic (în capitalul social al căruia acestea sînt introduse), din contul venitului net şi/sau al capitalului de rezervă; b) fondator, din contul propriu şi/sau al mijloacelor băneşti depuse de acţionari sau de asociaţi.

Pentru a beneficia de facilităţile fiscale specificate la pct.1 şi pct.2 din prezentul Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: valoarea activelor materiale, stabilită conform pct.14 sau pct.18 din prezentul Regulament, trebuie să depăşească 3000 lei pentru o unitate, avînd un termen de exploatare de peste un an; activele materiale sînt destinate includerii în capitalul social. Din sensul normelor citate rezultă că legea nu stabileşte cert că importul unui bun în set de elemente neasamblate nu ar fi admis cu declararea acestora ca un bun rezultat în urma asamblării.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 26 februarie 2010, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 mai 2010, s-a stabilit că la 31 mai 2008 şi 24 septembrie 2008 societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată a importat în Republica Moldova utilaj sub formă de panorui, care erau destinate pentru majorarea capitalului statutar al societăţii, în legătură cu ce a fost scutită de plăţile de import (f. d. 48- 49, 52-53). În conformitate cu art. 123 alin. (2) Codul de procedură civilă, faptele stabilite printr- o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă de drept comun sau în instanţă specializată sînt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

Prin urmare, nu poate fi reţinut argumentul recurentului că au fost importate materiale de construcţie din care se pot construi camere frigorifice, care luate distinct au o durată de utilizare pînă la un an şi conform SNG 2 „Stocuri şi mărfuri materiale” sunt materiale de construcţie. Acest argument se respinge şi prin faptul că autoritatea vamală la momentul introducerii în ţară a acestor elemente (panouri şi uşi) a acceptat un asemenea import şi a validat declaraţia vamală de import din 31 mai 2008 supusă controlului, în condiţiile beneficierii de către intimat de facilităţile fiscale. 4 Or, prezenta decizie de regularizare este în contradicţie cu actul constatator nr. 128 din 05 noiembrie 2009, în care Biroul Vamal Cahul a constatat că intimatul a înstrăinat utilajul importat şi inclus în capitalul statutar al societăţii.

Este neîntemeiată şi critica recurentului referitoare la aceea că 1m2 de panouri interizolate are o valoare mai mică de 3000 lei şi nu poate beneficia de facilităţile prevăzute la art. 103 pct. 23 Codul fiscal şi art. 28 lit. q) a Legii cu privire la tariful vamal, deoarece importul camerelor frigorifice în stare neasamblată nu constituie o prohibiţie pentru a beneficia de aceste facilităţi. Mai mult, din actele pricinii rezultă că după mai bine de 3 ani de la importare cele 7 combine frigorifice sunt utilizate după destinaţie în activitatea intimatului şi ele sunt incluse în capitalul social al societăţii comerciale „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată.

Este neîntemeiat şi argumentul referitor la diminuarea cheltuielilor de transport indicate în declaraţia vamală supusă controlului, deoarece este cert faptul că societatea comercială „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată corect a beneficiat de facilităţi la import, iar valoarea acestor cheltuieli nu mai are relevanţă. Prin urmare argumentele invocate în recurs se apreciază ca declarative, deoarece se combat cu circumstanţele pricinii, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe apreciate cu respectarea normelor de drept procedural. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere că hotărîrea primei instanţe este legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate şi declarative, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Biroul Vamal Cahul. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Cahul din 18 iulie 2012, corectată prin încheierea din 17 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii comerciale „Ovirit-Grup” societate cu răspundere limitată împotriva Biroului Vamal Cahul cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul /semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /semnătura/ Ala Cobăneanu /semnătura/ Tatiana Răducanu /semnătura/ Ion Corolevschi /semnătura/ Sveatoslav Moldovan Copia corespunde originalului Judecător Sveatoslav Moldovan 5