3ra-1112/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1112/14 prima instanţă: I. Cotea instanţa de apel: G. Eni, V. Movilă, N. Bondarenco ÎNCHEIERE 25 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Biroul Vamal Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea de Stat „Vamservinform” împotriva Biroului Vamal Cahul privind anularea actelor administrative , împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 24 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Biroul Vamal Cahul şi menţinută hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 iulie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La data de 20 mai 2013 ÎS ” Vamservinform ” s-a adresat în instanţa de contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Cahul privind anularea actelor administrative şi anume deciziile Biroului Vamal Cahul, cu privire la contravenţie nr. 038/13 din 27 februarie 2013 si nr. 039/13 din 27 februarie 2013. În motivarea acţiunii ÎS ”Vamservinform” a indicat că prin deciziile Biroului Vamal Cahul, cu privire la contravenţie nr. 038/13 din 27 februarie 2013 şi nr. 039/13 din 27 februarie 2013, ÎS ”Vamservinform” a fost recunoscută culpabilă de încălcarea prevederilor art.213 pct.6 Cod Vamal al R.M.

şi anume: depunerea declaraţiei vamale ce conţin date eronate despre valoarea în vamă a mărfurilor, care a condus la exonerarea parţială a drepturilor de import, fiindu-i aplicată sancţiunea prevăzută de art. 232 lit. b 1 Cod Vamal al R.M. - amendă în valoare de 40% din valoarea obiectului contravenţiei (1954,92 lei).

Indică ÎS ”Vamservinform” că nu este de acord cu deciziile Biroului Vamal Cahul, cu privire la contravenţie nr. 038/13 din 27 februarie 2013 şi nr. 039/13 din 27 februarie 2013 şi le consideră ilegale şi nefondate, lipsite de suport normativ şi faptic din motivul că la data de 10 octombrie 2012, 24 octombrie 2012, 07 noiembrie 2012 la Punctul Vamal Cahul intern, de către Madjar Aliona salariat al ÎS ”Vamservinform”, au fost depuse declaraţii vamale: nr. 250911923; nr. 250912035; nr.2509I2128, privind importul de către ÎF’Scripcenco V” a unor uşi de garaj din metal, accesorii pentru uşi, marfa în valoarea totală de 76673,14 lei în baza declaraţiei vamale nr. 250911923 si nr. 250912035, şi respectiv în sumă de 35309,15 lei - declaraţia vamală nr. 250912128. La determinarea valorii în vamă a mărfii în baza declaraţiilor sus-menţionate, de către specialistul ÎS ”Vamservinform” a fost aplicată Metoda 1 - determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit - metodă stipulată în art. 10-11 a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997.

La momentul depunerii declaraţiilor vamale, ele au fost acceptate de către organul vamal, fapt confirmat prin aplicarea ştampilei de către inspectorii vamali. Astfel a confirmat legalitatea vămuirii mărfurilor şi anume: încadrarea corespunzătoare conform Nomenclatorului mărfurilor, determinarea corectă a valorii în vamă a mărfurilor precum şi achitarea deplină a drepturilor de import. Ulterior de către Secţia contracara fraudelor vamale a biroului Vamal Cahul, a fost iniţiată procedura de control pe faptul depunerii declaraţiilor vamale cu date eronate despre valoarea în vamă a mărfurilor, care a dus la exonerarea parţială a drepturilor de import.

Pe marginea acestui fapt s-a întocmit decizia de regularizare prin care agentul economic importator ÎI “Scripcenco V” a fost impus la plata suplimentară a drepturilor de import, iar Brokerului Vamal ÎS ”Vamservinform” i-au fost imputate încălcări ale normei materiale prevăzute de art. 213 pct. 6 Cod Vamal al RM şi a fost sancţionat cu amendă în mărime de 40 % din valoarea obiectului contravenţional - art. 232. Consideră că aplicarea Metodei – 1 de către specialistul ÎS ”Vamservinform”, la evaluarea valorii în vamă a mărfii importate de către ÎI “Scripcenco V”, este corectă şi întemeiată, deoarece organului vamal i-au fost prezentate toate documentele justificative în acest sens (contractul de vânzare - cumpărare, invoce, etc), iar restricţiile stipulate în art. 11 alin.4 al Legii cu privire la tariful vamal nu sunt aplicabile situaţiei date.

Menţionează, că situaţia dată s-a creat în urmare a intentării defectuoase de către Organul vamal a Contractului de distribuţie nr. 1473/04.10.2012 încheiat între SC ”Milca” SRL şi ÎI ”Scripcenco V” şi anume ceea ce ţine de aplicarea discontului de achiziţie în mărime de 45% (art. 7 din contractul nr. 1473/04.10.2012) s-a stabilit faptul că distribuitorul ÎI ”Scripcenco V” beneficiază de acest discount de achiziţie de 45% din preţurile anexate la contract cel puţin pe primul trimestrul de valabilitate a sus-numitului contract, deoarece cum este şi stipulat în ultimul aliniat al art.7 din contract furnizorul poate modifica mărimea discount-ului doar după analiza unui trimestru. Drept urmare, aplicarea discount-ului de 45% la evaluarea valorii în vamă a mărfii este corectă şi argumentată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 iulie 2013, s-a admis cererea de chemare în judecată a ÎS ”Vamservinform” împotriva Biroului Vamal Cahul. S-au anulat deciziile agentului constatator asupra cazului de contravenţie vamală cu răspundere materială cu nr. 038/13 şi 039/13, întocmite la 27 februarie 2013 şi aprobate de şef - adjunct Biroului Vamal Cahul la 27 februarie 2013, privind aplicarea sancţiunii contravenţionale în privinţa reclamantului ÎS ”Vamservinform” sub formă de amendă în valoarea 40% din valoarea obiectului contravenţiei ceea ce constituie 1954,92 lei şi 3468,28 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, la data de 22 iulie 2013 Biroul Vamal Cahul a depus cerere de apel împotriva hotărârii sus numite, solicitînd admiterea cererii de apel casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către ÎS”Vamservinform” . Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 24 aprilie 2014, apelul declarat de Biroul Vamal Cahul a fost respins ca nefondat şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Cahul din 15 iulie 2013. La data de 19 iunie 2014, Biroul Vamal Cahul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel, şi pronunţarea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, bazată pe o apreciere incompletă şi subiectivă În special, invocă recurentul că instanţa de apel la emiterea deciziei sus menţionate, a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material.

Mai indică recurentul că instanţa de apel nu a ţinut cont de prevederile contractului de vânzare - cumpărare nr.1473 din 04 octombrie 2012, care are influenţă directă asupra aplicării metodei de determinare a valorii în vamă la momentul importului, or conform prevederilor art.7 a contractului de către vânzător SC”Milca”SRL a fost acordat cumpărătorului ÎI “ Scripcenco V.” un discount la achiziţie de 45% pentru uşi secţionale rezidenţiale şi industriale, pentru termostoruri (rulouri exterioare), pentru motoare de uşi şi automatizări porţi, iar conform art.3 din acest contract distribuitorul se angajează să expună eventualele mostre de produse publicului, să promoveze oferta de produse şi mărcile furnizorului şi să asigure un volum total anual (cumulat pe 12 luni) minim de vânzări de 50.000 euro, tară TVA.

Distribuitorul nu va folosi mostrele de produse pentru promovarea altor produse decât cele din oferta furnizorului, iar nerespectarea volumului de vânzări va duce la modificarea discount-ului acordat, în urma analizei trimestriale. Consideră recurentul că la emiterea hotărârii instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că în acest caz sînt impuse tranzacţiei date, condiţii care stabilesc restricţii în vânzări şi influenţează esenţial valoarea mărfii care conform legii cu privire la tariful vamal nr. 1380-XI11 din 20 noiembrie 1997, art. 11 p.4 „dacă vânzătorul stabileşte restricţii cumpărătorului în privinţa drepturilor de proprietate asupra mărfii, respectării unor condiţii care influenţează esenţial preţul mărfii, determinarea valorii în vamă prin Metoda-1 nu poate fi aplicată.

Mai menţionează recurenţii că, consideră decizia instanţei de apel drept una nelegitimă şi neîntemeiată, bazată pe o apreciere incompletă a probelor prezentate, motiv pentru care aceasta urmează a fi casată. La 07 august 2014, ÎS “Vamservinform” a depus referinţă împotriva recursului sus menţionat, solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil. Mai menţionează intimatul că în recurs nu se indică argumentele care ar dovedi încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural Complementar celor enumerate mai indică intimatul că, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra cărora instanţa de apel s-a expus.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele ierarhic inferioare apreciind corect normele de drept material.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biroul Vamal Cahul ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Biroul Vamal Cahul se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Ion Druţă