3ra-1327/14 — Anularea actului administrativ

prima instanță: I. Potîngă dosarul 3ra-1327/14 instanța de apel: M. Anton, M. Moraru, I. Secrieru DECIZIE 12 noiembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari Elena Covalenco, Iurie Diaconu examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „SANFARM-PRIM” Societate pe Acţiuni către Biroul Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013, c o n s t a t ă: La 01 martie 2013, „SANFARM-PRIM” S.A a depus cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A a indicat că la 18 februarie 2013, Biroul Vamal Chişinău a efectuat un control de audit post- vămuire privind respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada 2008-2012 de către „SANFARM- PRIM” S.A, în urma căruia au fost întocmite, actul de audit post-vămuire nr. 1.12/2 din 18 februarie 2013 şi deciziile de regularizare nr. 110, nr. 111 şi nr. 112 din 18 februarie 2013. Consideră reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A că concluziile Biroului Vamal Chişinău reflectate în actele susmenţionate, sunt neîntemeiate, or, încadrarea poziţiilor conform Nomenclatorului mărfurilor Republicii Moldova se efectuează după Regulile principale de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 1525 din 29 decembrie 2007, astfel conform prevederilor actelor menţionate, enunţul titlurilor, capitolelor şi subcapitolelor este considerat ca avînd o valoare indicativă, iar încadrarea mărfii considerîndu-se legal determinată atunci cînd este în concordanţă cu textul poziţiilor şi al sub-poziţiilor de secţiuni şi de capitole.

Mai indică reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A, că atît medicamentele cît şi suplimentele alimentare sunt distinse şi autorizate de Comisiile specializate pe domenii ale Ministerului Sănătăţii, astfel că toate medicamentele înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova sunt incluse în Nomenclatorul de Stat al Medicamentelor, respectiv pentru importul medicamentelor Agenţia Medicamentului eliberează autorizaţii de import în care indică poziţia tarifară pentru fiecare produs medicamentos în parte.

Invocă reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A, că în cazul în care pentru importul medicamentului este eliberată autorizaţia de import de către Agenţia de Stat al Medicamentelor cu codul tarifar 3004, invoice şi declaraţia de export completate de către furnizor/producător cu codul tarifar 3004, marfa importată este înregistrată în Nomenclatorul de stat al medicamentelor, agentul economic nu are nici un temei de a schimba poziţia tarifară stabilită de către producător şi confirmată de către organele competente în domeniu.

Reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A consideră că a respectat întocmai prevederile legale care au fost stabilite în conformitate cu Notele explicative ale Convenţiei Internaţionale privind sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor din 14 iunie 1983. Reclamantul „SANFARM-PRIM” S.A solicită anularea actului de audit post-vămuire nr. 1.12/2 din 18 februarie 2013 şi deciziile de regularizare nr. 110, nr. 111 şi nr. 112 din 18 februarie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 decembrie 2013, cererea de chemare în judecată a fost admisă integral cu anularea actului de audit post-vămuire nr. 1.12/2 din 18 februarie 2013 şi deciziile de regularizare nr. 110, nr. 111 şi nr. 112 din 18 februarie 2013. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Biroul Vamal Chişinău şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 06 decembrie 2013. La 20 august 2014, Biroul Vamal Chişinău a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 06 decembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă integral acţiunea „SANFARM-PRIM” S.A ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs recurentul Biroul Vamal Chişinău a indicat că consideră hotărîrile instanţelor judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece la emiterea acestora instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea, făcînd referire la prevederile alin. 3) şi 6) art. 1811 Cod Vamal.

La 07 octombrie 2014, „SANFARM-PRIM” S.A a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Biroul Vamal Chişinău, indicînd că hotărîrile judecătoreşti recurate sunt legale şi întemeiate, astfel solicitînd respingerea recursului ca neîntemeiat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să transmită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Conform art. 442 CPC, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi. (2) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs. Conform art. 373 alin.(1)-(5) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces.

(3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. (4) Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Din contextul legii nominalizate rezultă, că instanţa de apel a fost obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinînd materialele dosarului prin prisma prevederilor legale citate supra, constată că Biroul Vamal Chişinău la depunerea cererii de apel a invocat inter alia ca temei de casare a hotărîrii primei instanţe faptul că, instanţa judecătorească eronat a reţinut că autoritatea vamală prin faptul că a acordat liberul de vamă la import şi nu a solicitat la momentul vămuirii noi înscrisuri referitor la poziţia tarifară indicată de către declarant, a dat de înţeles că la acest capitol nu există careva dubii.

Biroul Vamal Chişinău făcînd trimitere în acest sens la prevederile Ordinului Serviciului Vamal nr. 480-O din 18 decembrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de prelucrare a declaraţiei vamale în detaliu, care prevede că culoarul verde de vămuire este culoarul de vămuire care determină acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar şi fizic, respectiv a invocat Biroul Vamal Chişinău în cererea de apel că atît timp cît declaraţia vamală a fost repartizată pe culoarul verde de vămuire, inspectorul vamal este obligat să-i acorde liber de vamă fără careva verificări. Astfel, instanţa de apel nu s-a expus pe marginea acestor argumente invocate de către Biroul Vamal Chişinău în cererea de apel.

În acest sens, Colegiul reiterează că în cazul în care decizia de regularizare vizează declaraţii vamale de import atribuite pe culoarul verde de vămuire, instanţa judecătorească urmează să se pronunţe asupra corectitudinii stabilirii poziţiei tarifare, or, conform prevederilor art. 198 şi art. 1811 Cod Vamal, organul vamal este în drept în termen de 5 ani de la momentul validării declaraţiilor respective, să efectueze un control ulterior prin reverificare sau audit post-vămuire şi să modifice declaraţia vamală în cazul constatării unor neconcordanţe (ex: poziţia tarifară eronată), chiar şi în lipsa unor informaţii noi.

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele judecătoreşti contrar celor susmenţionate au examinat legalitatea actului de audit post-vămuire nr. 1.12/2 din 18 februarie 2013 şi a deciziilor de regularizare nr. 110, nr. 111 şi nr. 112 din 18 februarie 2013 prin prisma faptului că actele contestate au fost emise în legătură cu existenţa unor informaţii noi, care confirmă faptul că, la momentul vămuirii, informaţia pe baza căreia s-a realizat importul a fost una inexactă şi incompletă, însă urma să examineze actele menţionate prin prisma faptului că acestea vizează declaraţii vamale de import atribuite pe culoarul verde de vămuire.

La fel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii supreme de Justiţie reţine că instanţa de apel a lăsat fără examinare opiniile(referinţele) Organizaţiei Mondiale a Vămilor prezentate de către organul vamal, ceia ce contravine normelor Codului de procedură civilă susmenţionate. Din cele menţionate rezultă, că nerespectarea de către instanţa de apel a prevederilor normelor de procedură civilă nominalizate constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că s-a constatat încălcarea normelor de drept procedural şi deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 şi a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău.

La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, să verifice circumstanţele pricinii, probele administrate şi reexaminînd pricina să emită o hotărîre legală şi întemeiată cu respectarea drepturilor procedurale ale părţilor. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „SANFARM-PRIM” Societate pe Acţiuni către Biroul Vamal Chişinău privind contestarea actului administrativ, cu transmiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău în alt complet de judecătă.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Elena Covalenco Iurie Diaconu