3ra-695/13 — Contestarea actului administrativ

Prima instanţă: N.Traciuc dosarul nr.3ra-695/13 DECIZIE 17 iulie 2013 mun.Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd cererea de recurs declarată de Biroul Vamal Chişinău, în pricina de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Sanfarm-Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 24 august 2011, societatea pe acţiuni „Sanfarm-Prim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 09 august 2011, Biroul Vamal Chişinău a efectuat audit post - vămuire privind respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada 2007-2011 de către SA „Sanfarm-Prim”, în urma căruia au fost întocmite Nota de constatare nr. 09/01 din 09.08.2011, respectiv , actul constatator nr. 253 şi Nota de constatare nr. 09/02 din 09.08.2011, respectiv, actul constatator nr. 252. SA „Sanfarm - Prim” a primit prin poştă actele menţionate la data de 16.08.2011, fapt confirmat prin ştampila poştală. Nefiind de acord cu cele expuse în actele de constatare, SA „Sanfarm – Prim”, la 22.08.2011, a depus dezacord argumentat la Serviciul Vamal al RM şi la Biroul Vamal Chişinău.

În actele de constatare Biroul Vamal Chişinău invocă faptul că, SA „Sanfarm - Prim” a efectuat tranzacţii de import a sistemelor de infuzii cu ac metalic, sistemelor de infuzii cu ac din polimer, sistemelor pentru perfuzie „fluturaş”, sistemelor pentru transfuzia sîngelui, cu plasarea acestora la subpoziţia tarifară 901839000, cu aplicarea TVA 8 % decît la subpoziţia tarifară 901890500, cu aplicarea TVA de 20 %, fiind recalculate drepturile de import, sub formă de TVA , în sumă de 509 739,72 lei şi penalitatea de 223 883,90 lei. Consideră reclamantul că, concluziile Biroul Vamal Chişinău, reflectate în actele contestate, sînt neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (4) al Codului Fiscal, impozitarea se efectuează în baza Codului Fiscal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

SA „Sanfarm – Prim”, fiind subiect al impunerii TVA a executat obligaţia fiscală după cum prevede legislaţia în vigoare şi anume, art. 96 lit. b) din Codul Fiscal, care stabileşte concret 8 % - cota TVA la poziţia tarifară 901839000 şi nicidecum 20 % - cota TVA. Susţine că, corectitudinea clasificării conform nomenclatorului mărfurilor ţine de organele competente în domeniu, care a fost verificată de Secţia Import Export a Ministerului Sănătăţii RM (prin eliberarea autorizaţiei de import), ulterior de către brokerul vamal şi în final, vizat de către Inspectoratul Vamal.

Reclamantul, SA „Sanfarm - Prim” solicită anularea notei de constatare nr. 09/01 din 09.08.2011, respectiv, actul constatator nr. 253 şi notei de constatare nr. 09/02 din 09.08.2011, respectiv, actul constatator nr. 252. În scopul de a nu prejudicia activitatea întreprinderii, cere să fie emisă o încheiere prin care să fie dispusă deblocarea conturilor SA „Sanfarm – Prim” şi suspendarea executării pînă la examinarea în fond a cauzei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 septembrie 2011, s-a suspendat executarea Actului constatator nr. 252 din 11.08.2011 şi Actului constatator nr. 253 din 11.08.2011, emis de Biroul Vamal Chişinău, pînă la soluţionarea cauzei în fond. Prin hotărîrea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea.

S-a anulat actul constatator nr.252 din 11.08.2011 şi actul constatator nr.253 din 11.08.2011, emis de Biroul Vamal Chişinău, ca ilegale. În rest pretenţiile s-au respins ca nefondate. La 02 octombrie 2012 iniţial, şi apoi la 06 februarie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului, recurentul a indicat că, concluziile primei instanţe, expuse în hotărîre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii şi hotărîrea a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi normelor de drept procedural . Astfel, instanţa de fond a interpretat eronat prevederile art. 1811 alin. (1) a Codului Vamal, art.127 13 alin.(1) Cod vamal cît şi art.1412 alin.(1), (2) Cod vamal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi adoptarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulînd hotărîrea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţă de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat.

Potrivit art. 25 alin. 1 lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, instanţa de contencios administrativ, judecînd acţiunea este în drept să adopte hotărîre de respingere a acţiunii dacă ea este nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale. Din materialele cauzei rezultă că, recursul, înaintat de către Biroul Vamal Chişinău asupra hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012, a fost înregistrat la 02 octombrie 2012 (f.d.

112). Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

În cadrul dezbaterilor judiciare s-a constatat că, la data de 09 august 2011, Biroul Vamal Chişinău a efectuat audit post-vămuire privind respectarea reglementărilor vamale asupra tranzacţiilor economice externe, efectuate în perioada 2007-2011 de către SA „Sanfarm - Prim”, în urma căruia au fost întocmite Nota de constatare nr. 09/01 din 09.08.2011, respectiv, actul constatator nr. 253 şi Nota de constatare nr. 09/02 din 09.08.2011, respectiv , actul constatator nr. 252. Intimatul SA „Sanfarm - Prim” a primit prin poştă actele menţionate la data de 16.08.2011, fapt confirmat prin ştampila poştală. La 11.08.2011, în baza Actului constatator nr. 252, Biroul Vamal Chişinău a obligat de a încasa suplimentar de la SA „Sanfarm - Prim”, drepturile de import în mărime de 28241,28 lei, ce include drepturi de import (PV, TVA) -21777,67 lei şi penalitatea în suma de 6463,61 lei.

Respectiv, la 11.08.2011, în baza Actului constatator nr. 253, Biroul Vamal Chişinău a obligat de a încasa suplimentar de la SA „Sanfarm - Prim”, drepturile de import în mărime de 733623,62,28 lei, ce include drepturi de import (PV, TVA) - 509739,72 lei şi penalitatea în suma de 223883,90 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată, fiind anulat actul constatator nr. 252 din 11.08.2011 şi actul constatator nr.253 din 11.08.2011 emis de Biroul Vamal Chişinău, ca ilegale. Colegiul examinînd hotărîrea contestată în raport cu materialele cauzei şi cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că prima instanţă la adoptarea hotărîrii eronat a apreciat circumstanţele stabilite şi a interpretat eronat normele de drept material.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că conform art. 1412 din Codul vamal, clasificarea mărfurilor se efectuează de către declarant. Ea constă în stabilirea, pentru mărfurile declarate organelor vamale, a unui cod conform Nomenclatorului mărfurilor. În caz de clasificare incorectă a mărfurilor, organele vamale au dreptul să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor. Serviciul Vamal este împuternicit să emită pentru unele tipuri de mărfuri norme metodologice cu privire la clasificarea lor, asigurând publicarea acestor norme. Decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie. Declarantul este în drept să conteste decizia în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

Conform art. 181 1 din Codul vamal, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin.(l), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există.

Reieşind din prevederile legale menţionate, cît şi din materialul probator se reţine că prima instanţă incorect a constatat că SA „Sanfarm - Prim” a respectat întocmai articolul 96 p. b) alin. (3) al Codului Fiscal, art. 1412 alin. (1) al Codului Vamal precum şi Nomenclatorul mărfurilor al RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007, care au fost stabilite în conformitate cu Notele explicative ale Convenţiei internaţionale privind sistemul armonizat de codificare şi descriere a mărfurilor din 14.06.1983. Or, prin liberul de vamă este de înţeles că autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite, confirmând astfel legalitatea vămuirii mărfii şi încadrarea corespunzătoare, conform Nomenclatorului mărfurilor.

Conform art. 11 lit. j) din Codul vamal, în atribuţiile organelor vamale intră exercitarea şi perfecţionarea controlului vamal, la vămuirea mărfurilor, astfel, inspectorul vamal în timpul vămuirii mărfii este obligat să verifice documentele şi informaţiile prezentate, inclusiv şi atribuirea corectă a codului mărfii, iar în cazul în care acest cod sau alte informaţii au fost indicate greşit, inspectorul vamal, conform prevederilor art. 1412 din Codul vamal, este obligat să efectueze de sine stătător clasificarea lor în corespundere cu Nomenclatorul mărfurilor al RM. În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că decizia Serviciului Vamal cu privire la clasificarea mărfurilor este obligatorie.

În cazul dezacordului cu aprecierea poziţiei tarifare a mărfurilor realizată de organul vamal şi explicaţiile în decizia respectivă, declarantul este în drept să conteste decizia în modul prevăzut de legislaţia în vigoare. Mai mult ca atît, conform regulii nr.1 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007, clasificarea mărfurilor e efectuează în felul următor: denumirile secţiunilor, capitolelor şi grupelor de produse au menirea de a facilita utilizarea Nomenclatorului, pentru scopuri juridice clasificarea mărfurilor în Nomenclator se realizează reieşind din textul poziţiilor mărfurilor şi al notelor corespunzătoare referitoare la secţiuni sau capitole.

În conformitate cu regula nr.6 de interpretare a Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007, clasificarea mărfurilor de la subpoziţiile unei poziţii de marfă se realizează în conformitate cu denumirile subpoziţiilor respective şi notelor referitoare la aceste subpoziţii, precum şi conform regulilor menţionate ulterior, cu condiţia că subpoziţiile de la acelaşi nivel sunt comparabile. Pentru scopurile prezentelor reguli pot fi aplicate, de asemenea, notele corespunzătoare secţiunilor şi capitolelor, dacă în context nu se stipulează altceva.

Respectiv, luînd în consideraţie prevederile Nomenclatorului mărfurilor al Republicii Moldova aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.1525 din 29.12.2007 codul tarifar al mărfii este 901890500. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră greşită concluzia primei instanţe expusă în hotărîre, şi în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor ce guvernează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe, şi de a emite o nouă hotărîre prin care acţiunea depusă de societatea pe acţiuni „Sanfarm- Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, se respinge. În conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău.

Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Sanfarm- Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acţiuni „Sanfarm-Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru