2rh-220/13 — Apărarea onoarei şi demnităţii şi recuperarea prejudiciului moral

prima instanţă: M. Diaconu dosar nr. 2rh-220/13 instanţa de apel: M. Ciugureanu, A. Gavriliţă, A. Pahopol instanţa de recurs: S. Novac, G. Stratulat, M. Macar, Iu. Cimpoi T.Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Agentul Guvernamental al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” Societate cu Răspundere Limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008, prin care a fost admis recursul declarat de către publicaţia periodică „Flux Continuu” Societate cu Răspundere Limitată, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2006 şi hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2007 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, constată: La data de 11 mai 2006, Vieru Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” SRL, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în numărul 12 (540), ediţia de vineri al săptămânalului GPF „Flux Continuu” din 11 martie 2006 (pag. 6) la rubrica „Ochiul al treilea” a fost publicat un interviu realizat de către ziaristul Petru Poiată cu Preşedintele Asociaţiei transnistrene „Pro Europa” Boris Asarov întitulat „Ceasul demitizărilor a bătut demult”.

Susţine că articolul conţine un şir de afirmaţii în adresa s-a, care nu corespund adevărului, fiind considerate drept ponegritoare, care-i lezează onoarea şi demnitatea de cetăţean. Astfel, ziaristul Petru Poiată, preia din bisăptămânalul „Moldavskie vedomosti” o fraza ce nu corespunde realităţii şi constituie o injurie gravă în adresa 1 sa, şi anume: „ Nu ne vom mira dacă Asarov şi alţii vor comunica despre întâlnirea secretă de la Iaşi, dintre Pasat şi Vieru, pe de o parte, şi Ilaşcu, pe de alta, în cadrul căreia ,, rezidentul FSB” şi poetul au încercat să-l convingă pe senatorul român să-l omoare pe Roşca şi să-l înlăture de la putere pe Voronin”.

La fel, consideră că sunt insultătoare şi nu corespund realităţii şi afirmaţiile lui Asarov Boris şi anume: „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru - da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întîlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu să vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului cititor.” „Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu (când e vorba de ce nu am fost nominalizaţi în interviurile anterioare, n.a), în speranţa că, astfel vor reuşi s-o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet. Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire”.

„Anume din aceste considerente nu l-am „developat” pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat, trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldova”, în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca. Ce l-a împins din urmă de această dată?. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra căruia au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert.

În orice caz vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de-a mea”. Astfel, a indicat reclamantul că aceste afirmaţii conţin injurii grave în adresa sa din cauza cărora suferă. Citind publicaţia insultătoare i s-a curmat sănătatea, cauzându-i-se un atac de cord. Consecinţele acestor injurii lasă şi continuă să-i lase suferinţe fizice colosale. Totodată relatează reclamantul, asemenea afirmaţii ponegritoare au scopul chibzuit, de către forţele reacţionare din Republica Moldova, de a duce la defăimarea numelui său, care o viaţă întreagă a slujit cu pietate intereselor poporului şi şi-a adus contribuţia şi aportul la educarea multor generaţii a dragostei faţă de neam, de limbă, de cultura poporului.

Solicită, reclamantul Grigore Vieru dezminţirea informaţiei publicate şi repararea prejudiciului moral cauzat de către publicaţiei periodice „Flux Continuu” SRL în mărime de 3 000 000 lei, de către Poiată Petru în mărime de 250 000 lei şi de către Asarov Boris 1 000 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2006, acţiunea a fost admisă parţial. Au fost obligaţi Asarov Boris şi Poiată Petru , prin dezminţire, să-şi ceară scuze de la Vieru Grigore pentru afirmaţiile care nu corespund realităţii şi care-i lezează onoarea şi demnitatea. A fost obligată publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, să publice la aceiaşi rubrică, la aceiaşi pagină, dezminţire şi să-şi ceară scuze pentru prejudiciul cauzat lui Grigore Vieru.

2 A fost încasat în beneficiul lui Grigore Vieru - despăgubire morală de la publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL - 200 000 lei, de la Asarov Boris - 150000 lei şi de la Poiată Petru - 100000 lei, şi în mod solidar de la publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL, de la Asarov Boris şi de la Poiată Petru cheltuielile de judecată în mărime de 1613 lei şi taxa de stat 90 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2007, a fost indicată informaţia ce urmează a fi dezminţită şi nu corespunde adevărului şi anume: „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru - da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întâlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu sa vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului larg...

Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu, în speranţa că astfel vor reuşi să o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet. Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire...Anume din aceste considerente nu l-am developat pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel, cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldovă", în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca.

Ce l-a împins din urmă de această dată? Nu ştiu. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra cărui au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert. în orice caz, vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de a mea”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, apelurile declarate de către Grigore Vieru, Poiată Petru şi publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL au fost respinse şi menţinute hotărârile primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008 a fost admis recursul declarat de publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL, casată decizia instanţei de apel şi hotărîrile primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 06 februarie 2013, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de recurs şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de recurs pentru rejudecarea recursului. În susţinerea cererii de revizuire a indicat prevederile art. 449 lit. g) CPC, menţionând că pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului se afla spre examinare cauza Vieru contra Republicii Moldova, iar în vederea evitării pronunţării unei hotărîri de condamnare a statului Republica Moldova de către Curtea Europeană, Guvernul şi-a exprimat poziţia în favoarea reglementării amiabile a cauzei pe rolul Curţii Europene, solicitînd redeschiderea procedurii pe cauza dată prin intermediul revizuirii şi remedierii pretinselor violări a Convenţiei Europene cu privire la Drepturile şi Libertăţile Fundamentale ale Omului.

3 Afirmă că cazul de faţă relevă necesitatea abordării unei probleme cu privire la compatibilitatea abordărilor Curţii Supreme de Justiţie în decizia din 03 decembrie 2008 cu prevederile art. 8 din Convenţie şi soluţionarea a două aspecte primordiale: dacă a fost respectată soluţia instanţei supreme obligaţiile pozitive, izvorîte din prevederile art. 8 din Convenţie, de protejare a demnităţii şi reputaţiei persoanei care a formulat acţiunea civilă în defăimare şi dacă era necesară respectarea balanţei între două drepturi fundamentale competitive în speţă, şi anume concurenţa dreptului reclamantului la respectarea „vieţii private”, drept garantat de art. 8 cu dreptul la libera exprimare a ziarului, jurnalistului şi persoanei terţe libertatea înscrisă în art. 10 din Convenţie.

Invocă că Instanţa Supremă în decizia sa din 03 decembrie 2008 a recunoscut ca prevalent dreptul ziarului FLUX, ziaristului şi a persoanei B.A. la respectarea dreptului la libera exprimare în raport cu dreptul răposatului Grigore Vieru la respectarea onoarei şi demnităţii personale. In motivarea concluziei în principal s-au adus argumente că pârâţii beneficiază de un drept fundamental la libera exprimare; publicaţia a vizat o persoană publică şi principalul argument a constituit că expunerile în articol de ziar sunt mai degrabă nişte judecăţi de valoare decât chestiuni de fapt, iar respondentul nu poate fi obligat să le probeze. Reclamantul, inclusiv şi în faţa instanţelor naţionale la nivel naţional a susţinut precum că „instanţa de recurs nu a ţinut cont că interviul respectiv se referea la persoane identificabile, la fapte şi la un loc concret, care nu pot fi apreciate drept judecăţi de valoare, ci „fapte” care puteau fi demonstrate”.

În viziunea Agentului Guvernamental, conflictul respectiv între argumente urma a fi soluţionat printr-o altă modalitate şi anume fără a intra în disputa profundă cu privire la elementul „expresii publice în speţă constituie oare sau nu judecăţi de valoare fie fapte”. Chiar şi dacă această dispută între reclamant şi constatările Instanţei Supreme ar constitui în principiu o problemă necesară de a fi abordată, dar aceasta ar fi trebuit să fie apreciată cel puţin tangent şi nu să constituie principalul contr-argument prin care în mod automat şi formal s-ar respinge orice acţiune de defăimare.

Insistă că, chiar asumând că în prezenta cauză articolul din ziar a operat cu judecăţi de valoare, Curtea Supremă de Justiţie nu ar putea doar să-şi expună o opinie disidentă în baza aceloraşi fapte şi probe din speţă în detrimentul instanţelor inferioare, motivând prin simplu fapt că expresii constituie judecăţi de valoare şi nu mai mult, or, în cauze particulare şi excepţionale chiar şi judecăţi de valoare trebuie să se bazeze pe anumite elemente de fapt şi nu să constituie mai degrabă doar insinuaţii, speculaţii menite doar să şocheze şi să atragă atenţia publicului asupra unui ziar, persoană publică sau zvonuri neprobate.

Mai mult, susţine că, în circumstanţele prezentei speţe, ar putea fi necesară nu numai justificarea refuzului de accepta acţiunea de defăimare prin prisma respectării prioritare a libertăţii de exprimare, dar cel mai important lucru pe care Instanţa Supremă ar fi trebuit să-1 examineze era „balanţa între drepturi concurente” şi să observe în ce măsură un drept s-a suprapus altuia.. Mai indică că în contextul prezentei cauze, Agentul Guvernamental nu poate asuma responsabilitatea (datorită rolului reprezentativ), cel puţin la etapa aceasta a procedurilor, să aprecieze compatibilitatea conflictului între drepturi concurente din 4 prezenta speţă în prealabil unei eventuale motivări a Curţii Supreme de la care se solicită revizuirea, accentuînd, totodată, că o motivare doar prin prisma aprecierii ca judecăţi de valoare sau fapte nu este destulă pentru a soluţiona conflictul între drepturile competitive.

La fel, invocă că impactul asupra persoanei defăimate din prezenta speţă ar prevala în raport cu o eventuală restrângere a dreptului la libera exprimare a ziarului, jurnalistului şi persoanei terţe, efectul negativ asupra cărora nu va fi atât de constant şi se va diminua odată cu trecerea timpului. Pe când efectul negativ al defăimării asupra răposatului va persista în timp şi rudelor acestuia le va fi greu sau chiar imposibil să înlăture efectele negative asupra reputaţiei şi onoarei. Mai mult, afirmă că în prezenta speţă nu poate fi ignorat şi scopul real al ziarului care a publicat articolul şi dreptul publicului de a fi informat despre probleme de interes general şi aspectele legate de activitatea persoanelor publice.

În concluzie indică că decizia din 03 decembrie 2008 este afectată de un viciu şi anume, nu s-a aprofundat într-o motivare corespunzătoare şi în consecinţă nu s-a respectat nici obligaţia pozitivă de a găsi acea balanţă între drepturi concurente şi de ai da o apreciere judiciară corespunzătoare. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire întemeiată şi care urmează a fi admisă cu casarea deciziei instanţei de recurs şi reţinerea pricinii pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.449 lit. g) CPC, revizuirea se declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva Republicii Moldova.

Cu referire la prevederile enunţate şi reieşind din actele cauzei este cert că la data de 24 mai 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, potrivit regulii din Regulamentul Curţii Europene, a notificat Guvernului Republicii Moldova despre cererea depusă de reclamantul Călin Vieru, în interesele răposatului Grigore Vieru, căreia i-a fost acordat numărul 32476/09 şi titlul cauzei Vieru c. Republicii Moldova, solsicitînd prezentarea observaţiilor asupra admisibilităţii şi fondului cauzei şi poziţiei Guvernului cu privire la o eventuală reglementare amiabilă a speţei. Drept urmare, la data de 19 septembrie 2012, Guvernul RM şi-a exprimat poziţia în favoarea reglementării amiabile a cauzei pe rolul Curţii Europene, prin înaintarea cererii de revizuire în vederea redeschiderii procedurilor civile a reclamantului şi remedierii pretinselor violări a Convenţiei Europene cu privire la Drepturile şi Libertăţile Fundamentale ale Omului.

În favoarea admiterii cererii de revizuire Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă cauzele Nichitin vs. Rusia, Brumărescu vs. România, Ryabykh vs. Rusia, Rosca vs. Moldova, cazuri în care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului reiterează ca puterea instanţelor superioare de a revizui ar trebui sa fie exercitata pentru corectarea greşelilor de judecata, a erorilor judiciare si nu pentru a substitui analiza. Cu referire la aceste cauze, instanţa de judecată reiterează că revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat si nici existenţa a doua păreri asupra aceleiaşi 5 probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Excepţiile de la acest principiu sunt justificate numai atunci cînd reexaminarea este necesara în virtutea unor circumstanţe esenţiale si imperative, fundamentale si obligatorii.

În calitate de temei de revizuire revizuentul a invocat faptul că decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008 a fost afectată de un viciu, şi anume la emiterea acesteia, instanţa de recurs nu s-a profundat într-o motivare corespunzătoare şi în consecinţă nu s-a respectat nici obligaţia pozitivă de a găsi balanţa între drepturi concurente şi de ai da o apreciere judiciară corespunzătoare.

La fel, Agentul Guvernamental a remarcat că cazul de faţă relevă necesitatea abordării unei probleme cu privire la compatibilitatea abordărilor a instanţei supreme în decizia din 03 decembrie 2008 cu prevederile art. 8 din Convenţia şi soluţionarea aspectelor în vederea respectării de către instanţa de recurs a obligaţiei pozitive, izvorîte din prevederile art. 8 din Convenţie, de protejare a demnităţii şi reputaţiei persoanei care a formulat o acţiune civilă în defăimare şi respectării balanţei între două drepturi fundamentale competitive în speţă, şi anume concurenţa dreptului reclamantului la respectarea „Vieţii private” drept garantat de art. 8 cu dreptul la libera exprimare a ziarului, jurnalistului şi persoanei terţe, libertatea înscrisă în art. 10 din Convenţie.

Conform art.6 al.(1) al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită prin lege. Dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe de judecată independentă şi imparţială, garantat de art.6 al.(1) al Convenţiei, urmează a fi interpretat prin prisma Preambulei Convenţiei, care enunţă preeminenţa principiului supremaţiei dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale a preeminenţei este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Totodată, principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive. Securitatea raporturilor juridice presupune, respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2006, acţiunea a fost admisă parţial. Au fost obligaţi Asarov Boris şi Poiată Petru , prin dezminţire, să-şi ceară scuze de la Vieru Grigore pentru afirmaţiile care nu corespund realităţii şi care-i lezează onoarea şi demnitatea. A fost obligată publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, să publice la aceiaşi rubrică, la aceiaşi pagină, dezminţire şi să-şi ceară scuze pentru prejudiciul cauzat lui Grigore Vieru.

A fost încasat în beneficiul lui Grigore Vieru - despăgubire morală de la publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL - 200 000 lei, de la Asarov Boris - 150000 lei şi de la Poiată Petru - 100000 lei, şi în mod solidar de la publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL, de la Asarov Boris şi de la Poiată Petru cheltuielile de judecată în mărime de 1613 lei şi taxa de stat 90 lei. 6 Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2007, a fost indicată informaţia ce urmează a fi dezminţită şi nu corespunde adevărului şi anume: „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru - da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întâlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu sa vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului larg...

Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu, în speranţa că astfel vor reuşi să o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet. Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire... Anume din aceste considerente nu l-am developat pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel, cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldovă", în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca.

Ce l-a împins din urmă de această dată? Nu ştiu. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra cărui au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert. în orice caz, vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de a mea”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, apelurile declarate de către Grigore Vieru, Poiată Petru şi publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL au fost respinse şi menţinute hotărârile primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008 a fost admis recursul declarat de publicaţia periodică „Flux Continuu” SRL, casată decizia instanţei de apel, hotărîrea şi hotărîrea suplimentară a primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut faptul că pîrţii beneficiază de un drept fundamental la libera exprimare, iar publicaţia a vizat o persoană publică şi principalul argument a constituit că expunerile în articol de ziar sunt mai degrabă nişte judecăţi de valoare decît chestiuni de fapt iar respondentul nu poate fi obligat să le probeze. La adoptarea acestor soluţii instanţa a ignorat prevederile art. 8 din Convenţie, care indică că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Or, în sensul acestei reglementări noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, astfel garanţia oferită de art. 8 din Convenţie este destinată în principal să asigure dezvoltarea, fără ingerinţe din afară, personalităţii fiecărui individ în relaţiile cu semenii, astfel existând o zonă de interacţiune între individ şi terţi, chiar şi într-un context public.

7 În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărîrea Chauvy v. France (cererea nr. 64915/01), a recunoscut explicit că „dreptul persoanei la… protecţia reputaţiei, dreptul care este protejat de art. 8 din Convenţie ca parte de dreptul la respectarea vieţii private. Acelaşi constatări au fost confirmate şi în cauza Pfeifer v. Austria (cererea nr. 12556/03) unde s-a statuat că statele au o obligaţie pozitivă de a proteja dreptul individului la reputaţie ca un element a „vieţii private” prin prisma art. 8 din Convenţie.

În aceiaşi ordine de idei, pentru a aprecia aplicabilitatea art. 8 din Convenţie în cauza respectivă, este necesar de reiterat şi alte principii din jurisprudenţa Curţii, şi anume în hotărîrea A. v. Norway (cererea nr. 28070/06) Curtea a notat că pentru a intra în joc art. 8, atacul asupra onoarei şi reputaţiei persoanei trebuie să atingă un anumit nivel de gravitate şi să fie într-o manieră prejudiciabilă folosirii dreptului la respectarea vieţii private. Similar, în cauza Karako v. Hungary (cererea nr. 39311/05) Curtea a constatat că reputaţia a fost considerată ca fiind un drept independent în special atunci, cînd alegaţii în fapt au fost atît de ofensive încît publicarea lor a avut un efect inevitabil asupra dreptului la viaţa privată a reclamantului.

În concluzia celor enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, în cazul din speţa este justificată reexaminarea cauzei, or în viziunea Colegiului, conflictul respectiv între argumentele invocate de părţi urma a fi soluţionat printr-o altă modalitate, şi anume tangent, cu aprecierea libertăţii de expresie şi constatarea în ce măsură acest drept a limitat dreptul la respectarea reputaţiei persoanei defăimate, încălcări care constituie un viciu fundamental comis de către instanţa de recurs la pronunţarea deciziei revizuirea căreia se solicită. Potrivit opiniei Curţii Europene a Drepturilor Omului, expuse în hotărîrea pronunţată în cauza Nikitin vs Rusia, redeschiderea procedurii în baza unor fapte noi nu constituie o încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 4 Protocolul 7 al Convenţiei.

În asemenea cazuri cînd hotărîrea irevocabilă respectivă a dus la unele consecinţe negative serioase, care nu pot fi rectificate decît prin reexaminarea sau redeschiderea cauzei, iar violarea constatată este cauzată de erori sau deficienţe de o asemenea gravitate încît apare un dubiu serios în privinţa procedurilor contestate, excluderea posibilităţii de revizuire a hotărîrii, pentru motive formale, poate să ducă la încălcarea principiului echităţii şi legalităţii hotărîrii judecătoreşti, fiind lezată şi încrederea publicului în autoritatea judecătorească. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că o hotărîre judecătorească în care se constată o încălcare a drepturilor fundamentale a persoanei, garantate de Constituţie şi de Convenţie, obligă instanţa supremă să înlăture acea încălcare şi să repare consecinţele astfel încît să restabilească atît cît e posibil situaţia existentă înaintea încălcării.

În situaţia reţinută, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide oportunitatea reexaminării cauzei întru verificarea în detaliu a pretenţiilor formulate atît prin cererea de bază cît şi prin cererea reconvenţională prin prisma probelor administrate şi a condiţiilor de admisibilitate a unei ingerinţe, dînd apreciere acesteia în coroborare cu prevederile legislaţiei naţionale cît şi celei internaţionale. 8 Faţă de cele ce preced şi prin prisma art. 6 § 1 a Convenţiei, art. 449 lit. g) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite cererea de revizuire depusă de către Varvara Rossohina reprezentată de Alexandr Bodnariuc, de a casa decizia instanţei de recurs şi de a reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Se admite cererea de revizuire depusă de către Agentul Guvernamental al Republicii Moldova. Se casează decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” Societate cu Răspundere Limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii şi se reţine pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Galina Stratulat Tamara Chişca-Doneva 9 10