2ra-220/16 — Constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzeivile

prima instanţă:O.Parfeni (Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău) dosarul nr. 2ra-220/16 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, E.Clim (Curtea de Apel Chişinău) ÎNCHEIERE 27 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Laşco Serghei către Ministerul Justiţiei al R. Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele lui Laşco Serghei, a fost admis apelul declarat de către Vladimir Grosu în interesele Ministerului Justiţiei al R. Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 22 aprilie 2015, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 03 martie 2013, Laşco Serghei, prin intermediul avocatului Stoianov Ludmila a înaintat cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei al R. Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 06.02.2013, BC „Moldindconbank” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva SA „Direcom”, Cuzmenco Serghei, Laşco Serghei, Dogot Constantin privind încasarea datoriei potrivit contractelor de împrumut încheiate între reclamant şi SRL ”Masarax - Com”.

A indicat că a fost angajat în calitate de administrator al SA ”Direcom” timp de 11 luni calendaristice în perioada 17.10.2011- 06.09.2012. În perioada februarie 2013 - noiembrie 2013, procesul s-a aflat în procedura Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, care a evitat să aplice în modul corespunzător normele juridice privind pregătirea unei cauze spre judecare în fond. În lipsa unor cerinţe clare şi întemeiate pe normele juridice cu privire la răspunderea salariatului faţă de angajator Laşco Serghei a fost purtat prin instanţe mai bine 2 ani. Mai mult ca atît, la data de 06.03.2013, Judecătoria Ciocana mun. Chişinău, la cererea reclamantei, a dispus aplicarea sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale pîrîţilor, inclusiv şi pe bunurile personale ale lui Laşco Serghei, or, din luna martie şi pînă în prezent bunurile personale şi familiare a lui Laşco Serghei se află sub sechestru.

La data de 19.01.2013 a fost admisă cererea de intentare a procesului de insolvabilitate în privinţa SA ”Direcom”. Consideră reclamantul că prima instanţă a amînat neîntemeiat examinarea cauzei de mai multe ori. La data de 30.01.2015, BC ”Moldindconbank” SA a înaintat cerere privind separarea pretenţiilor în conformitate cu art. 188 din CPC, pe care o consideră una neîntemeiată. La data de 09.02.2015, Laşco Serghei a înaintat cereri privind urgentarea procesului de judecată şi respingerea cererii reclamantului privind separarea pretenţiilor ca fiind una neîntemeiată, însă prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău, cererea de urgentare a examinării procesului judecătoresc a fost respinsă.

Astfel, consideră reclamantul că termenul de examinarea procesului judecătoresc este depăşit neîntemeiat. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 22.04.2015 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcat dreptului lui Laşco Serghei la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată a BC ”Moldindconbank” SA către SA ”Direcom”, Cuzmenco Serghei, Laşco Serghei, Dogot Constantin privind repararea prejudiciului. S-a încasat de la bugetul stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al R. Moldova în beneficiul lui Laşco Serghei, suma de 500,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, în total suma de 1500 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărîri, la data de 27.04.2015, prin intermediul oficiului poştal, Stoianov Ludmila în interesul lui Laşco Serghei a declarat apel solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral. La data de 07.05.2015, Vladimir Grosu în interesul Ministerului Justiţiei al R. Moldova, de asemenea a declarat apel împotriva hotărîrii sus-menţionate, solicitînd 2 casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei hotărîri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 septembrie 2015 s-a respins apelul declarat de avocatul Stoianov Ludmila în interesele lui Laşco Serghei, s-a admis apelul declarat de către Vladimir Grosu în interesele Ministerului Justiţiei al R. Moldova.

S-a casat hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 22 aprilie 2015, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca neîntemeiată. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a invocat că, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că în conformitate cu art. 192 alin.(l) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Noţiunea de rezonabil este definit ca ceva obişnuit, care se menţine în limitele normale, nu are nimic ieşit din comun, fără exagerări, potrivit, accesibil, acceptabil, cumpătat.

Prin urmare, termenul rezonabil poate fi caracterizat drept un interval de timp convenabil şi judicios, stabilit de lege, în limitele căruia are loc judecarea pricinii.

Totodată, instanţa de apel a menţionat că la examinarea cererilor cu privire la încălcarea termenului de examinare în termen, caracterul rezonabil al duratei procesului trebuie să fie determinat în funcţie de circumstanţele cauzei şi cu referire la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanţilor şi al autorităţilor relevante, precum şi natura interesului reclamanţilor în litigiu (Frydlender vs Franţa [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO -VII, şi Cravcenco vs Moldova, nr. 13012/02, § 44, 15 ianuarie 2008). Respectiv, instanţa de apel a conchis că perioada de examinare nu poate fi pusă exclusiv în sarcina instanţelor judecătoreşti, or, în conformitate cu prevederile art.191 CPC, instanţa de judecată va dispune amînarea pricinii în cazul imposibilităţii părţii de a se prezenta în şedinţă de judecată la data fixată din motive ce nu depind de voinţa sa, sau necesităţii de a prezenta sau reclama probe.

În această ordine de idei, instanţa de apel a considerat că prima instanţă a dat o apreciere eronată circumstanţelor pricinii, admiţînd parţial acţiunea, or, făcînd o apreciere a tuturor circumstanţelor de fapt şi drept a cauzei, este constatat un comportament intolerabil către părţi şi participanţilor la proces, prin înaintarea cererilor de recuzare şi amînare, precum şi neprezentarea la şedinţele de judecată şi respectiv contestarea încheierilor primei instanţe, prin urmare o atare atitudine abuzivă în exercitarea drepturilor de către părţi generînd tergiversarea procesului.

Prin comportamentul părţilor, prima instanţă urma să aprecieze comportamentul tuturor părţilor implicate în proces, inclusiv existenţa cererilor de 3 amînare, recuzare şi recurs, consecutivitatea şedinţelor, planificarea unei ordini a şedinţelor cu pauze îndelungate etc., însă potrivit celor constatate de instanţa de apel, aceste momente au fost ignorate şi nu au fost supuse unei aprecieri obiective şi în detaliu de prima instanţă. Făcînd o apreciere, prin cumulul criteriilor în dependenţă de care se apreciază rezonabilitatea termenului de examinare a cauzei, instanţa de apel a ajuns la concluzia că perioada de referinţă în speţa dată nu depăşeşte limita rezonabilităţii. Mai mult ca atît, fiind constatat că instanţa judecătorească a acţionat cu bună credinţă cu o suficientă diligentă, au întreprins toate măsurile necesare în vederea examinării şi soluţionării rapide, obiective şi sub toate aspectele a cauzei.

Instanţa de apel a menţionat faptul că termenul rezonabil urmează a fi apreciat în colaborare şi cu termenii prevăzuţi de legislaţia procesual civilă, or, în vederea asigurării desfăşurării procesului cu respectarea unor principii fundamentale ale dreptului procesual civil, cum ar fi principiul disponibilităţii, principiul contradictorialităţii şi egalităţii în drepturi a participanților la proces, reglementări prevăzute de art. 26, 27 CPC, principii care în ansamblul lor materializează dreptul părţii la un proces echitabil. Cu referire la prejudiciul moral materializat şi dispus spre încasare de prima instanţă, fiind constatată netemeinicia acţiunii cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cererii de chemare în judecată înaintate de Laşco Serghei, subsecvent, instanţa de apel a menţionat că această cerinţă este neîntemeiată şi nu poate fi luată în consideraţie.

În aceiaşi ordine de idei, instanţa de apel a reţinut că despăgubirea acordată în legătură cu daunele morale este menită să furnizeze o compensaţie financiară pentru un prejudiciu moral, cum ar fi suferinţe psihice sau fizice. Prin natura lor, daunele morale nu se pretează la calcule exacte, or, în situaţia dată instanţa de apel a considerat că prejudiciul moral solicitat spre încasare nu poate fi considerat o reparaţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie, datorită faptului că pretenţiile sunt nejustificate. Instanţa de apel a menţionat faptul ca potrivit prevederilor art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

Prejudiciul moral se repară indiferent de existenţa şi întinderea prejudiciului patrimonial. Instanţa de apel a considerat că argumentele apelantului Laşco Serghei, în ce priveşte acordarea prejudiciului moral, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care în materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate de către Curtea Europeană cu titlu de prejudiciu moral, variază între 600 (şase sute) euro pentru 5 ani de examinare a cauzei şi 2 000 (două mii) euro pentru 11 ani de examinare a cauzei. 4 La 02 decembrie 2015, avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi parţial a hotărîrii primei instanţe în partea ce vizează încasarea despăgubirilor şi recuperarea cheltuielilor de judecată a cauzei, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

În motivarea recursului se invocă că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material. Se mai indică în recurs că, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 192 CPC, care reglementează criteriile de apreciere a termenului rezonabil a unui proces judecătoresc. Mai mult ca atît, recurentul consideră că instanţa de apel nu a aplicat în modul corespunzător dispoziţiile art.2,4,5 din Legea 87/2011, care prevăd modul de constatare a depăşirii termenului rezonabil a uni proces judecătoresc şi recuperare a prejudiciilor cauzate în legătură cu aceasta. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei, iar argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

5 Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către avocatul Stoianov Ludmila în interesele recurentului Laşco Serghei, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 6