2ra-3495/13 — Apărarea onoarei şi demnităţii

dosarul nr. 2ra-3495/13 prima instanţă: D. Diaconu instanţa de apel: M Ciugureanu, A. Gavriliţă, A. Pahopol DECIZIE 23 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru Ion Corolevschi, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de către publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Vieru Grigore, publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2006, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La data de 11 mai 2006, Vieru Grigore a depus cerere de chemare în judecată împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în numărul 12 (540), ediţia de vineri al săptămânalului GPF „Flux Continuu” din 11 martie 2006 (pag. 6) la rubrica „Ochiul al treilea” a fost publicat un interviu realizat de către ziaristul Petru Poiată cu Preşedintele Asociaţiei transnistrene „Pro Europa” Boris Asarov, întitulat „Ceasul demitizărilor a bătut demult”. Menţionează reclamantul că articolul conţine un şir de afirmaţii în adresa sa, care nu corespund adevărului, fiind considerate drept ponegritoare, care-i lezează onoarea şi demnitatea de cetăţean.

Astfel, ziaristul Petru Poiată, preia din bisăptămânalul „Moldavskie vedomosti” o fraza ce nu corespunde realităţii şi constituie o injurie gravă în adresa sa, şi anume: „ Nu ne vom mira dacă Asarov şi alţii vor comunica despre întâlnirea secretă de la Iaşi, dintre Pasat şi Vieru, pe de o parte, şi Ilaşcu, pe de alta, în cadrul căreia ,, rezidentul FSB” şi poetul au încercat să-l convingă pe senatorul român să-l omoare pe Roşca şi să-l înlăture de la putere pe Voronin”.

La fel, sunt insultătoare şi nu corespund realităţii şi afirmaţiile lui Asarov Boris: „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru – da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întîlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu să vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului cititor.” „Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu (când e vorba de ce nu am fost nominalizaţi în interviurile anterioare, n.a), în speranţa că, astfel vor reuşi s-o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet. Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire”.

„Anume din aceste considerente nu l-am „developat” pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat, trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldova”, în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca. Ce l-a împins din urmă de această dată?. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra căruia au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert.

În orice caz vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de-a mea”. Menţionează reclamantul, că aceste afirmaţii conţin injurii grave în adresa sa din cauza cărora suferă. Citind publicaţia insultătoare i s-a curmat sănătatea, cauzându-i-se un atac de cord. Consecinţele acestor injurii lasă şi continuă să-i lase suferinţe fizice colosale. Totodată, relatează reclamantul, asemenea afirmaţii ponegritoare au scopul chibzuit, de către forţele reacţionare din Republica Moldova, de a-i defăima numele, care o viaţă întreagă a slujit cu pietate intereselor poporului şi şi-a adus contribuţia şi aportul la educarea multor generaţii a dragostei faţă de neam, de limbă, de cultura poporului.

Cere, reclamantul, Vieru Grigore dezminţirea informaţiei publicate şi repararea prejudiciului moral cauzat de către publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată în mărime de 3 000 000 lei, de către Poiată Petru în mărime de 250 000 lei şi de către Asarov Boris 1 000 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2006, acţiunea a fost admisă parţial. Au fost obligaţi Asarov Boris şi Poiată Petru, prin dezminţire, să-şi ceară scuze de la Vieru Grigore pentru afirmaţiile care nu corespund realităţii şi care-i lezează onoarea şi demnitatea. A fost obligată publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, să publice la aceiaşi rubrică, la aceiaşi pagină, dezminţire şi să-şi ceară scuze pentru prejudiciul cauzat lui Grigore Vieru.

A fost încasat în beneficiul lui Grigore Vieru - despăgubire morală de la publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată - 200 000 lei, de la Asarov Boris - 150000 lei şi de la Poiată Petru - 100000 lei şi în mod solidar de la publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Asarov Boris şi de la Poiată Petru cheltuielile de judecată în mărime de 1613lei şi taxa de stat 90 lei. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2007, a fost indicată informaţia ce urmează a fi dezminţită şi nu corespunde adevărului şi anume: „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru - da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întâlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu sa vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului larg...

Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu, în speranţa că astfel vor reuşi să o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet. Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire...Anume din aceste considerente nu l-am developat pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel, cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldovă”, în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca.

Ce l-a împins din urmă de această dată? Nu ştiu. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra cărui au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert. în orice caz, vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de a mea”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, apelurile declarate de către Vieru Grigore, Poiată Petru şi publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată au fost respinse cu menţinerea hotărârilor primei instanţe. La 06 iunie 2008, publicaţia periodică „Flux Continuu” societatea cu răspundere limitată, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008, recursul depus de publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată a fost admis. S-a casat integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008, hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 19 decembrie 2006 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 09 noiembrie 2007 şi s-a emis o nouă hotărâre prin care s-a respins acţiunea lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii ca neîntemeiată. La 06 februarie 2013, Agentul Guvernamental al Republicii Moldova a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea acestea, casarea deciziei instanţei de recurs şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de recurs pentru rejudecarea recursului.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013, cererea de revizuire înaintată de către Agentul Guvernamental al Republicii Moldova a fost admisă: S-a casat decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2008 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” Societate cu Răspundere Limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii şi s-a reţinut pricina pentru examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie.

Astfel, se invocă în cererea de recurs înaintată de publicaţia periodică „Flux Continuu” societatea cu răspundere limitată, la 06 iunie 2008 că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii in fond, în cadrul şedinţelor de judecată nu au fost dovedite toate circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind dovedite, concluziile primei instanţe expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, de asemenea normele de drept material sau procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Menţionează recurentul, că Grigore Vieru, fiind o personalitate publică, deţinător al nenumăratelor calificative, diplome, merite după cum menţionează singuri reprezentanţii reclamantului – luptător activ pentru Patrie, trebuie să accepte un interes sporit asupra persoanei sale şi este obligat să accepte un nivel mai dur de critici la adresa sa.

În context, precizează recurentul că potrivit art. 32 al Constituţiei RM, oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau în alt mijloc posibil. De acest drept a făcut uz Boris Asarov, când a prezentat interviul litigios şi ziarul Flux Continuu, care l-a adus la cunoştinţa opiniei publice. De asemenea, art. 34 al Constituţiei RM, garantează dreptul la informaţie, potrivit căruia, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. În acest sens, publicarea textului unui comunicat dintr- un domeniu de interes public sporit este făcut întru respectarea unor norme constituţionale.

Avînt în vedere cele expuse anterior şi în conformitate cu art. 4 al Legii presei a RM, reieşind din dreptul cititorului de a şti, menţionează recurentul că P.P. „Flux continuu” avînd dreptul să publice potrivit aprecierilor proprii orice fel de informaţii, publică respectivul interviu. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de publicaţia periodică „Flux Continuu” societatea cu răspundere limitată neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Astfel, s-a constatat că în numărul 12(540), ediţia de vineri al săptămânalului GPF „Flux Continuu” din 11 martie 2006 (pag. 6) la rubrica „Ochiul al treilea” a fost publicat un interviu realizat de către ziaristul Petru Poiată cu Preşedintele Asociaţiei transnistrene „Pro Europa” Boris Asarov întitulat „Ceasul demitizărilor a bătut demult”.

În acest articol sînt prezentate informaţii care nu corespund realităţii şi constituie o injurie în adresa poetului Grigore Vieru, şi anume: „ Nu ne vom mira dacă Asarov şi alţii vor comunica despre întâlnirea secretă de la Iaşi, dintre Pasat şi Vieru, pe de o parte, şi Ilaşcu, pe de alta, în cadrul căreia ,, rezidentul FSB” şi poetul au încercat să-l convingă pe senatorul român să-l omoare pe Roşca şi să-l înlăture de la putere pe Voronin”; „Cât priveşte persoana domnului Grigore Vieru – da, el a fost acel reprezentant al intelectualităţii basarabene care, împreună cu Chelaru şi Pasat, a luat parte la întîlnirea de la Iaşi, întrevedere la care s-a încercat a-l convinge pe Ilaşcu să vină la Chişinău în scopul deja cunoscut publicului cititor.” „Nu exclud faptul că oamenii lui Pasat au recurs în mod special la acest procedeu (când e vorba de ce nu am fost nominalizaţi în interviurile anterioare, n.a), în speranţa că, astfel vor reuşi s-o ia înaintea anchetei şi, respectiv, să-l scoată de sub lovitură pe poet.

Dacă aveam intenţia asta, dădeam de la bun început publicităţii faptul participării lui la acea întâlnire”. „Anume din aceste considerente nu l-am „developat” pe bătrân. Ce-i drept, şi răul pe care el l-a cauzat, trage greu de tot la cântar: n-a fost prima oară când Vieru s-a plimbat prin România în scopuri provocatoare. Astfel cu cinci ani în urmă, anume Vieru a fost acela care a adus în senatul României scrisoarea ticluită de colonelul SIS al Republicii Moldova Ion Mîţu, actualmente şef al serviciului companiei „Lukoil Moldova”, în care se conţineau mai multe minciuni şi calomnii la adresa lui Iurie Roşca. Ce l-a împins din urmă de această dată?. Poate că sensibilitatea, sentimentalismul şi credulitatea poetului s-au dovedit a fi anume acel punct vulnerabil asupra căruia au apăsat aşii în astfel de chestiuni, dar faptul menţionat este mai mult decât cert.

În orice caz vreau să cred că, dacă încă nu şi-a pierdut obrazul, întreţinându-se cu agentura ruşilor, poetul va confirma că scena de la Iaşi nu este o invenţie de-a mea”. Prin urmare, se reliefează situaţia că în speţa data, se suprapun două drepturi fundamentale - libertatea de exprimare şi dreptul la viaţă privată. Respectiv, urmează a menţiona că Constituţia Republicii Moldova în Capitolul II consfinţeşte drepturile şi libertăţile fundamentale. Potrivit art. 32 alin. (1) din Constituţie, oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. În acest sens, Legea presei nr.243-Xll din 26.10.1994, transpune respectiva garanţie, astfel art. 1 al legii, prevede că în Republica Moldova libertatea presei constituie un drept fundamental, consfinţit de Constituţie.

Statul garantează tuturor persoanelor dreptul la exprimarea liberă a opiniilor şi ideilor, la informare veridică asupra evenimentelor din viaţa internă şi cea internaţională prin intermediul publicaţiilor periodice şi al agenţiilor de presă, care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile pluralismului politic, precum şi respectarea legislaţiei cu privire la drepturile de autor. Cenzura de orice fel asupra publicaţiilor periodice şi agenţiilor de presă, imixtiunea în activitatea lor de pregătire şi de difuzare a informaţiei sînt interzise.

Totodată, potrivit art. 4 din Legea presei, publicaţiile periodice şi agenţiile de presă publică, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale şi informaţii, ţinînd cont de faptul că exerciţiul acestor libertăţi ce comportă datorii şi responsabilităţi este supus unor formalităţi, condiţii, restrîngeri şi unor sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea crimei, ocrotirea sănătăţii, protecţia moralei, protecţia reputaţiei sau apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare.

În această ordine de idei, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar să precizeze că drepturi absolute nu există. Astfel, potrivit art. 28 din Constituţie, statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată. Conform 16 alin.(1), (2), (3) şi (8) CC, orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale. Orice persoană este în drept să ceară dezminţirea informaţiei ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputaţia profesională dacă cel care a răspîndit-o nu dovedeşte că ea corespunde realităţii. La cererea persoanelor interesate, se admite apărarea onoarei şi demnităţii unei persoane fizice şi după moartea acesteia.

Orice persoană în a cărei privinţă a fost răspîndită o informaţie ce îi lezează onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională este în drept, pe lîngă dezminţire, să ceară repararea prejudiciului material şi moral cauzat astfel. Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral trebuie sa fie rezonabil şi să se determine ţinîndu-se cont de: a) caracterul informaţiilor răspîndite; b) sfera de răspîndire a informaţiilor; c) impactul social asupra persoanei; d) gravitatea şi întinderea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate; e) proporţionalitatea între acordarea despăgubirilor şi gradul în care reputaţia a fost lezată; f) gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului; g) măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate; h) publicarea rectificării, replicii sau dezminţirii pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti; i) alte circumstanţe relevante pentru cazul dat.

În temeiul celor menţionate, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră corectă încadrarea litigiului în art. 10 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, potrivit căruia statele membre garantează tuturor persoanelor fizice şi juridice dreptul la libera exprimare, cu anumite restricţii prevăzute de convenţie şi legea naţională. Astfel, CEDO recunoaşte libertatea de exprimare drept unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, consideră protecţia care trebuie acordată presei drept deosebit de importantă. În acelaşi timp, Curtea statuează că art. 10 al Convenţiei nu garantează o libertate de exprimare absolută, chiar şi în privinţa presei preocupate de serioase chestiuni de interes politic.

Potrivit prevederilor §2 al art. 10 CEDO, exercitarea acestei libertăţi comportă „îndatoriri şi responsabilităţii”, care sunt de asemenea aplicabile presei. Acestor îndatoriri şi responsabilităţi li se acordă o semnificaţie particulară cauzei examinate, atunci când este vorba de lezarea reputaţiei unor şi de subminarea drepturilor altora. Datorită îndatoririlor şi responsabilităţilor inerente exercitării dreptului la exprimare, garanţia acordării jurnaliştilor de art. 10 în vederea comunicării chestiunilor de interes general este supusă prezumţiei că aceştia acţionează cu bună credinţă în vederea prezentării unei informaţii veridice şi concrete potrivit eticii ziaristice.

Jurisprudenţa CEDO este categorică şi în privinţa sancţionării unui ziarist pentru răspândirea afirmaţiilor făcute de altă persoană într-un interviu - aceasta poate fi acceptată doar dacă este justificata de motive puternic legate de situaţia particulară care se examinează, de altfel ar stînjeni serios contribuţia presei la discutarea chestiunilor de interes public. Astfel, nici în instanţa de fond şi nici în instanţa de apel recurentul nu a demonstrat acţiunea cu bună credinţă în răspândirea informaţie din pag.6 al publicaţiei periodica „Flux continuu” la 31.03.2006, cu referire la persoana reclamantului, şi nici nu au întreprins măsuri de a verifica această informaţie, cerînd opinia intimatului faţă de cele ce vor fi publicate, fapte care contravin normelor deontologice a jurnalistului, de a întreprinde măsuri pentru a verifica informaţia furnizată.

Concomitent, ca rezultat al publicării articolului menţionat, au fost încălcate şi prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, potrivit căruia, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. Respectiv, CtEDO a statuat în cazul Chauvy and Others vs. France, no. 64915/01, § 70, ECHR 2004-VI, unde în contextul plîngerilor potrivit Articolul 10, s-a recunoscut explicit pentru prima dată că „dreptul persoanei la…protecţia reputaţiei, dreptul care este protejat de Articolul 8 din Convenţie ca parte de dreptul la respectarea vieţii private.”. Acelaşi lucru a fost confirmat în cauza Pfeifer vs. Austria, no.12556/03, § 38, ECHR 2007-XII, unde s-a statuat că statele au obligaţie pozitivă de a proteja dreptul individului la reputaţie ca un element a „vieţi private” prin prisma Articolului 8 din Convenţie.

Prin urmare, este necesar a respecta balanţa între aceste două drepturi fundamentale: respectarea vieţii private (Articolul 8 CEDO) şi libertatea de exprimare (Articolul 10 CEDO). În acest sens, potrivit Recomandării 1/97 a Comisiei Europene, adoptată la 25 februarie 1997, cu privire la legislaţia privind protecţia datelor şi mass-media, legislația privind protecția datelor urmează să se aplice, în principiu şi asupra mass-media. Derogări și scutiri pot fi acordate numai în legătură cu capitolul II cu privire la condiţii generale de legalitate a prelucrării datelor cu caracter personal, capitolul IV privind transferul datelor cu caracter personal către țări terțe și capitolul VI cu privire autoritatea de supraveghere, din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995, privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

Aceste derogări şi scutiri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii, acestea trebuie să fie acordate numai în ceea ce privește dispozițiile care pot pune în pericol libertatea de exprimare și numai în măsura în care este necesar pentru exercitarea efectivă a acestui drept menținând în același timp un echilibru cu dreptul la respectarea vieții private a persoanei vizate . De asemenea, în conformitate cu aceeaşi recomandare, derogări şi scutiri pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, nu pot fi acordate pentru mass-media sau pentru jurnaliști ca atare, ci numai la prelucrarea datelor în scopuri de jurnalistice. În scopul de a evalua dacă limitele drepturilor și obligațiilor care decurg din directiva sunt proporționale cu scopul de a proteja libertatea de exprimare atenție deosebită trebuie acordată garanțiilor specifice de care beneficiază persoanele fizice în relațiile cu mass-media.

În orice caz, persoana – subiect al datelor cu caracter personal îşi păstrează dreptul de acces la datele cu caracter personal care-l vizează, precum şi dreptul de rectificare a acestor date. Într-o altă ordine de idei, CtEDO a deosebit circumstanţele cauzei de judecăţile de valoare. Astfel arată, că în timp ce existenţa faptelor poate fi demonstrată, adevărul judecăţilor de valoare nu poate fi probat. Cerinţa probării adevărului unei judecăţi de valoare este imposibil de îndeplinit şi încalcă însăşi dreptul la libera exprimare. Clasificarea unei afirmaţii în calitate de circumstanţă de fapt sau de judecată de valoare reprezintă o problemă care în primul rînd ţine de limita de apreciere a autorităţilor naţionale, în special a instanţelor naţionale.

Totuşi, chiar dacă o afirmaţie constituie judecată de valoare, trebuie să existe o bază faptică suficientă care să o susţină, în absenţa căreia aceasta ar putea fi excesivă. (Cauzele: Pedersen şi Baadsgaard c. Danemarcii, nr. 49017/99, Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei, nr. 42864 şi Petrina c. România, nr. 78060/01). Într-un alt caz (principesa Von Hannover vs. Germania), CEDO susţine că deşi reclamanta era persoană publică, ea nu şi-a ales destinul să se bucure de atenţia sporită a publicului (fiind persoană publică „prin sînge” nu la propria alegere, cum ar fi de exemplu un demnitar sau o figură politică) şi prin urmare, o interferenţă în viaţa sa privată trebuia să fie balansată în legătură cu acest aspect.

În temeiul celor expuse, se constată că informaţia publicată în pag.6, a publicaţiei periodice „Flux Continuu la 31.03.2006, vizînd persoana reclamantului Grigore Vieru este de relevanţă defăimătoare, insultătoare şi ponegritoare, astfel fiindu-i prejudiciată onoarea şi demnitatea, acesta avînd un impact negativ asupra sănătăţii lui Grigore Vieru, care a suferit un atac de cord, legătura fiind indicată în Raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.222 din 12.06.2006, efectuat în baza încheierii judecătoreşti din 12.06.2006. În cazul în speţă, nu poate fi invocat dreptul la liberă exprimare, deoarece dreptul la exprimare presupune prin sine o balanţă cu dreptul la respectarea vieţii intime şi a reputaţiei, astfel, recurentul prin exprimarea în felul descris, prin publicarea articolului a depăşit limitele permisibile prin ce au defăimat şi au ponegrit persoana reclamantului Grigore Vieru.

Or, expresiile descrise în articol au depăşit limitele care sunt protejate de art. 10 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi în cazul în speţă, acestea expuse în adresa reclamantului prin organul mas-media menţionat nu sunt doar ofensatoare, dar în ele subzistă învinuiri de ordin penal. Pe lîngă cele expuse, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că Poiată Petru şi Asarov Boris nu au declarat recurs, ultimul abţinîndu-se şi de la declararea apelului, motiv pentru care instanţa de recurs s-a expus doar în limitele recursului declarat de către publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră corectă decizia instanţei de apel prin care au fost respinse cererile de apel înaintate de către Grigore Vieru, Petru Poiată şi publicaţia periodică „Flux Continuu”, în legătură cu ce, recursul urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de publicaţia periodică „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2008 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 19 decembrie 2006, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vieru Grigore împotriva publicaţiei periodice „Flux Continuu” societate cu răspundere limitată, Poiată Petru şi Asarov Boris cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Svetlana Filincova Judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru Ion Corolevschi Nicolae Clima