1ra-655/2026 — Art. 217 alin. 2 CP

Artiom Lalac s-a născut în anul 1993 în mun. Chișinău. El a fost apărat de avocații Pavel Grițco, Boris Druță și Petru Răileanu.

Artiom Lalac a fost învinuit că, la 16 februarie 2024, a procurat și păstrat pentru consum propriu, fără scop de înstrăinare, droguri de tip PVP. În aceeași seară, în jurul orei 22:20, acesta a fost oprit de angajații Inspectoratului General de Carabinieri și condus la IP Ciocana. La 17 februarie 2024, asupra sa au fost depistate și ridicate un aparat confecționat artizanal, un balon din sticlă și un pachet ce conținea o substanță albă. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, substanța constituia PVP în cantitate de 0,104 grame, iar pe obiectele ridicate au fost depistate urme ale aceleiași substanțe. Cantitatea de 0,104 grame a fost calificată drept cantitate mare, iar fapta a fost încadrată în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

În primă instanță, cauza a fost examinată în procedură generală, în lipsa inculpatului Artiom Lalac. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 6 februarie 2025, acesta a fost anunțat în căutare. La 18 februarie 2025, fiind identificat de poliție, Artiom Lalac a semnat obligația de a se prezenta la ședința stabilită pentru 13 martie 2025. Întrucât nu s-a prezentat, instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa sa. La 15 aprilie 2025, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Artiom Lalac a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate și condamnat la un an de închisoare. Instanța a apreciat probele administrate atât individual, cât și în ansamblu, concluzionând că vinovăția lui Artiom Lalac este dovedită. Acesta a fost recunoscut vinovat de infracțiunea incriminată, reținându-se că a păstrat ilegal droguri în proporții mari, fără scop de înstrăinare, acționând cu intenție directă. La pronunțarea sentinței procurorul și avocatul nu s-au prezentat, dar conform informației din dosar copia au primit în aceeași zi. Instanța nu a expediat copia sentinței inculpatului.

În cadrul executării sentinței, Inspectoratul de Poliție Ciocana a sesizat instanța cu un demers privind anunțarea în căutare a lui Artiom Lalac, motivând că acesta se eschiva de la executarea pedepsei. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, din 19 ianuarie 2026, Artiom Lalac a fost anunțat în căutare (f.d. 172). Ulterior, la 06 mai 2026, acesta a fost reținut în temeiul 1 sentinței nr. 1-1349/2024, fapt consemnat în procesul-verbal de reținere (f.d. 139).

La 07 mai 2026, avocatul Boris Druță, în interesele lui Artiom Lalac, a depus apel. El a solicitat repunerea în termen, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal. Apărătorul a susținut că a intervenit în calitate de apărător din oficiu la reținerea lui Artiom Lalac. Potrivit declarațiilor ultimului, acesta a aflat pentru prima dată despre existența sentinței. El a menționat că instanța nu l-a informat în mod suficient despre examinarea cauzei și că nu a fost luat în considerare faptul că anterior nu fusese judecat. Dacă ar fi participat la examinarea cauzei, ar fi solicitat judecarea acesteia în procedură simplificată. Nu a fost informat despre faptul că prin încheierea din 06 februarie 2025, fusese anunțat în căutare. Inculpatul a admis că ar fi putut fi contactat telefonic, însă tatăl său, care are probleme de auz, nu a putut percepe informația.

La 11 iunie 2026, Curtea de Apel Centru a respins apelul ca tardiv. Instanța a reținut că Artiom Lalac cunoștea despre examinarea cauzei, inclusiv prin obligația semnată la 18 februarie 2025 de a se prezenta în instanță, iar apărătorul său a participat la judecarea cauzei. De asemenea, sentința din 15 aprilie 2025 a fost publicată pe portalul instanțelor la 30 aprilie 2025. Instanța a apreciat că susținerile privind lipsa unei informări corespunzătoare nu justifică repunerea în termenul de apel. Decizia motivată a fost pronunțată la 11 iunie 2026.

La 15 iunie 2026, avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Artiom Lalac, a depus recurs în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 3), 4) și 6) Cod de procedură penală. Apărarea susține că apelul a fost depus în termen, deoarece Artiom Lalac a lipsit de la judecarea cauzei și de la pronunțarea sentinței, aceasta nu i-a fost comunicată personal, iar executarea pedepsei a început la 06 mai 2026, odată cu reținerea sa. În opinia recurentului, publicarea sentinței pe pagina web a instanței nu poate substitui comunicarea efectivă și nici nu poate crea prezumția că o persoană aflată în căutare cunoștea despre condamnare. Totodată, apărarea invocă faptul că inculpatul a fost condamnat în lipsă, fără a fi audiat și fără a i se acorda ultimul cuvânt, iar respingerea apelului ca tardiv l-a lipsit de posibilitatea examinării efective a cauzei de către o instanță superioară. Se mai susține că, în apel, urmau să fie examinate inclusiv posibilitatea aplicării procedurii simplificate, a art. 80¹ și art. 90 Cod penal, precum și individualizarea pedepsei în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului.

Urmărirea penală a fost pornită la 03 mai și s-a terminat la 31 mai 2024. Prima instanță a examinat cauza în perioada 28 ianuarie - 15 aprilie 2025. Instanța de apel a examinat cauza între 12 mai și 10 iunie 2026. Dosarul a ajuns la Curtea Supremă de Justiție la 31 iulie 2026. Deși cauza a fost înregistrată recent la Curtea Supremă de Justiție, aceasta urmează a fi examinată cu prioritate 2 față de unele cauze aflate pe rol din anul 2024, deoarece privește respingerea ca tardiv a unui apel într-o cauză referitoare la o infracțiune ușoară.

Art. 402 Cod de procedură penală: „(1) Termenul de apel este de 15 zile de la data pronunţării sentinţei integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 404 Cod de procedură penal „Participantul la proces care a lipsit atît la judecarea, cît şi la pronunţarea sentinţei şi nu a fost informat despre adoptarea sentinţei poate declara apel şi peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale”.

Articolul 427 alin. (1) Cod de procedură penală: „Recursul este admis dacă: ... 3) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen;”

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85).

Deși recurentul a invocat art. 427 alin. (1) pct. 3), 4) și 6) Cod de procedură penală, argumentele sale vizează o singură chestiune: legalitatea respingerii ca tardiv a apelului din 07 mai 2026. Criticile privind judecarea în lipsă, procedura simplificată, aplicarea art. 80¹ și 90 Cod penal și individualizarea pedepsei țin de fondul apelului și nu pot fi examinate înainte ca instanța de apel 3 să se pronunțe asupra fondului apelului. Prin urmare, recursul va fi examinat doar prin prisma pct. 3).

Potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul ordinar de apel este de 15 zile de la pronunțarea sentinței integrale. Art. 404 alin. (1) Cod de procedură, instituie însă o excepție pentru participantul care a lipsit atât la judecarea cauzei, cât și la pronunțarea sentinței, nu a fost informat despre adoptarea acesteia, și a declarat apel nu mai târziu de 15 zile de la începerea executării pedepsei. Aceste condiții sunt cumulative.

Artiom Lalac a lipsit atât la examinarea cauzei, cât și la pronunțarea sentinței. Deși fusese găsit în cursul judecării și se obligase să se prezinte la ședința din 19 martie 2025, din materialele cauzei nu rezultă că acesta fusese informat despre stabilirea pronunțării sentinței la 15 aprilie 2025. Potrivit art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală, copia hotărârii se expediază, în termen de trei zile, părții care nu s-a prezentat la ședință. La dosar există dovada primirii sentinței de către procuror și apărător (f.d. 120), dar nu și dovada expedierii acesteia lui Artiom Lalac. Primirea sentinței de către apărător nu implică informarea inculpatului în această cauză. Condamnatul a fost reprezentat de un avocat care acorda asistența juridică grantată de stat, și, în condițiile lipsei condamnatului de la judecarea cauzei, instanța nu poate prezuma existența contractelor suficient de strânse dintre condamnat și avocat pentru a asigura informarea în timp util a condamnatului despre sentință. Curtea reiterează că, de regulă, publicarea sentinței pe internet, coroborată cu alte împrejurări neechivoce, reprezintă informarea despre adoptarea hotărârii și determină începutul curgerii termenului de apel pentru neprofesioniștii în domeniul dreptului. Această cauză este o excepție de la această regulă, prevăzută de art. 404 Cod de procedură penală. Această normă oferă apelantului, care a lipsit atît la judecarea şi la pronunţarea sentinţei şi nu a fost informat despre adoptarea sentinţei, dreptul să depună apel în termen de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

În cauzele nr. 1ra-336/2025 și nr. 1ra-1049/2023, Curtea a considerat că termenul de apel a curs de la publicarea sentinței pe portalul instanței de judecată. Soluția din prezenta cauză nu reprezintă o abatere de la această jurisprudență, ci subliniază excepția din art. 404 Codul de procedură penală. În prima cauză, inculpatul cunoștea data exactă a pronunțării și a solicitat amânarea pronunțării. În a doua cauză, inculpatul părăsise domiciliul fără informarea autorităților, iar copia sentinței i-a fost expediată la domiciliul cunoscut, chiar și dacă acesta nu a fost recepționat.

Artiom Lalac a fost reținut în vederea executării sentinței la 06 mai 2026. Apelul a fost declarat la 07 mai 2026, adică în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 404 Cod de procedură penală. Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că la dosar nu există o confirmare a faptului expedierii sentinței în adresa 4 condamnatului. Prin urmare, instanța de apel a respins ca tardiv apelul contrar art. 404 Cod de procedură penală.

În urma respingerii apelului ca tardiv, fondul cauzei nu a fost examinat. Această eroare nu poate fi remediată în recurs. Prin urmare, recursul urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate și remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 435 alin. (2) pct. c) Cod de procedură penală, COMPLETUL, CU MAJORITATE DE VOTURI, Admite recursul avocatului Petru Răileanu, casează decizia Curţii de Apel Centru din 11 iunie 2026 și dispune rejudecarea apelului de aceeași instanță. Decizia este irevocabilă. Președinte Stella Bleșceaga Judecători Alexandru Negru Sergiu Stratan 5 Opinie separată la decizia cu privire la recurs emisă potrivit art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală în cauza lui Artiom Lalac (art. 217 alin. (2) Cod penal) (Dosarul nr. 1ra-655/2026 Nr. PIGD 1-24059905-01-1ra-31072026) ÎN FAPT

Faptele cauzei sunt descrise la para. 1-8 din decizie. După examinarea cererii de recurs formulată la 15 iunie 2026 de avocatul Petru Răileanu, în interesele lui Artiom Lalac, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 3), 4) și 6) Cod de procedură penală, Curtea Supremă de Justiție a decis să caseze decizia Curții de Apel Centru din 11 iunie 2026 și a dispus rejudecarea apelului.

Potrivit art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală am semnat cu respect decizia emisă. Din motivele indicate în prezenta opinie separată, nu sunt de acord cu soluția luată și cu o parte din raționamentele pe care ea se bazează.

Recursul a fost examinat din perspectiva temeiului stabilit de art. 427 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală care se referă la admiterea neîntemeiată a unui apel introdus tardiv sau la respingerea ca fiind tardiv a unui apel depus în termen. Raționamentul care a stat la baza acestei soluții este compus din două premise: a) art. 404 alin. (1) Cod de procedură penală, instituie o excepție de la regula art. 402 Cod de procedură penală și b) neexpedierea în termen de trei zile, conform art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală a copiei hotărârii, părții care nu s-a prezentat la ședință echivalează, în toate cazurile, cu neinformarea ei despre soluția adoptată.

Subscriu primei teze a raționamentului. Cu adevărat art. 404 Cod de procedură penală instituie o excepție de la regula depunerii apelului în termen de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Așa cum este indicat și în decizie, această excepție nu este absolută și operează doar dacă patru condiții sunt întrunite cumulativ. Aceste condiții sunt: 1) inculpatul sau partea civilmente responsabilă (vezi para. 7.1 din Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12 decembrie 2005) a lipsit de la judecarea cauzei, și 2) de la pronunțarea sentinței, 3) nu a fost informat despre adoptarea acesteia, și 4) a declarat apel nu mai târziu de 15 zile de la începerea executării pedepsei.

Instanța de apel nu poate acționa automat. Ea are competența de a examina apelul depus după expirarea termenului de apel, doar dacă apelantul „a lipsit atât de la judecarea cauzei, cât și de la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței” (vezi para. 36 din Decizia de inadmisibilitate emisă de Curtea Constituțională pe marginea sesizării nr. 6 173g/2025). Sarcina de a demonstra întrunirea acestor condiții revine apelantului decizia nr. 1ra-296/2024 § 57).

Artiom Lalac a fost informat despre acuzația adusă lui și despre transmiterea cauzei în instanța de judecată. El s-a eschivat de la obligația de a se prezenta la judecarea cauzei sale. La 06 februarie 2025 Lalac a fost anunțat în căutare iar la 18 februarie 2025 găsit. El a fost informat de obligația de a se prezenta în instanța de judecată la data de 13 martie 2025 ora 10:30. (f.d. 111). În momentul găsirii lui de către poliție el nu a comunicat o altă adresă decît cea declarată anterior organului de urmărire penală. Chiar dacă a fost informat despre judecarea cauzei sale în lipsă, despre obligația de a fi prezent și despre data ședinței de judecată, el nu s-a prezentat și a continuat să se eschiveze de instanță. Sentința a fost pronunțată la 16 aprilie 2025 în lipsa lui Lalac și publicată pe portalul instanțe la 30 aprilie 2025.

Instanța de apel a apreciat că art. 404 Cod de procedură penală nu este aplicabil cazului deoarece Lalac, prin conduita descrisă la para. 6 a manifestat lipsă de diligență și dezinteres în raport cu examinarea cauzei sale și cu sentința emisă. El trebuiau să întreprindă toate măsurile rezonabile pentru a lua cunoștință în timp util de conținutul sentinței și pentru a exercita calea de atac în termenul prevăzut de lege, inclusiv prin verificarea periodică a portalului instanțelor de judecată sau prin alte mijloace disponibile. Decizia face trimitere la jurisprudența Curții Supreme de Justiție potrivit căreia comunicarea unei hotărârii judecătorești poate avea loc prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

Instanța de recurs nu poate neglija condițiile în care art. 404 devine aplicabil (vezi para. 4) și nici circumstanțele faptice reținute de Curtea de Apel la aprecierea tardivității apelului (vezi para. 6-7). Decizia emisă de complet evită oferirea unui răspuns clar pe acest segment de analiză. Ea se axează pe ideea că neexpedierea conform art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală a copiei hotărârii în adresa inculpatului echivalează cu neinformarea lui despre soluția adoptată. Nu sunt de acord cu această manieră de abordare și nici cu concluzia specificată.

Art. 404 Cod de procedură penală devine aplicabil condiționat (vezi para. 4). Una din cele patru condiții este ca inculpatul să nu fi fost informat despre adoptarea sentinței. În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că acțiunea de „comunicare poate avea diferite forme, nu doar înmânarea deciziei motivate. (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-588/2025 § 9, decizia nr. 1r-47/2025 § 15), decizia nr. 1re-37/2023 § 9 și 24). Prin urmare, chiar dacă sentința nu a fost transmisă conform art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală la adresa inculpatului, trebuie să se verifice dacă ea nu i-a fost comunicată prin alte metode.

Atît Colegiul civil (decizia nr. 2r-408/25 § 35-42) cît și Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție au statuat că plasarea pe portalul instanței, reprezintă în anumite condiții, o modalitate de informare despre hotărîrea emisă. Practica 7 respectivă este deosebit de vastă și bine cristalizată. Potrivit ei, părțile au obligația de diligență de a se interesa de soarta cauzelor lor. Pentru persoanele care au acces la internet și cunosc data la care va fi pronunțată decizia instanței de apel, termenul de recurs curge cel târziu din ziua plasării hotărârii motivate a instanței de apel pe internet, nu din ziua în care decizia motivată a fost primită prin poșta terestră sau electronică. La publicarea pe portalul instanțelor de judecată hotărîrea devine accesibilă publicului, inclusiv subiectului căii de atac. Revine părții să explice în mod plauzibil de ce, fiind în libertate și avînd posibilitatea de a verifica evoluția cauzei prin mijloace elementare de informare, precum accesarea platformei oficiale a instanțelor de judecată, a fost împiedicată să se informeze de soluția emisă (mutatis mutandis nr. 1ra-424/2025, § 17, nr. 1ra-1080/2023 § 16, nr. 1ra-1439/2023 § 22 , nr. 1ra-1537/2023 § 11-12).

Circumstanțele specificate la para. 6 denotă cert că Artiom Lalac cunoștea acuzația ce i se aduce, instanța care-i examina cauza, anunțarea sa în căutare și examinarea în lipsă ca urmare a eschivării de la obligația de a compărea, precum și despre obligația de a se prezenta la 13 martie 2025. Sentința a fost pronunțată la scurt timp de la momentul găsirii și informării lui despre obligația de a se prezenta în fața instanței. Din aprilie 2025 pînă în mai 2026 Lalac nu s-a aflat în detenție. El nu a demonstrat că în perioada de un an, scursă de la pronunțarea sentinței pînă la reținerea sa, ar fi fost în imposibilitate de a accesa internetul sau de a se interesa de soluția emisă. Sentința a fost publicată pe portalul instanțelor de judecată la 30 aprilie 2025 și a devinit accesibilă publicului, inclusiv lui Artiom Lalac. Prin urmare, Lalac a fost informat despre sentință cu mult înainte de momentul reținerii sale, iar una din condițiile art. 404 Cod de procedură nu este întrunită.

Art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală stabilește că părţilor care nu s-au prezentat în şedinţa de judecată li se expediază copia de pe hotărâre în termen de 3 zile. Norma respectivă face parte din Titlul II capitolul I al Codului de procedură penală (Condiții generale de examinare a cauzei). Conform art. 413 alin. (1) Cod de procedură penală, ea este aplicabilă și instanțelor de apel. Concluzia potrivit căreia, omisiunea de expediere a actului de dispoziție în adresa părții, echivalează per se și în toate cazurile, cu neinformarea despre soluția adoptată vine în contradicție cu jurisprudența dezvoltată de Curtea Supremă de Justiție (vezi para. 9 și 10) și va impune revederea acesteia. Neexpedierea copiei hotărârii în adresa inculpatului, conform art. 340 alin. (1) Cod de procedură penală, nu poate echivala mereu și absolut cu lipsa informării. Atunci cînd actul a devenit cunoscut datorită unei alte modalități de comunicare, realizarea sau nerealizarea altor forme este irelevantă. Instanțele trebuie să țină cont de modalitatea de informare care a fost realizată prima. Prin urmare, consider că soluția corectă în această speță era respingerea recursului ca vădit neîntemeiat. Judecător Alexandru Negru 8