1ra-735/2026 — Art. 329 alin. 1 CP

Constantin Vlasiuc s-a născut în anul 1954 în r. Călărași. El a fost apărat de avocatul Vasile Țurcan.

Constantin Vlasiuc a fost acuzat în baza art. 329 alin. (1) Cod penal - neglijență în serviciu comisă de o persoană publică, care a cauzat daune în proporții mari (f.d. 165-166, vol. 3). Acesta a fost acuzat că, fiind persoană publică, nu a asigurat protejarea a 1.868 de tone de zahăr ce aparțineau ÎS „Rezervcom” și erau transmise spre păstrare la ÎM „Magt-Vest” SRL, nu a informat Consiliul de administrație despre presupusa alterare a acestuia și a semnat un acord de înlocuire fără măsuri suficiente pentru garantarea restituirii bunurilor. Ca urmare, întreaga cantitate de zahăr a fost înstrăinată și nu a mai fost restituită, cauzând ÎS „Rezervcom” un prejudiciu de 19.800.800 de lei.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 22 iulie 2021, Constantin Vlasiuc a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) Cod penal și liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Potrivit procesului-verbal din 21 mai 2021, avocatul și inculpatul au fost prezenți la ședința de judecată. Ei au fost anunțați că deliberarea și pronunțarea sentinței se amână pentru 17 iunie 2021. Termenul respectiv a fost prelungit până la 14 iulie 2021, după care pînă la 22 iulie 2021. Deliberarea și pronunțarea sentinței a avut loc la 22 iulie 2021 în lipsa părților (f.d. 47-49, vol. 4). Inculpatul a primit copia sentinței la 30 iulie 2021 (f.d. 76, vol. 4). Sentința motivată a fost publicată pe portalul instanței la 03 august 2021.

Avocatul Vasile Țurcan a declarat apel. El a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare a lui Constantin Vlasiuc. Apelul datează cu 06 august 2021 și are pe prima pagină imprimeul ștampilei Ministerului Finanțelor (f.d. 79, vol. 4). La 18 august 2021, apelul a fost redirecționat de către Ministerul de Finanțe Judecătoriei Chișinău, ultima înregistrându-l la 01 septembrie 2021 (f.d. 78, vol. 4). În ședința din 09 iunie 2022, procurorul Vitalie Călugăreanu a susținut că apelul este tardiv (f.d. 113, vol. 4). La 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o 1 hotărâre nouă prin care Constantin Vlasiuc a fost achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Procurorul a declarat recurs. El a solicitat dispunerea rejudecării cauzei pe motiv că instanța de apel nu a clarificat chestiunea cu privire la tardivitatea apelului. La 14 august 2025, Curtea Supremă de Justiție a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel, pe motiv că apărătorul nu a explicat de ce a depus cererea de apel la o altă instituție decât cea indicată la art. 405 alin. (4) Cod de procedură penală, fapt care a determinat înregistrarea acesteia la instanță după scurgerea termenului de apel. El nu a solicitat repunerea în termen (f.d. 113 vol. 4).

La 10 martie 2026, avocatul Vasile Țurcan a depus cerere de repunere în termen. Apărătorul a susținut că termenul de apel a fost respectat, întrucât sentința motivată a fost publicată la 03 august 2021, iar cererea de apel a fost expediată prin scrisoare recomandată la 06 august 2021. Potrivit art. 232 Cod de procedură penală, actul procesual expediat prin poștă se consideră depus la data predării acestuia, fapt confirmat prin recipisa poștală. Adresarea cererii unei autorități necompetente nu poate fi imputată apelantului și nu poate atrage sancțiunea tardivității, întrucât întârzierile ulterioare țin de circuitul administrativ al corespondenței (f.d. 222-226, vol. 4).

La 07 mai 2026, Curtea de Apel Centru a respins cererea de repunere în termen și apelul, ca fiind depus peste termen. Ea a stabilit că, deși cererea a fost expediată prin poștă la 06 august 2021, aceasta a fost expediată unei autorități necompetente, fiind transmisă ulterior instanței și înregistrată de judecătorie abia la 01 septembrie 2021. Depunerea cererii la o autoritate necompetentă, contrar art. 405 alin. (4) Cod de procedură penală, reprezintă o conduită procesuală imputabilă apărătorului. Aceasta nu poate fi calificată drept impediment obiectiv, independent de voința acestuia, iar faptul că bonul de plată dovedește predarea cererii la poștă nu acoperă nerespectarea dispozițiilor legale privind instanța competentă. Codul de procedură penală stabilește în mod clar instanța competentă la care urmează a fi depus apelul, iar nerespectarea acestor prevederi nu poate fi acoperită prin invocarea unor circumstanțe de ordin administrativ sau a circuitului ulterior al corespondenței între instituții. Apelantul nu a probat existența unor motive întemeiate, în sensul art. 403 Cod de procedură penală, care să justifice întârzierea.

La 02 iulie 2026, avocatul Vasile Țurcan a depus recurs. El a solicitat casarea deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (2) pct. 6) Cod de procedură penală. Apărătorul a susținut că pronunțarea sentinței a fost amânată succesiv, inițial pentru 14 iulie 2021, iar ulterior pentru 22 iulie 2021, fără ca ședințele să aibă loc. Constantin Vlasiuc a primit copia sentinței la 30 iulie 2021, iar avocatul a luat cunoștință de aceasta la 03 august 2021. Sentința era voluminoasă, termenul pentru studierea acesteia și pregătirea apelului a fost restrâns, iar 2 dispozitivul nu indica data de la care începea să curgă termenul de atac. Din cauza presiunii timpului și a grabei, cererea de apel a fost expediată din eroare Ministerului Finanțelor. Prin urmare, soluția instanței de apel este arbitrară. Avocatul a mai invocat și carențe de procedură admise la rejudecarea apelului. Acesta susține că judecarea apelului nu a avut loc în conformitate cu legea, adică nu a avut loc cercetarea judecătorească, dezbaterile judiciare, replicile precum și deliberarea şi pronunţarea hotărârii în apel.

Urmărirea penală a fost desfășurată în perioada 26 aprilie 2016 – 29 mai 2019. Prima instanță a examinat cauza în perioada 31 mai 2019 – 21 iulie 2021. Instanța de apel a examinat cauza în perioadele 06 septembrie 2021 – 16 noiembrie 2022 și 20 august 2025 – 07 mai 2026. Instanța de recurs a examinat cauza în perioada 03 februarie 2023 – 14 august 2025. Cauza a ajuns din nou la Curtea Supremă de Justiție la 06 iulie 2026.

Art. 434 Cod de procedură penală prevede că instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate doar în limitele invocate în recurs. Această prevedere nu permite instanței de recurs să admită recursul din alte considerente decât cele invocate în recurs. De asemenea, ea nu permite instanței de recurs să verifice oportunitatea unei soluții judecătorești date de instanța de fond sau apel atât timp 3 cât aceasta este legală (decizia nr. 1ra-854/2022, § 85). Totuși, legea nu interzice instanței de recurs să recalifice considerentele invocate în recurs de la un temei de recurs la altul (decizia nr. 1ra-1520/2023, § 56).

Recursul este depus în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și vizează chestiunea privind legalitatea respingerii ca tardiv a apelului. Acest temei de recurs se referă la motivarea deciziei instanței de apel. Curtea Supremă de Justiție a explicat sensul acestui temei de recurs în decizia nr. 1ra-854/2022, § 100. Având în vedere că argumentele recurentului vizează respingerea ca tardiv a unui apel depus în termen, recursul urmează a fi examinat prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală (încheierea nr. 1ra-655/2026, § 15).

Potrivit art. 402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile. Termenul de apel este imperativ, iar nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a declara apel. Prin decizia anterioară, Curtea Supremă de Justiție a stabilit că apelul a fost depus la instanța de judecată la 01 septembrie 2021, peste mai mult de 15 zile. La rejudecarea apelului, avocatul a depus cerere de repunere în termen. Depunerea tardivă a apelului la instanță este motivată de lipsa de claritate a zilei pronunțării sentinței, de termenul limitat și depunerea apelului la o autoritate publică, chiar și necompetentă.

După cum rezultă din art. 403 și 404 alin. (5) Cod de procedură penală, termenul de apel curge până la declararea acestuia la instanța de judecată a cărei sentință se atacă. Art. 232 alin. (1) Cod de procedură penală menționează situațiile în care depunerea unui act la o altă autoritate echivalează cu depunerea lui la instanța de judecată. Acestea sunt administraţia locului de detenţie al apelantului, unitatea militară în care apelantul efectuează serviciul militar, administraţia instituţiei medicale în care apelantul este internat sau la oficiul poştal, către instanța de judecată. Expedierea apelului prin oficiul poștal către un alt destinatar decât instanța de judecată nu reprezintă o exercitare a căii de atac, iar termenul de apel curge până la primirea apelului de la acel destinatar de către instanța de judecată.

În cazul avocaților, procurorilor și altor profesioniști în domeniul dreptului, termenul de atac curge în toate cazurile din ziua pronunțării sentinței motivate (mutatis mutandis încheierea nr. 1ra-588/2025, § 9). Sentința a fost pronunțată la 22 iulie 2021. Apelul datează din 06 august 2021 și a fost înregistrat în instanța de judecată la 01 septembrie 2021, peste mai mult de 15 zile de la pronunțarea sentinței. După cum a fost menționat în para. 16, expedierea apelului prin oficiul poștal către un alt destinatar decât instanța de judecată nu întrerupe curgerea termenului de apel.

Apelantul poate solicita repunerea în termenul de apel dacă acesta a fost omis din motive convingătoare. Acesta a recunoscut că a expediat din greșeală apelul către Ministerul Finanțelor. Această eroare și consecințele ei pot fi imputate exclusiv apelantului. Întârzierea cu care Ministerul Finanțelor a 4 redirecționat apelul către instanța de judecată nu are relevanță atât timp cât efectele erorii sunt imputabile exclusiv apelantului. Mai mult, apelul a fost declarat pe 06 august 2021 și primit de Ministerul Finanțelor pe 08 august 2021, în ziua împlinirii termenului de apel. Prin urmare, chiar dacă Ministerul Finanțelor ar fi redirecționat mai devreme apelul către instanța de judecată, apelul nu ar fi ajuns în instanța de apel în termen de 15 zile. Completul de asemenea subliniază că cererea de apel a fost înaintată de un profesionist în domeniul dreptului. Prin urmare, cererea de repunere în termen a fost în mod corect respinsă de instanța de apel, iar cererea de recurs este vădit neîntemeiată.

Recurentul mai invocă carențe de procedură la soluționarea fondului cauzei. Potrivit pct. 14.1 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22/2005, verificarea legalității sesizării instanței de apel constituie o etapă obligatorie a procedurii, iar în cazul unui apel inadmisibil sau tardiv, examinarea fondului nu are loc, întrucât instanța nu a fost sesizată în conformitate cu legea. Prin urmare, odată ce instanța de apel a constatat tardivitatea apelului, ea nu a examinat temeinicia acestuia.

Din motivele de mai sus, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, în numele legii, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul avocatului Vasile Țurcan împotriva deciziei Curții de Apel Centru din 07 mai 2026. Încheierea este irevocabilă. Președinte Vladislav Gribincea Judecători Leonid Chirtoacă Sergiu Stratan 5