Decizie nr. 130 din 06.08.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textelor „recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată” din articolul 35 alin. (1) și „în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicu Șendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr. 1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Valentina Suruceanu, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele cauzei penale

Pe rolul Judecătoriei Hâncești, sediul central, se află cauza penală de acuzare a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 284 alin. (1) (crearea sau conducerea unei organizații criminale), raportat la articolele 42 alin. (5) (complicitatea) și 46 (grupul criminal organizat) din Codul penal, precum și de comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 243 alin. (3) literele a) și b) (spălarea banilor), raportat la articolele 42 alin. (3) (organizarea) și 45 alin. (1) (participația complexă) din Codul penal.

La 7 iulie 2024, cauza a fost repartizată pentru examinare dlui judecător Nicolae Zaharia de la Judecătoria Hâncești, sediul Leova. La 2 iulie 2026, dl 2

Cererea de recuzare a fost distribuită spre soluționare dnei judecătoare Valentina Suruceanu de la Judecătoria Hâncești, sediul central. La 17 iulie 2026, în cadrul ședinței de judecată, dl avocat Nicu Șendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepția de neconstituționalitate a textelor „recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată” din articolul 35 alin. (1) și „în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 23 iulie 2026, Judecătoria Hâncești a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare 3

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 35 Procedura soluționării cererii de recuzare și a declarației de abținere „(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată. (2) Cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere se distribuie spre soluţionare în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, şi se examinează în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul repartizării, fără a afecta continuitatea şedinţei de judecată, însă, până la soluţionarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere, se amână ultimul cuvânt al inculpatului. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a înaintat recuzarea. (3) Încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.” 4

Autorul sesizării afirmă că articolul 35 alin. (1) din Codul de procedură penală omite să reglementeze un mecanism procedural prin care să poată fi verificată compatibilitatea judecătorului învestit cu soluționarea cererii de recuzare. Totodată, cu referire la prevederile articolului 35 alin. (2) din Codul de procedură penală, el susține că acestea nu definesc criteriile pe baza cărora să se constate imposibilitatea formării unui nou complet de judecată în aceeași instanță.

În același timp, autorul excepției susține că dispozițiile contestate nu stabilesc nici faptul dacă judecătorul desemnat pentru soluționarea cererii de recuzare urmează să întrunească aceleași exigențe ale imparțialității. Mai mult, prevederile criticate nu reglementează nici conduita judecătorului învestit cu soluționarea cererii de recuzare în cazul în care acesta se află, la rândul său, în stare de incompatibilitate.

În opinia autorului, redactarea actuală a normelor contestate permit ca mecanismul procedural destinat protejării imparțialității instanței să funcționeze, în unele situații, fără existența garanțiilor pe care acesta urmărește să le asigure.

Prin urmare, autorul excepției pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 20, 23 alin. (2), 26 și 54 din Constituţie. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Sunt obiecte ale excepției de neconstituţionalitate textele „recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată” din articolul 35 alin. (1) și „în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea observă că prevederile articolului 35 din Codul de procedură penală au constituit, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr. 17 din 23 martie 2016, DCC nr. 6 din 11 ianuarie 2021, DCC nr. 145 din 3 noiembrie 2022, DCC nr. 172 din 13 decembrie 2022), însă din 5

Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într- o cauză penală la etapa recuzării judecătorului învestit cu examinarea fondului. Astfel, Curtea admite că la soluţionarea cererii de recuzare instanţa de judecată ar putea ţine cont de textul „recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată” din articolul 35 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Referitor la textul „în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară” din articolul 35 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că din circumstanțele cauzei reflectate în sesizare nu rezultă imposibilitatea formării unui complet de judecată în aceeași instanță pentru soluționarea cererii de recuzare. Dimpotrivă, cererea de recuzare a fost distribuită spre soluționare unui alt judecător din cadrul aceleiași instanțe (a se vedea § 5 supra). Din acest motiv, autorul sesizării nu a reușit să demonstreze în ce măsură aceste dispoziții sunt aplicabile cauzei în care a fost ridicată excepția, situația prezentată de către autor fiind ipotetică (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 11 din 1 februarie 2022, § 16; DCC nr. 166 din 13 noiembrie 2025, § 47). Astfel, eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate sub aspectul invocat în sesizare nu-i poate servi autorului excepției (a se vedea DCC nr. 142 din 7 noiembrie 2024, § 21). Prin urmare, în acest capăt al excepției, Curtea reține inaplicabilitatea normei criticate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 alin. (2) (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare) și 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituţie.

În jurisprudenţa sa, Curtea a menționat că articolul 4 din Constituție are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestuia împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr. 109 din 11 iunie 2026, § 22).

În mod similar, referitor la incidența articolelor 16, 23 și 54 din Costituție, Curtea reiterează că acestea pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

Referitor la articolele 20 și 26 din Constituție, Curtea notează că autorul sesizării a susținut, în principal, neconstituționalitatea pretinsei omisiuni legislative de a reglementa verificarea compatibilității judecătorului învestit cu soluționarea cererii de recuzare, precum și lipsa unei modalități de 6

Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr. 37 din 25 aprilie 2024, § 22).

În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea DCC nr. 6 din 18 ianuarie 2022, § 21; DCC nr. 89 din 17 iulie 2025, § 24).

Curtea menţionează că recuzarea unui judecător şi împiedicarea participării acestuia la judecarea unei cauze, atunci când există dubii privind imparţialitatea sa, are la bază mai multe obiective. Primul obiectiv vizează realizarea dreptului la un proces echitabil. Caracterul concret şi efectiv al dreptului la un proces echitabil impune ca legea să prevadă o procedură pentru înlăturarea judecătorilor în privinţa cărora persistă dubii privind imparţialitatea (a se vedea Gurov v. Moldova, 11 iulie 2006, § 36; Pandjikidzé şi alţii v. Georgia, 27 octombrie 2009, § 104). O asemenea procedură este justificată de importanţa fundamentală pe care o are dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică (a se vedea Stanev v. Bulgaria [MC], 17 ianuarie 2012, § 231).

Totodată, Curtea notează că prevederile Codului de procedură penală reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor (a se vedea articolul 33 din Codul de procedură penală), precum și posibilitatea recuzării judecătorului incompatibil și procedura de soluționare a cererii de recuzare (a se vedea articolele 34-35 din Cod).

În același timp, Curtea observă că, în unele situații, Parlamentul a stabilit interdicţia recuzării judecătorului sau a completului de judecată, cum ar fi: (i) recuzarea judecătorilor care încă nu participă la judecarea cauzei; (ii) recuzarea judecătorului sau a completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare, precum şi (iii) recuzarea repetată a aceluiaşi judecător pentru aceleaşi motive, dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă (a se vedea articolul 34 alin. (4) din Cod).

De altfel, în Decizia nr. 62 din 19 septembrie 2016, Curtea a analizat prevederile articolului 34 alin. (3) din Codul de procedură penală (în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023), în măsura în care acestea interzic recuzarea judecătorului care soluționează cererea de recuzare.

În acest sens, Curtea a evidențiat că procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. 7

Curtea a reținut că regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformităţii motivelor invocate de recuzare şi abţinere cu cele prevăzute de lege. Mai mult, Curtea a menționat că scopul textului de lege criticat este de a asigura o protecţie a tuturor justiţiabililor împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional (ibidem, §§ 31, 33).

În lumina acestei jurisprudențe, Curtea reconfirmă că lipsa unui mecanism de verificare a compatibilității judecătorului învestit cu soluționarea unei cereri de recuzare nu reprezintă o problemă de constituționalitate, de vreme ce prin examinarea cererii de recuzare nu se tranșează fondul litigiului și nici nu se definitivează soluția pe marginea raportului litigios. Mai mult, orice pretins dubiu referitor la calitatea și competența instanței de judecată poate fi invocat în calea de atac corespunzătoare.

În același timp, Curtea reamintește că obligația de respectare a exigenței independenței și imparțialității funcției de judecător este un standard care derivă direct din Constituție (a se vedea articolul 116 alin. (1)).

De asemenea, în cauzele Debled v. Belgia (22 septembrie 1994, § 37) și A.K. v. Liechtenstein (9 iulie 2015, § 68), Curtea Europeană a menționat că excluderea de la judecare a tuturor judecătorilor unei instanțe care examinează cereri de recuzare în privința celorlalți judecători ar conduce la paralizarea întregului sistem judiciar. Din aceste motive, Curtea nu reține incidența articolelor 20 și 26 din Constituție.

Referitor la solicitarea autorului de a completa articolul 35 din Codul de procedură penală, între altele, cu o procedură de verificare a compatibilității judecătorului care examinează cererea de recuzare, Curtea notează că aceasta reprezintă, mai curând, o propunere de lege ferenda, cu privire la care Curtea nu se poate pronunţa. Competenţa de a modifica textele contestate îi revine Parlamentului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr. 17 din 6 februarie 2025, § 33; DCC nr. 128 din 11 septembrie 2025, § 28).

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 4, 16, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Pe baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 8