- Instanța
- Curtea Constituțională
- Data
- 6 august 2026
- Tipul actului
- Decizii
Decizie nr. 127 din 06.08.2026
Republica Moldova
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a sesizării nr. 121g/2026 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 329 alin. (1) din Codul de procedură penală (procedura de prelungire a arestului preventiv) CHIŞINĂU 6 august 2026
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
Curtea Constituțională, judecând în componența: dnei Domnica MANOLE, Președinte, dlui Sergiu LITVINENCO, dlui Ion MALANCIUC, dnei Viorica PUICA, dnei Liuba ȘOVA, judecători, cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar, Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 iunie 2026, Examinând admisibilitatea sesizării menționate, Având în vedere actele și lucrările dosarului, Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu, Pronunță următoarea decizie: PROCEDURA
La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicu Șendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, în dosarul nr. 1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul Leova.
Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Nicolae Zaharia de la Judecătoria Hâncești, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) şi lit. g) din Constituţie. ÎN FAPT A. Circumstanțele cauzei
Pe rolul Judecătoriei Hâncești se află cauza penală de învinuire a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 284 alin. (1) (crearea sau conducerea unei organizaţii criminale) și 243 alin. (3) lit. a) și b) (spălarea banilor) din Codul penal.
La 13 mai 2026, procurorul s-a adresat instanței de judecată cu un demers prin care a solicitat prelungirea arestului preventiv.
În ședința din 15 mai 2026, dl avocat Nicu Șendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin. (1) din Codul de procedură penală.
Printr-o încheiere din 20 mai 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă
Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. 2
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle.
În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ.” Articolul 25 Libertatea individuală și suguranța persoanei „(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.” 3
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 177 Actul prin care se aplică măsura preventivă „[...] (2) Arestarea preventivă, arestarea la domiciliu, liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune şi liberarea provizorie a persoanei sub control judiciar se aplică numai conform hotărârii instanţei de judecată emise în baza demersului procurorului. Arestarea la domiciliu, liberarea provizorie pe cauţiune şi liberarea provizorie a persoanei sub control judiciar se aplică de către instanţă ca alternativă a arestării preventive, în baza demersului organului de urmărire penală sau la cererea părţii apărării. [...]” Articolul 186 Termenul ținerii persoanei în stare de arest și prelungirea lui „[...] (9) Prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condițiilor stabilite de prezentul cod pentru aplicarea inițială a măsurii de arest preventiv.
Suplimentar, la soluționarea demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, judecătorul de instrucție sau, după caz, instanța de judecată are obligația să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate și dacă există sau nu temeiuri relevante și suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv. [...]”.
Articolul 304 Demersurile privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrângere „(1) Temei pentru începerea procedurii de autorizare a efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrângere îl constituie ordonanţa motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, în conformitate cu prezentul cod, şi demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor respective.
(2) Partea descriptivă a ordonanţei va conţine: descrierea faptei incriminate, locul, timpul şi modul săvârșirii acesteia, forma vinovăţiei, consecinţele infracţiunii în baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală sau măsurile speciale de investigaţii necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute în urma efectuării acestor acţiuni/măsuri, termenul de efectuare a acţiunilor respective, locul efectuării lor, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptarea de către judecătorul de instrucţie a unei hotărâri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni/măsuri.” Articolul 308 Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului 4
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
„(1) Constatând insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art.176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers.
În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvîrşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive.
La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu. (2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului asistat de apărător sau apărătorului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea.
În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntîrziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei. (3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore pînă la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului – cu cel puţin de 5 ore pînă la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare.
În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul. (4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întîrziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta.
Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului. (5) Învinuitul, inculpatul poate solicita examinarea demersului privind aplicarea, prelungirea arestării preventive sau a arestării la domiciliu în şedinţă publică. Judecătorul de instrucţie, consultînd opinia procurorului, dispune examinarea demersului în şedinţă publică. În cazul în care există circumstanţele prevăzute la art.18, judecătorul de instrucţie poate respinge prin încheiere motivată cererea de examinare a demersului în şedinţă publică.
(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.355–362 şi 364, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvînt i se oferă învinuitului. (7) În urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea demersului şi, după 5
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
caz, dispune aplicarea, prelungirea, revocarea sau înlocuirea, faţă de învinuit, a măsurii arestării preventive ori a arestării la domiciliu. Încheierea se înmînează procurorului şi învinuitului. În baza încheierii, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată emite un mandat de arestare, de prelungire, înlocuire sau de revocare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu, care se înmânează (câte un exemplar) procurorului, învinuitului şi administraţiei locului de deţinere şi care se execută imediat cu darea, după caz, în consemn la frontieră. [...] (9) Adresarea repetată cu demers privind aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu în privinţa aceleiaşi persoane în aceeaşi cauză, după respingerea demersului precedent, se admite numai dacă apar circumstanţe noi şi servesc temei pentru aplicarea sau prelungirea faţă de învinuit a măsurii de arestare preventivă sau a arestării la domiciliu.
(10) Judecătorul de instrucţie are dreptul să soluţioneze chestiunea cu privire la necesitatea alegerii unei măsuri preventive mai uşoare. În cazul pronunţării hotărîrii privind liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune, învinuitul este ţinut sub arest pînă cînd cauţiunea stabilită de judecător nu va fi depusă la contul de depozit al procuraturii.” Articolul 329 Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă „(1) La judecarea cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.
(11) În cazul în care inculpatului îi este aplicată măsura arestului preventiv, judecarea cauzei penale se desfăşoară în mod preferenţial şi în regim de urgenţă. (2) În cazul aplicării arestării preventive, hotărârea instanţei poate fi atacată, în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară cu recurs, care se va judeca conform prevederilor art. 311 şi 312, care se aplică în mod corespunzător. În cazul aplicării sau prelungirii măsurii preventive sub formă de arest sau de arest la domiciliu de către Curtea Supremă de Justiţie, hotărârea acesteia poate fi atacată cu recurs, care se va examina de alţi 3 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, cu citarea părţilor, care au dreptul de a depune referinţă asupra recursului declarat pînă la data fixată pentru judecarea acestuia.
Neprezentarea părţilor sau nedepunerea referinţei nu împiedică judecarea recursului declarat.” [...]” [în redactarea anterioară Legii nr. 111 din 11 iunie 2026] Articolul 329 Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă „(1) La orice etapă a judecării cauzei, până la pronunţarea hotărârii asupra fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultînd opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decît peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.
(11) În cazul în care inculpatului îi este aplicată măsura arestului preventiv, judecarea cauzei penale se desfăşoară în mod preferenţial şi în regim de urgenţă. 6
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
„(2) Hotărârile instanței privind aplicarea, neaplicarea, revocarea sau înlocuirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata acesteia, precum și cele privind aplicarea liberării provizorii sau refuzul liberării provizorii pot fi atacate cu recurs în termen de 3 zile, în instanța ierarhic superioară, care se judecă conform prevederilor art. 311 și 312, aplicate în mod corespunzător. [...]” [în redactarea Legii nr. 111 din 11 iunie 2026] ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul sesizării susține că norma contestată conține formulări vagi și stabilește o procedură deficitară referitoare la prelungirea arestului preventiv, deoarece nu face trimitere expresă la articolul 304 din Codul de procedură penală, care obligă procurorul să emită o ordonanță, stabilește forma și conținutul demersului de aplicare/prelungire a măsurii de constrângere, necesitatea prezentării probelor, dreptul părților de acces prealabil la dosar/demers și aplicarea garanțiilor stabilite de articolul 308 din Cod.
În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 16, 20, 23, 25, 26 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții
Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează articolul 329 alineatul (1) din Codul de procedură penală. După ridicarea excepției, Parlamentul a adoptat Legea nr. 111 din 11 iunie 2026 pentru modificarea unor acte normative (fortificarea mecanismelor de combatere a corupției, a criminalității financiare și a criminalității organizate), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 273-276 din 24 iunie 2026. Prin articolul III pct. 17 din această Lege au fost modificate alineatele (1) și (2) ale articolului 329 din Codul de procedură penală (a se vedea § 8 supra).
Curtea menţionează că, potrivit articolului 3 din Codul de procedură penală, în cadrul procesului penal se aplică legea procedurală în vigoare la momentul efectuării actului procesual. Legea nr. 111 din 11 iunie 2026 nu conține dispoziții tranzitorii care să deroge de la această regulă. Totodată, redactarea actuală a articolului 329 alineatul (1) menține soluția normativă criticată de autorul excepției sub aspectul pretinsei lipse a unei trimiteri exprese la articolele 304 și 308 din Cod. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate articolul 329 alineatul (1) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr. 111 din 11 iunie 2026.
Prevederile contestate, în forma lor actuală, nu au făcut anterior obiectul controlului de constituționalitate. 7
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
17. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care procurorul a solicitat prelungirea arestului preventiv. Astfel, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei penale în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 145 din 21 noiembrie 2024, § 23).
Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile și libertățile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 25 (libertatea individuală și siguranța persoanei), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți) din Constituție.
Deși autorul sesizării invocă mai multe dispoziții constituționale, argumentele expuse în motivarea sesizării relevă că critica de neconstituționalitate vizează, în esență, pretinsa afectare a articolelor 23 și 25 din Constituție.
Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea acestuia împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).
Cu privire la articolul 25 din Constituţie, Curtea reține că acest articol stabilește două exigențe constituționale referitoare la prelungirea arestului preventiv. Pe de o parte, acesta prevede că prelungirea arestului poate avea loc numai „în condițiile legii”, iar pe de altă parte, stabilește limita maximă a duratei arestului preventiv - de 12 luni. Sintagma „în condițiile legii” din articolul 25 alin. (4) din Constituție stabilește competența Parlamentului de a reglementa procedura de prelungire a arestului preventiv. În exercitarea acestei competențe, legislatorul beneficiază de o marjă de apreciere, cu condiția ca reglementarea adoptată să asigure garanțiile minime inerente dreptului la libertatea individuală.
Referiror la argumentul autorului că dispozițiile contestate stabilesc o procedură deficitară referitoare la prelungirea arestului preventiv, Curtea constată că la articolul 329 alin. (1) din Codul de procedură penală Parlamentul a stabilit competența instanței de judecată de a dispune, la orice etapă a judecării cauzei și până la pronunțarea hotărârii asupra fondului, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.
În acest context, Curtea reţine că articolul 329 alin. (1) din Codul de procedură penală trebuie analizat în ansamblu cu celelalte prevederi relevante ale Codului, inclusiv articolul 186 din Codul de procedură penală, care reprezintă norma generală referitoare la condițiile și termenele prelungirii măsurii preventive. Astfel, articolul 186 alin. (9) prevede că prelungirea termenului arestului preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor stabilite de Cod pentru aplicarea iniţială a măsurii de arest preventiv.
Potrivit Codului de procedură penală, arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile prevăzute în articolul 176 din Cod, luând în considerare şi dacă: (i) învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova; (ii) învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile 8
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
altor măsuri preventive aplicate în privinţa sa ori a încălcat ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie; (iii) există probe suficiente asupra faptului că învinuitul, inculpatul, aflându-se în libertate, prezintă un risc iminent pentru securitatea şi ordinea publică (a se vedea articolul 185 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală).
Totodată, la articolul 308 din Codul de procedură penală Parlamentul a detaliat procedura de examinare a demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului. Astfel, Codul de procedură penală prevede că prelungirea arestului preventiv poate fi dispusă numai în baza unui demers al procurorului adresat instanței de judecată (articolele 186 alin. (10) și 308 alin. (1) din Cod), stabilește termenul în care procurorul este obligat să depună acest demers înainte de expirarea duratei arestului preventiv (articolul 308 alin. (3) din Cod), impune procurorului obligația de a demonstra că temeiurile și riscurile care au justificat aplicarea măsurii preventive continuă să existe (articolul 185 alin. (2) din Cod), garantează dreptul învinuitului și al apărătorului de a lua cunoștință, într-un termen rezonabil înainte de ședință, de demersul procurorului și de materialele care îl justifică (articolul 308 alin. (2) din Cod), precum și asigură examinarea demersului de către judecător în cadrul unei ședințe contradictorii, cu participarea procurorului, a învinuitului și a apărătorului acestuia (articolul 308 alin. (4) din Cod). Aceste garanții corespund exigențelor constituționale privind controlul judiciar efectiv al continuării privării de libertate.
Curtea constată că critica autorului nu vizează lipsa unor garanții în procedura de prelungire a arestului preventiv, ci opțiunea legislatorului de a nu prevedea expres, în norma contestată, obligația procurorului de a emite o ordonanță în cazul prelungirii arestului preventiv. Sub acest aspect, Curtea reține că obligația emiterii unor ordonanțe în cazul măsurilor procesuale de constrângere, stabilită de articolul 304 din Codul de procedură penală, reprezintă o chestiune de configurare a procedurilor penale, aflată în competența Parlamentului. Articolul 25 alin. (4) din Constituție nu impune ca Parlamentul să stabilească obligația procurorului de a emite o ordonanță, suplimentar la demersul de prelungire a arestului. Această normă constituțională stabilește doar că prelungirea arestului poate avea loc în condițiile legii și fără a depăși termenul maxim de 12 luni. Totodată, din garanțiile dreptului la libertate individuală rezultă obligația procurorului de a demonstra că temeiurile și riscurile care au justificat aplicarea măsurii preventive continuă să existe. Constituția nu precizează însă forma actului procesual prin care procurorul trebuie să sesizeze instanța și nici nu impune ca această justificare să fie realizată printr-o ordonanță, această opțiune ținând de competența legislativă a Parlamentului.
Curtea reiterează că legislația procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Principiul preeminenței dreptului pretinde ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante. Norma contestată trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 172 din 7 decembrie 2023, § 18).
Prin urmare, din analiza abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolul 25 din Constituţie. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolul 23 din Constituţie nu este incident.
Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. 9
DECIZIE DE INADMISIBILITATE A SESIZĂRII NR. 121G/2026
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. d) și f), (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 329 alin. (1) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr. 111 din 11 iunie 2026, ridicată de dl avocat Nicu Șendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, în dosarul nr. 1- 34/2026, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul Leova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 6 august 2026 DCC nr. 127 Dosarul nr. 121g/2026 10