Decizie nr. 132 din 06.08.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 61 și 62 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Nicu Șendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr. 1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Valentina Suruceanu, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele procesului penal

Pe rolul Judecătoriei Hâncești se află cauza penală de acuzare a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracțiunilor de creare sau conducere a unei organizații criminale și spălare a banilor. Cauza penală a fost repartizată pentru examinare dlui judecător Nicolae Zaharia.

La 2 iulie 2026, partea apărării a formulat o cerere de recuzare împotriva dlui judecător Nicolae Zaharia. Cererea de recuzare a fost repartizată, în mod aleatoriu, prin Programul integrat de gestionare a dosarelor, dnei judecătoare Valentina Suruceanu din cadrul Judecătoriei Hâncești, sediul central. Anterior, dl avocat Nicu Șendrea a formulat cereri de recuzare împotriva dnei judecătoare Valentina Suruceanu, care au fost respinse de către dl judecător Nicolae Zaharia.

În ședința de judecată din 22 iulie 2026, dl avocat Nicu Șendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 61 și 62 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. 2

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.” Articolul 4 Drepturile şi libertăţile omului „(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanță cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.” Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetățenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaște drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.” Articolul 26 3

Prevederile relevante ale Legii nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele: Articolul 61 Distribuirea aleatorie a dosarelor şi constituirea completelor de judecată „(1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar. (11) Constituirea completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se fac la începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului. (2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în condiţiile prevăzute de lege.” Articolul 62 Programul integrat de gestionare a dosarelor „(1) Programul integrat de gestionare a dosarelor este unic pentru toate instanțele de judecată, fiind parte componentă a sistemului informațional judiciar. Utilizarea acestuia este obligatorie pentru toate instanțele de judecată. (2) Administrarea Programului integrat de gestionare a dosarelor și asigurarea controlului asupra funcționalității acestuia se efectuează de către Agenția de administrare a instanțelor judecătorești.” 5

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul afirmă că normele contestate nu prevăd garanții procedurale și instituționale în situația în care, din cauza numărului redus de judecători, Programul integrat de gestionare a dosarelor nu asigură o distribuire aleatorie a cererilor de recuzare. În situația în care într-o instanță de judecată activează doi judecători, cererile de recuzare formulate în privința lor se soluționează în mod reciproc de către fiecare dintre aceștia.

În astfel de circumstanțe, lipsa unei reglementări care ar permite desemnarea unui judecător dintr-o altă instanță de același grad ori aplicarea unui mecanism alternativ afectează dreptul justițiabilului la un proces echitabil.

Autorul excepției afirmă că omisiunea în cauză contravine articolelor 1, 4, 16, 20, 23, 26, 54, 114, 115 și 116 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolelor 61 și 62 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. Articolele contestate nu au mai constituit anterior obiect al controlului constituționalității din perspectiva acestor critici.

O condiție de admisibilitate a sesizării privind excepția de neconstituționalitate este și faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluționarea cauzei. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către apărător în procedura de examinare a unei cereri de recuzare a unui judecător. Prin urmare, Curtea constată că prevederile contestate au fost aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental garantat de Constituție.

Autorul excepției susține că normele contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și 6

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3) și 4 din Constituţie, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că aceste articole au un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta un reper individual şi separat şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr. 17 din 21 martie 2024).

Curtea a mai notat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 7 din 10 iunie 2025, § 68).

Deşi autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 26, 114 și 115 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu aceste norme constituţionale, iar simpla trimitere la acestea nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar substitui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 116 din 8 septembrie 2022, § 24).

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 123 din 22 octombrie 2020, § 26; DCC nr. 162 din 29 decembrie 2020, § 23).

Curtea constată că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea DCC nr. 14 din 2 februarie 2021, § 22). Potrivit articolului 6 § 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

Un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

Autorul excepției afirmă neconstituționalitatea pretinsei omisiuni legislative de a reglementa modul de repartizare a cererii de recuzare în cazul în care într-o instanță își desfășoară activitatea doar doi judecători. Această situație ar conduce la examinarea reciprocă a cererilor de recuzare de către acești judecători.

În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, fiind o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura cercetării şi a judecării cererii de recuzare reprezintă o procedură 7

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procedura de recuzare a unui judecător, independentă de procedura care a determinat-o, nu vizează fondul unei acuzații în materie penală și nu se referă nici la o determinare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Gómez de Liaño y Botella v. Spania, 22 iulie 2008, § 41).

Potrivit articolului 35 alin. (1) din Codul de procedură penală, cererea de recuzare a judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. Cererea de recuzare sau declarația de abținere se distribuie spre soluționare în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeași instanță, recuzarea se soluționează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanța ierarhic superioară (articolul 35 alin. (2) din Cod). Curtea notează că, potrivit articolului 34 alin (4) din Codul de procedură penală, nu se admite recuzarea judecătorului sau a completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare.

Curtea observă că, la nivel european, există diverse sisteme de repartizare a cauzelor pe baza unor criterii obiective, stabilite în prealabil. Printre acestea se numără tragerea la sorți, repartizarea în ordinea alfabetică a numelor judecătorilor, repartizarea cauzelor către secțiile instanțelor într-o ordine stabilită în prealabil sau repartizarea cauzelor între judecători prin decizia președinților instanțelor. Este important ca repartizarea efectivă să nu fie supusă unor influențe externe sau interne și să nu fie concepută pentru a favoriza vreuna dintre părți (a se vedea Memorandumul explicativ la Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei1).

Curtea observă că articolele 61 și 62 din Legea privind organizarea judecătorească și articolul 35 din Codul de procedură penală instituie principiul repartizării aleatorii a cauzelor. Totodată, Parlamentul i-a delegat Consiliului Superior al Magistraturii competența de a stabili criteriile obiective pe baza cărora să fie distribuite dosarele, inclusiv cererile de recuzare.

Astfel, Curtea notează că, prin Hotărârea nr. 110/5 din 5 februarie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanţele judecătoreşti. De asemenea, Consiliul a aprobat și o instrucțiune cu privire la activitatea de evidenţă şi documentare procesuală în judecătorii şi curţile de apel (a se vedea Anexa la Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 121/11 din 19 martie 2024).

Având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între prevederile contestate şi normele constituţionale 1 https://rm.coe.int/cmrec-2010-12-onindependence-efficiency-responsibilites-of- judges/16809f007d 8

De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica autorului referitoare la afectarea dreptului la un proces echitabil din cauza examinării unei cereri de recuzare de către un judecător vizat într-o altă cerere de recuzare.

Curtea Europeană a analizat o situație în care fiecare dintre membrii unui tribunal vizați de recuzare a participat la luarea deciziei privind recuzările pentru părtinire formulate împotriva colegilor săi. Curtea a constatat că participarea judecătorilor la o decizie privind cererile de recuzare îndreptate împotriva unuia dintre colegii lor poate afecta imparțialitatea fiecăruia dintre membrii recuzați, în cazul în care împotriva acestora au fost formulate cereri de recuzare identice. Cu toate acestea, Curtea a considerat că o astfel de procedură nu a afectat imparțialitatea judecătorilor în circumstanțele specifice ale cauzei, de vreme ce reclamantul își bazase cererile de recuzare pe motive generale și abstracte, aproape identice, fără a face referire la fapte concrete și relevante care ar fi putut dezvălui o animozitate sau o ostilitate personală față de el (a se vedea A.K. v. Liechtenstein, 9 iulie 2015, § 68).

Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolelor 20 și 116 din Constituție din perspectiva criticilor formulate de autorul excepției.

Pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 61 și 62 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Nicu Șendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr. 1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 6 august 2026 DCC nr. 132 Dosarul nr. 168g/2026 9