Hotărâre nr. 7 din 10.06.2025

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională la 5 iunie 2023, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, adoptat prin Legea nr. 502 din 16 iunie 1995, de către dl Adrian Lebedinschi, deputat în Parlamentul Republicii Moldova la data depunerii sesizării.

Autorul sesizării îi solicită Curții să exercite controlul constituționalității articolelor 4 alin. (1) literele f), h), k) și n), 71 alin. (4), 74 alin. (5), textelor „sau” din articolul 83 alin. (1), „în mod separat” din articolul 83 alin. (2) și „în conformitate cu decizia de avizare emisă de AGEPI” din articolul 83 alin. (3), precum și a articolelor 84 alin. (1) literele f) și h), 84 alin. (5), 85 alineatele (2) și (4), 90 alin. (3), 91, 96 alin. (3), 103 alin. (5) lit. a), 106 alin. (3), 110 alin. (1), 118 alin. (1), 123 alineatele (2) și (5) și a Anexei din Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

La 6 martie 2025, Curtea Constituțională a declarat sesizarea admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei, în ceea ce privește controlul constituționalității articolului 71 alin. (4) și a Anexei la Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

În procesul examinării cauzei, Curtea Constituțională a solicitat opiniile Parlamentului, Președintelui Republicii Moldova, Guvernului și Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI).

În ședința publică a Curții a fost prezent dl Adrian Lebedinschi, autorul sesizării nr. 154a/2023. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, șef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituțională și organele de drept din cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de dl Eugeniu Rusu, director general al AGEPI, de dna Diana Stici, șefă a Direcției Juridice din cadrul AGEPI, și de dna Daniela Morari, șefă-adjunctă a Direcției Juridice din cadrul AGEPI. 2

La 2 iulie 2010, Parlamentul a adoptat Legea nr. 139 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

La 28 iulie 2022, Parlamentul a adoptat Legea nr. 230 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care a abrogat Legea nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe. A. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 4 Drepturile şi libertățile omului „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.” Articolul 33 Libertatea creației „(1) Libertatea creației artistice şi științifice este garantată. Creația nu este supusă cenzurii. (2) Dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creație intelectuală sunt apărate de lege. (3) Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi științei, naţionale şi mondiale.” Articolul 41 Libertatea partidelor și a altor organizații social-politice „(1) Cetățenii se pot asocia liber în partide și în alte organizații social-politice. Ele contribuie la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor și, în condițiile legii, participă la alegeri. (2) Partidele și alte organizații social-politice sunt egale în fața legii. (3) Statul asigură respectarea drepturilor și intereselor legitime ale partidelor și ale altor organizații social-politice. […].” Articolul 42 Dreptul de a întemeia și de a se afilia la sindicate „(1) Orice salariat are dreptul de a întemeia și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. (2) Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia 3

Prevederile relevante ale Legii nr. 230 din 28 iulie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt următoarele: Articolul 4 Atribuții ale Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe „(1) Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI): […] f) avizează constituirea organizațiilor de gestiune colectivă și a structurilor comune de colectare; […] h) emite aviz asupra propunerilor de modificare a statutului organizației de gestiune colectivă; […] k) efectuează controale anuale și speciale privind activitatea organizațiilor de gestiune colectivă și a structurilor comune de colectare; […] n) monitorizează funcționarea organizațiilor de gestiune colectivă și a structurilor comune de colectare; […].” Articolul 71 Remunerația compensatorie pentru copia privată „[…] (4) Lista echipamentelor și a suporturilor materiale pentru care se achită remunerație compensatorie pentru copia privată, identificată conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014, este stabilită în anexa la prezenta lege. […].” Articolul 74 Dreptul de retransmitere prin cablu „[…] (5) În cazul în care nu încheie un protocol cu privire la metodologie conform dispozițiilor art. 101, oricare dintre părți poate apela la Comisia de mediere instituită de AGEPI înainte de a iniția altă cale extrajudiciară de soluționare a litigiului sau înainte de a se adresa în instanța de judecată. […].” Articolul 83 Constituirea și funcționarea organizațiilor de gestiune colectivă „(1) Organizațiile de gestiune colectivă au statut de asociație obștească, cu scop nelucrativ, și se constituie prin libera asociere a titularilor de drepturi, având scopul principal gestionarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe în numele titularilor de drepturi și în beneficiul colectiv al acestora, fiind deținute sau controlate de membrii săi. 4

Autorul sesizării consideră că articolele 4 alin. (1) lit. f), h) și n), 83 alin. (3), 84 alin. (1) și 85 alin. (2) și (4) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe restricționează libertatea de asociere în organizații de gestiune colectivă. Acesta argumentează că, în baza prevederilor menționate, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală are competența de a interveni în activitatea acestor organizații prin avizarea statutului și a amendamentelor la statut, monitorizarea activității acestora și prin efectuarea controalelor generale planificate și inopinate.

În opinia autorului, prin această practică, AGEPI exercită un control total asupra activității organizațiilor de gestiune colectivă, ceea ce este incompatibil cu libertatea de asociere. Autorul sesizării subliniază că nu toate organizațiile necomerciale sunt obligate să respecte formalitățile impuse organizațiilor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, considerând că acest tratament diferențiat este discriminatoriu. În acest sens, autorul argumentează că statul are obligația de a trata în mod egal toate organizațiile necomerciale.

În acest capăt al sesizării, autorul menționează că competența AGEPI de a aviza înființarea organizației de gestiune colectivă, precum și orice amendament la statut restrâng exercițiul libertății de asociere până în punctul în care aceasta devine iluzorie. Autorul susține că normele contestate încalcă articolele 1 alin. (3), 7, 16, 23, 41, 42 și 54 din Constituție. 2. Neconstituționalitatea articolului 84 alin. (1) lit. f) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Articolul 84 alin. (1) lit. f) din Lege reglementează că directorul general al AGEPI avizează constituirea asociației dacă aceasta posedă capacitatea economică de gestionare colectivă și dispune de resursele umane și materiale necesare gestionării repertoriului încredințat. Autorul sesizării susține că Legea nu precizează care sunt criteriile pe baza cărora se determină dacă o asociație dispune de capacitate economică de gestionare colectivă și de resurse umane și materiale necesare. În acest context, autorul susține că norma contestată se pretează unor interpretări abuzive. În Hotărârea nr. 28 din 23 noiembrie 2015, Curtea a menționat că o putere discreționară care nu este delimitată, chiar dacă face obiectul controlului judiciar din punct de vedere formal, nu trece de testul previzibilității. În Hotărârea nr. 39 din 21 decembrie 2021, Curtea a notat că legea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit. 8

Potrivit articolului 84 alin. (1) lit. h) din Lege, organizația de gestiune colectivă a drepturilor de autor și conexe este obligată să depună la AGEPI repertoriul de opere. Repertoriul se depune în formatul stabilit prin ordin al directorului general al AGEPI și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a interpreților, a fonogramelor și videogramelor.

Autorul sesizării susține că textele „în formatul stabilit prin ordin al directorului general al AGEPI” și „cel puțin” de la articolul 84 alin. (1) lit. h) din Lege îi conferă o putere discreționară nelimitată directorului AGEPI. Pe baza normei citate, directorul AGEPI îi poate solicita organizației să prezinte informații suplimentare, unele dintre care pot fi protejate de dreptul la respectarea vieții private. Totodată, realizarea acestei obligații presupune cheltuieli și resurse umane, care, în opinia autorului sesizării, nu sunt justificate. În acest context, autorul precizează că menținerea repertoriului în formatul impus de AGEPI constituie o sarcină excesivă, deoarece repertoriul unei organizații de gestiune colectivă poate număra zeci de mii de opere.

În acest capăt al sesizării, autorul susține că este încălcat articolul 46 alin. (1) din Constituție. 4. Neconstituționalitatea articolelor 4 alin. (1) lit. k), 84 alin. (5), 91, 96 alin. (3) și 106 alineatele (1)-(3) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Autorul sesizării precizează că AGEPI este competentă să efectueze controale anuale și speciale privind activitatea organizațiilor de gestiune colectivă (articolele 4 alin. (1) lit. k, 84 alin. (5) și 106 alineatele (1)-(3)). Totodată, organizațiile de gestiune colectivă trebuie să constituie o comisie permanentă specială privind accesul la informații, care trebuie să fie alcătuită din trei membri (articolul 91) și că activitatea organizației este supusă unui audit obligatoriu (articolul 96 alin. (3)). În opinia autorului, îndeplinirea de către membrii și organele organizației de gestiune colectivă a acestor obligații nu este justificată din punct de vedere al resurselor umane, al efortului și al timpului alocat.

În acest sens, autorul susține că obiectivul de sporire a transparenței și de informare pe care normele contestate urmăresc să le implementeze ar putea fi realizate prin mijloace mai puțin intruzive în activitatea organizației. De altfel, autorul sesizării menționează că obligațiile menționate mai sus instituie o povară financiară și organizatorică semnificativă asupra organizațiilor și personalului acestora, împiedicându-i să se angajeze în activitățile lor principale. 9

În acest capăt al sesizării, autorul susține încălcarea libertății de asociere și a egalității în drepturi. 5. Neconstituționalitatea articolului 83 alineatele (1) și (2) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Articolul 83 alineatele (1) și (2) din Lege stabilește că organizațiile de gestiune colectivă au statut de asociație obștească, cu scop nelucrativ, care se constituie prin libera asociere a titularilor de drepturi, având ca scop principal gestionarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe în numele titularilor de drepturi și în beneficiul colectiv al acestora, fiind deținute sau controlate de membrii săi. Organizațiile de gestiune colectivă sunt create în mod separat pentru gestionarea drepturilor, a categoriilor de drepturi sau a tipurilor de opere și a altor obiecte protejate ale unor categorii distincte de titulari.

Autorul sesizării susține că prevederile citate mai sus interzic asocierea titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe în asociații care gestionează concomitent dreptul de autor și drepturile conexe. În opinia sa, interdicția în discuție restricționează în mod disproporționat exercițiul libertății de asociere și că legea nu trebuie să pună titularii de drepturi în situația de a alege asocierea pe baza dreptului care este gestionat. Gestionarea separată implică întârzieri și eforturi suplimentare și nejustificate și îi plasează pe titularii dreptului de autor și drepturilor conexe în situația în care nu pot monitoriza cum sunt gestionate drepturile lor. 6. Neconstituționalitatea articolului 123 alineatele (2) și (5) coroborat cu articolul 74 alin. (5) și articolele 99-101 din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe prevede că modalitatea de colectare a remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi se stabilește prin negocieri la care participă titularii de drepturi, utilizatorii și AGEPI. În opinia autorului sesizării, acest mecanism ar fi deficitar, deoarece nu stabilește ce se întâmplă în cazul în care părțile nu ajung la un acord.

Potrivit articolului 123 alin. (2) din Lege, tarifele în vigoare stabilite în contractele de licență cu utilizatorii se aplică până la data de 31 decembrie 2022, iar potrivit alineatului (5) din același articol, după expirarea termenului 10

În acest sens, Legea nu reglementează cum se plătește remunerația pe durata negocierilor și ce se întâmplă în situația în care părțile nu ajung la un acord privind metodologia de colectare a remunerațiilor.

În acest capăt de sesizare, autorul susține că sunt încălcate articolele 1 alin. (3), 23, 41, 42 și 46 din Constituție. 7. Neconstituționalitatea articolului 98 alineatul (6) literele a) și b) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Autorul sesizării menționează că articolul 98 alineatul (6) literele a) și b) din Lege limitează comisionul de gestiune care îi revine organizației de gestiune la cel mult 30% din sumele care îi sunt repartizate. Autorul sesizării notează că sumele care sunt colectate pe baza acestui comision sunt destinate să asigure buna-funcționare a organizației de gestiune și dezvoltarea acesteia. În opinia autorului, plafonarea comisionului de gestiune la cel mult 30% din sumele repartizate reprezintă o restrângere a exercițiului dreptului la libera asociere.

Autorul sesizării susține că costurile de gestiune trebuie să fie stabilite de fiecare organizație în mod individual, prin organele sale, în funcție de necesități, nu să fie stabilite prin lege.

În acest capăt de sesizare, autorul susține încălcarea dreptului la libera asociere. 8. Neconstituționalitatea articolului 74 alineatul (5) coroborat cu articolele 110 și 118 alin. (1) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Potrivit prevederilor articolului 74 alineatul (5) coroborat cu articolele 110 și 118 alin. (1) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, în cazul în care organizațiile de gestiune colectivă și utilizatorii de opere nu au încheiat de comun acord un protocol privind metodologia care reglementează remunerația cuvenită titularilor dreptului de autor și drepturilor conexe și în cazul în care au epuizat faza de mediere în fața Comisiei de mediere instituită de AGEPI, partea interesată poate iniția un proces judiciar pentru a-și apăra drepturile. Deși aceste prevederi stabilesc că instanța judecătorească poate să oblige partea vinovată la plata despăgubirilor, legea nu-i oferă totuși instanței competența de a constata încălcarea vreunui drept, de a interzice utilizarea operei, de a obliga părțile să încheie o metodologie sau să stabilească nivelul remunerației prin hotărâre.

Autorul menționează că dispozițiile contestate limitează competențele instanței de judecată, iar aceasta nu poate, în consecință, să remedieze printr-o hotărâre judecătorească încălcarea drepturilor a căror protecție este chemată să o asigure. În opinia sa, instanța de judecată trebuie să posede competența de a stabili încălcarea drepturilor de autor sau conexe, să oblige părțile să încheie o metodologie și să poată să stabilească nivelul remunerației.

În acest capăt de sesizare, autorul susține încălcarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului de proprietate. 11

Articolul 103 alin. (5) lit. a) din Lege stabilește că în cazul în care organizațiile de gestiune colectivă nu depun propunerea menționată la alin. (2) din acelaşi articol, AGEPI decide asupra desemnării colectorului dintre organizațiile de gestiune colectivă avizate, luând în considerare care din organizațiile de gestiune colectivă deține un program de monitorizare a utilizării operelor și a altor obiecte protejate și un sistem de repartizare a remunerației.

Autorul sesizării susține că nicio organizație de gestiune colectivă din Republica Moldova nu posedă un program de monitorizare, pentru că acesta este foarte costisitor, și este implementat doar în puține state. Acest lucru face ca nicio organizație să nu îndeplinească condițiile stabilite de lege pentru a fi desemnată în calitate de colector.

În acest capăt, autorul sesizării susține încălcarea libertății de asociere și a dreptului la proprietate privată. 10. Neconstituționalitatea articolului 71 alineatul (4) și a Anexei la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Potrivit standardelor internaționale în materie, autorii și alți titulari ai dreptului de autor trebuie să beneficieze de o remunerație compensatorie pentru copia privată. Acest standard este transpus în articolul 71 alineatul (4) din Lege, care stabilește că lista echipamentelor și a suporturilor materiale pentru care se achită remunerație compensatorie pentru copia privată, identificată conform Nomenclaturii coroborate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172 din 25 iulie 2024, este stabilită în Anexa la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Autorul sesizării susține că Anexa la Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe stabilește o listă exhaustivă din doar 10 echipamente și suporturi materiale pentru care se achită remunerație compensatorie pentru copia privată, fapt care nu asigură o protecție minimă și adecvată a dreptului de autor. Autorul notează că această listă nu cuprinde televizoarele smart și alte dispozitive similare care, împreună cu telefoanele smart, sunt dispozitivele cel mai frecvent folosite de utilizatori pentru a beneficia și a face schimb de opere protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe.

Într-o altă ordine de idei, autorul sesizării precizează că pozițiile 1, 4 și 10 din Anexa la Lege nu corespund cu pozițiile din Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 la care Anexa face trimitere. Autorul subliniază că nu toate codurile din Anexă se regăsesc sau corespund cu cele din Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 la care se face trimitere. În special, în Legea nr. 172 din 25 iulie 2014 nu se regăsesc codurile 852713100 – MP3 Player, iar codul 851712000 – Smartphone se regăsește cu codul 857 13 000 – Telefoane inteligente. De asemenea, Legea nr. 172/2014, la poziția 8523 51 100 – Neînregistrate, prevede marfa „Dispozitive de stocare nevolatilă a datelor pe bază de semiconductoare” care sunt „Neînregistrate”, pe când Legea privind dreptul de autor și drepturile 12

Autorul sesizării susține că contradicțiile precizate fac imposibilă colectarea remunerației pentru copie privată pentru echipamentele specificate la aceste poziții, fapt care reprezintă o încălcare a articolelor 1 alin. (3), 23 alin. (2) și 46 din Constituție. 11. Neconstituționalitatea articolelor 90 alineatul (3) și 96 alineatul (1) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe

Articolele 90 alin. (3) și 96 alin. (1) din Lege stabilesc că „comisia de cenzori prezintă anual un raport al activității organizației de gestiune colectivă, care se publică pe pagina web oficială a organizației” și că „raportul anual de transparență se publică pe pagina web oficială a organizației de gestiune colectivă, unde rămâne la dispoziția publicului minimum 5 ani”.

Autorul sesizării precizează că aceste prevederi impun organizației de gestiune colectivă obligația de a divulga informații cu privire la veniturile membrilor organizației, precum și alte informații confidențiale, care pot fi vizualizate de orice persoană, fără nicio restricție. Autorul sesizării susține că publicul nu are vreun interes în a cunoaște care este remunerația achitată titularilor drepturilor de autor. Pe de altă parte, autorul sesizării subliniază că publicarea datelor pe pagina web trebuie să fie reglementată ca un drept, nu ca o obligație.

Autorul sesizării subliniază că, deși transparența poate să reprezinte un mijloc important de combatere a fraudei și delapidărilor, aceasta nu trebuie folosită ca pretext pentru a stabili un control amplu asupra asociațiilor.

Totodată, autorul sesizării precizează că legislația nu prevede obligații similare în cazul altor asociații neguvernamentale și că stabilirea acestora doar în raport cu organizațiile de gestiune colectivă a drepturilor de autor reprezintă un tratament discriminatoriu.

În acest capăt al sesizării, autorul susține încălcarea dreptului la viața privată și a principiului egalității. 12. Critici privind încălcarea procedurii de adoptare a Legii nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe

Autorul sesizării susține că Parlamentul a adoptat Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe în mod netransparent, fără a consulta asociațiile și organizațiile de profil din domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe. Mai mult, autorul sesizării precizează că dezbaterile și consultările publice asupra proiectului legii au lipsit pe întreaga durată a procesului de adoptare a Legii. Potrivit autorului, pentru că Legea în discuție afectează activitatea organizațiilor de gestiune, ele trebuiau consultate în mod efectiv în timpul elaborării proiectului de lege.

Totodată, autorul sesizării precizează că Legea este neconstituțională, deoarece la adoptarea ei au fost ignorate avizele și expertizele formulate. 13

În punctul său de vedere, Parlamentul subliniază că, sub aparența unor critici referitoare la neclaritatea prevederilor contestate, autorul sesizării își exprimă, în realitate, dezacordul cu reglementările legale în vigoare. Acesta nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci exprimă, mai curând, o nemulțumire față de noile dispoziții normative. Poziția autorului se bazează pe o comparație între diverse norme ale aceleiași legi, aspect în legătură cu care Curtea a reiterat că analiza constituționalității se realizează exclusiv prin raportare la dispozițiile constituționale pretins încălcate, nu prin compararea prevederilor cuprinse în același act normativ. În consecință, o eventuală neconcordanță între două sau mai multe norme legale nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una ce ține de interpretarea și aplicarea legii.

Totodată, Parlamentul menționează că proiectul Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe a fost aprobat și prezentat Parlamentului spre examinare prin Hotărârea Guvernului nr. 405 din 22 iunie 2022, în scopul realizării obiectivelor stabilite prin Planul de acțiuni pentru anii 2021–2022 (pct. 19.5.1) și prin Planul Național de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană. Scopul acestei legi este armonizarea legislației naționale cu aquis-ul european în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, prin transpunerea unor directive europene și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte.

Parlamentul notează că noua lege a realizat o reformare substanțială a cadrului normativ aplicabil, consolidând capacitățile AGEPI în ceea ce privește elaborarea și promovarea politicilor publice în domeniu. Printre obiectivele urmărite se numără întărirea protecției juridice a autorilor și titularilor de drepturi, sporirea transparenței activității organizațiilor de gestiune colectivă și responsabilizarea tuturor actorilor implicați. Legea reglementează în mod expres gestiunea colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe, stabilind criterii clare privind organizarea, funcționarea și supravegherea acestor organizații, precum și atribuții suplimentare pentru AGEPI. În acest sens, în baza Legii nr. 114/2014, AGEPI este împuternicită să elaboreze politici, să ofere instruire actorilor implicați, să dezvolte colaborări instituționale la nivel național și internațional și să monitorizeze eficiența sistemului de gestiune colectivă.

Parlamentul evidențiază rolul economic, cultural și social al organizațiilor de gestiune colectivă și subliniază că înființarea unei astfel de entități trebuie să fie condiționată de respectarea unor cerințe minime: statut juridic, dovada capacității operaționale, îndeplinirea obligațiilor contabile ș.a. Lista membrilor, repertoriul gestionat și sistemul de repartizare a remunerației constituie elemente obligatorii pentru acordarea avizului de funcționare. În aceste condiții, normele contestate nu reprezintă o ingerință în autonomia organizațiilor, ci sunt conforme practicii internaționale și urmăresc asigurarea unei bune funcționări și a transparenței în gestiunea colectivă a drepturilor. 14

Guvernul subliniază că remunerația compensatorie pentru copia privată, reglementată la articolul 71 alin. (1) din Lege, are menirea de a compensa autorii, interpreții și producătorii ale căror opere, interpretări, videograme sau fonograme pot fi reproduse de către persoane fizice, în mod legal, pentru uz personal, fără consimțământul acestora și fără obținerea unui avantaj economic. Această reglementare este conformă cu Directiva 2001/29/CE, care permite statelor membre să prevadă o excepție de la dreptul de reproducere pentru anumite copii realizate în scop personal, cu condiția acordării unei compensații echitabile titularilor de drepturi. Istoric, această remunerație a fost reglementată pentru prima dată în Legea nr. 293/1994 și preluată ulterior în Legea nr. 139/2010, care prevedea o obligație de plată în cuantum de 3% din prețul de vânzare cu amănuntul al echipamentelor și suporturilor materiale utilizate pentru reproducerea operei în scopuri personale. Lista acestor echipamente era stabilită expres, dar includea și formula „etc.”, ceea ce indica aplicabilitatea extinsă la orice echipament destinat reproducerii audio, video sau stocării.

Guvernul arată că Legea nr. 230/2022 a consolidat acest mecanism, asigurând previzibilitate și aplicare unitară prin includerea, într-o anexă, a echipamentelor și suporturilor materiale pentru care se achită remunerația compensatorie. Acestea sunt identificate potrivit Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014. Anexa oferă importatorilor și producătorilor claritate asupra obligațiilor lor legale, reducând riscul de eschivare de la plată și eventualele litigii. În paralel, organizațiile de gestiune colectivă dispun de informații clare privind tipurile de echipamente vizate și contribuabilii de la care trebuie colectată remunerația. Pentru aplicarea eficientă a acestui mecanism, articolul 71 alineatele (8) și (9) prevăd obligații precise: Serviciul Vamal transmite trimestrial către AGEPI lista importatorilor și valoarea echipamentelor importate, iar producătorii comunică informații privind echipamentele puse în vânzare, pe baza unei declarații pe propria răspundere. AGEPI transmite ulterior aceste date organizației de gestiune colectivă desemnate să colecteze remunerația compensatorie.

În finalul punctului său de vedere, Guvernul subliniază că Legea nr. 230/2022 ar putea fi amendată pentru a actualiza periodic lista echipamentelor și suporturilor materiale incluse în anexă, în funcție de schimbările tehnologice și economice. Acest principiu este susținut și de considerentul 39 al Directivei 2001/29/CE, potrivit căruia, la aplicarea excepției privind copierea privată, statele membre trebuie să țină cont de evoluțiile economice și tehnologice, în special în ceea ce privește copierea pe suport digital și sistemele de remunerare aferente, dacă există măsuri tehnologice de protecție eficiente. 15

AGEPI menționează că articolul 26 alin. (3) din Legea nr. 139/2010 enumera expres anumite echipamente și suporturi pentru care se datora această remunerație, însă utilizarea expresiei „etc.” din textul normei demonstra caracterul neexhaustiv al listei. Prin urmare, dispoziția legală era aplicabilă oricărui echipament sau suport material utilizat pentru realizarea unuia ori mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare (fixarea sunetelor și/sau a imaginilor ori a reprezentărilor acestora pe orice suport material), audio ori video, sau în scopul stocării unei opere ori a unui obiect protejat pe suporturi materiale ori electronice.

Prin Legea nr. 230/2022 au fost transpuse mai multe prevederi din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională. Potrivit directivei, statelor membre li se permite să prevadă o excepție sau o limitare de la dreptul de reproducere pentru anumite tipuri de copii realizate în scop personal, cu condiția acordării unei compensații echitabile. În concordanță cu aceste prevederi, articolul 56 din Legea nr. 230/2022 introduce anumite limitări ale dreptului de reproducere. Astfel, reproducerea este permisă fără consimțământul autorului sau al titularului drepturilor de autor ori conexe, dar cu plata unei remunerații compensatorii, dacă este efectuată de o persoană fizică, pe orice echipament sau suport material, exclusiv pentru uz personal și în scopuri necomerciale, în condițiile articolului 71 din aceeași lege.

AGEPI arată că stabilirea expresă a echipamentelor și suporturilor materiale pentru care se achită remunerația compensatorie, în anexa la Legea nr. 230/2022, răspunde necesității menținerii unui echilibru între drepturile și interesele tuturor părților implicate în proces. Acest lucru urmărește să asigure claritate asupra obligațiilor ce revin importatorilor și producătorilor, evitând astfel eschivarea de la plată și eventualele litigii. Pentru a soluționa lacunele și 16

Totodată, AGEPI subliniază că, având în vedere evoluția tehnologică, Legea nr. 230/2022 poate fi amendată, iar anexa revizuită ori de câte ori va fi necesar, astfel încât lista echipamentelor și suporturilor supuse remunerației compensatorii să fie actualizată în mod corespunzător, în vederea adaptării la schimbările de ordin tehnic și economic. C. Aprecierea Curții Constituționale I. Admisibilitatea

Prin Decizia sa din 6 martie 2025, Curtea a confirmat respectarea condițiilor de admisibilitate a sesizării stabilite în jurisprudența sa constantă.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 230 din 28 iunie 2022 privind dreptul de autor și drepturile conexe, ține de competența Curții Constituționale.

Articolele 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale îi conferea deputatului prerogativa sesizării Curții Constituționale.

Obiectul sesizării îl constituie controlul constituționalității prevederilor menționate la § 2 supra. Aceste dispoziții nu au constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Autorul sesizării susține că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (preeminența dreptului), 6 (separația și colaborarea puterilor), 7 (Constituția, Legea Supremă), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiție), 23 (dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle), 28 (viața intimă, familială și privată), 41 (libertatea partidelor și a altor organizații social-politice), 42 (dreptul de a întemeia și de a se afilia la sindicate), 46 alin. (1) (dreptul la proprietate privată și protecția acesteia), 54 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți), 64 alin. (1) (organizarea internă a Parlamentului), 72 alin. (3) lit. c) (categorii de legi), 126 alin. (1) (economia) și 131 alin. (4) (bugetul public național) din Constituție. Totodată, autorul sesizării a argumentat încălcarea articolului 11 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul său care garantează libertatea de asociere. Curtea a menționat că dreptul la libertatea de asociere garantat de articolul 11 din Convenția Europeană este reglementat la nivel național, inter alia, prin articolele 41 și 42 din Constituție. Articolul 41 din Constituţie garantează libertatea de asociere în partide şi alte organizații social-politice, iar 17

Referitor la incidența articolelor 1 alin. (3), 6 și 7 din Constituție, Curtea a subliniat că acestea comportă un caracter general și nu pot constitui repere individuale și separate (a se vedea DCC nr. 43 din 31 martie 2022, § 26; DCC nr. 63 din 22 aprilie 2022, § 20).

Referitor la existența unei ingerințe în articolele 16, 23 și 54 din Constituție, Curtea a reiterat că acestea nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi aplicabile, autorul trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unor ingerințe