Decizie nr. 123 din 22.10.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală, ridicată de avocații dl Igor Coban și dna Rodica Șpac, în interesele dlor Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev, inculpați în dosarul nr. 16rj-389/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chișinău format din dna Maria Negru și dnii Ghenadie Morozan și Mihail Diaconu, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află cauza penală nr. 1-3611/1927, în care dnii Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev sunt învinuiți de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 171 alin. (2) lit. c) [ violul săvârșit de două sau mai multe persoane ] și 172 alin. (2) lit. c) [ acțiuni violente cu caracter sexual săvârșit de două sau mai multe persoane ] din Codul penal.

Dnii Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev au fost reținuți pe 5 mai 2019, iar pe 7 mai 2019 în privința lor a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv.

Ulterior, arestul preventiv a fost prelungit repetat, astfel încât ultimul termen de aplicare a arestului preventiv expira pe 29 martie 2020, iar termenul maxim de aplicare a arestului, prevăzut de articolul 186 [ termenul ținerii persoanei în stare de arest și prelungirea lui ] din Codul de procedură penală, urma să expire pe 5 mai 2020.

Printr-o încheiere din 28 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în privința dlor Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev a fost aplicată măsura preventivă de liberare provizorie sub control judiciar, pe un termen de 60 de zile.

Pe 25 iunie 2020, procurorul de caz, dl Dumitru Plămădeală, a solicitat prelungirea liberării provizorii sub control judiciar cu încă 60 de zile.

Printr-o încheiere din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost admis demersul procurorului și a fost prelungit termenul de aplicare a liberării provizorii sub control judiciar în privința dlor Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev cu încă 60 de zile.

Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Chișinău, inculpații au atacat-o cu recurs la Curtea de Apel Chișinău.

Pe 7 iulie 2020, avocații dl Igor Coban și dna Rodica Șpac au ridicat, în interesele dlor Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev, excepția de neconstituționalitate a articolelor 186 alin. (6) [ termenul ținerii persoanei în stare de arest și prelungirea lui ] și 191 alin. (3 2 ) [ liberarea provizorie sub control judiciar ] din Codul de procedură penală în fața Curții de Apel Chișinău.

Printr-o încheiere din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat, în acest sens, Curtea Constituțională, în vederea examinării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 25 Libertatea individuală și siguranța persoanei „(1) Libertatea individuală și siguranța persoanei sânt inviolabile. (2) Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sânt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. [...].” Articolul 27 Dreptul la libera circulație „(1) Dreptul la libera circulație în țară este garantat. (2) Oricărui cetățean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, de a ieși, de a emigra și de a reveni în țară.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele: Articolul 186 Termenul ținerii persoanei în stare de arest și prelungirea lui „[…] (6) În privința aceleiași fapte și aceleiași persoane, arestul poate fi aplicat, pentru ambele faze ale procesului penal, pe un termen de cel mult 12 luni cumulativ, până la pronunțarea sentinței de către instanța de fond. În termenul de ținere a învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care persoana: 1) a fost reținută și arestată preventiv; 2) a fost sub arest la domiciliu; 3) s-a aflat într-o instituție medicală, la decizia judecătorului de instrucție sau a instanței, pentru expertiză judiciară în condiții de staționar, precum și la tratament, în urma aplicării în privința ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical. […].” Articolul 191 Liberarea provizorie sub control judiciar „[…] (3 2 ) Măsura liberării provizorii sub control judiciar poate fi dispusă pe un termen de cel mult 12 luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen de cel mult 12 ani sau pe un termen de cel mult 24 de luni cumulative învinuitului, inculpatului de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de 12 ani. […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin neconstituționalitatea prevederilor articolelor 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală sub aspectul omisiunii de a include perioada aplicării măsurii preventive de liberare provizorie sub control judiciar în termenul maxim în care poate fi aplicat arestul în privința aceleiași fapte și aceleiași persoane, pentru ambele faze ale procesului penal, până la pronunțarea sentinței de către instanța de fond.

Aceștia mai afirmă că liberarea provizorie sub control judiciar poartă un caracter alternativ arestului și, prin urmare, nu poate fi aplicată persoanei în privința căreia nu sunt întrunite condițiile pentru aplicarea arestului preventiv.

În opinia lor, omisiunea încalcă articolele 1 [ statul Republica Moldova ], 20 [ accesul liber la justiție ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 25 [ libertatea individuală și siguranța persoanei ], 27 [ dreptul la libera circulație ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte din proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală. Prevederile contestate stabilesc termenul maxim de aplicare a arestului preventiv și a liberării provizorii sub control judiciar

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care a fost aplicat arestul preventiv și ulterior liberarea provizorie sub control judiciar (a se vedea supra § 4 și § 6). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea observă că prevederile articolului 186 alin. (6) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a pronunțat Decizia nr. 100 din 4 septembrie 2020, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 82g/2020, deoarece autorul nu a formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate.

De asemenea, Curtea observă că prevederile contestate din articolul 191 din Codul de procedură penală au făcut, și ele, anterior obiect al controlului de constituționalitate, sub aspectul aplicării liberării provizorii sub control judiciar. În acest sens, Curtea a pronunțat Decizia de inadmisibilitate nr. 54 din 11 iunie 2018.

Astfel, în privința articolelor 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală, excepția de neconstituționalitate este una repetată. Totuși, de principiu, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr. 25 din 2 martie 2020, § 19).

Așadar, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile articolelor 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală contravin articolelor 1 [ statul Republica Moldova ], 20 [ accesul liber la justiție ], 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 25 [ libertatea individuală și siguranța persoanei ], 27 [ dreptul la libera circulație ] și 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] din Constituție, deoarece nu includ perioada liberării provizorii sub control judiciar în termenul maxim de aplicare a arestului în privința aceleiași fapte și aceleiași persoane.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că omisiunea legislativă constituie obiect de examinare al Curții Constituționale dacă prin aceasta este afectat un drept constituțional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 19 din 3 iulie 2018, § 59).

Deși autorii excepției de neconstituționalitate susțin că pretinsa omisiune contravine prevederilor articolelor 1, 20, 23, 25, 27 și 54 din Constituție, criticile lor se referă, în esență, doar la neincluderea de către instanța de judecată a perioadei aplicării liberării provizorii sub control judiciar în termenul maxim pentru care poate fi dispus arestul preventiv.

Cu titlu preliminar, Curtea notează că temeiurile și modul aplicării măsurilor preventive în cauză, precum și delimitarea termenului maxim pentru aplicarea arestului preventiv de cel al liberării provizorii sub control judiciar ține de politica procesual penală a statului. Dezacordul autorului excepției de neconstituționalitate cu opțiunea legislatorului de a nu include perioada aplicării liberării provizorii sub control judiciar în cea a arestului preventiv nu poate constitui o adevărată critică de neconstituționalitate, în măsura în care nu este afectat un drept fundamental.

Mai mult, Curtea își reiterează raționamentul expus în Decizia sa de inadmisibilitate nr. 54 din 11 iunie 2018, potrivit căruia, deși la extinderea măsurii liberării provizorii sub control judiciar se pornește de la situația premisă a stării condiționate de libertate a persoanei, examenul pe care îl realizează instanța de judecată include aprecierea subzistenței temeiurilor pentru luarea măsurii privative de libertate, i.e. arestul preventiv, deoarece pentru a putea dispune liberarea provizorie sub control judiciar, care constituie o măsură alternativă pentru arest, instanța trebuie să verifice a priori îndeplinirea condițiilor pentru dispunerea măsurii privative de libertate (§ 25).

Astfel, tocmai datorită constatării unor circumstanțe care permit desfășurarea normală a procesului penal în lipsa aplicării măsurii privative instanța poate dispune liberarea provizorie sub control judiciar, având în vedere că nu este necesară privarea de libertate a persoanei (DCC nr. 54 din 11 iunie 2018, § 26).

Această concluzie rezultă inclusiv din teza a II-a a alineatului (3 1 ) din articolul 191 din Codul de procedură penală, care prevede că, în cazul în care motivele care au determinat luarea măsurii se mențin sau au apărut motive noi care să justifice menținerea acesteia, liberarea provizorie sub control judiciar se extinde, de fiecare dată, pentru termenul prevăzut la alin. (1) (DCC nr. 54 din 11 iunie 2018, § 27).

Astfel, la prelungirea termenului măsurii liberării provizorii sub control judiciar, instanța nu îndeplinește o formalitate procesuală, ci are în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, implicit pe cele referitoare la aplicarea măsurii preventive privative de libertate care au precedat aplicarea liberării provizorii sub control judiciar. Instanței de judecată îi revine sarcina să aprecieze necesitatea dispunerii liberării provizorii, apreciere care presupune o analiză a circumstanțelor particulare ale cauzei (a se vedea DCC nr. 54 din 11 iunie 2018, § 28).

Așadar, de lege lata , perioada unei măsuri neprivative de libertate nu este inclusă în termenul arestului (articolul 186 alin. (6) din Codul de procedură penală). Această opțiune a legislatorului nu reclamă o problemă de constituționalitate, din perspectiva criticilor autorului sesizării.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a articolelor 186 alin. (6) și 191 alin. (3 2 ) din Codul de procedură penală, ridicată de avocații dl Igor Coban și dna Rodica Șpac, în interesele dlor Dmitrii Onîșchiv și Nicolai Grecinev, inculpați în dosarul nr. 16rj-389/20, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 22 octombrie 2020 DCC nr. 123 Dosarul nr. 125g/2020